Despre drone moderne (militare și civile) (I)

509 0

Concepte

Departamentul de Apărare al Statelor Unite defineşte o dronă ca fiind „o aeronavă care nu transportă un operator uman și este capabilă de zbor cu sau fără control de la distanță”[1], iar conform Dicţionarului explicativ român, drona este „un aparat de zbor fără pilot la bord, ghidat de la distanță”[2].

Termenul de dronă este mai puţin utilizat în Occident datorită asocierii cu atacurile din Afganistan, Pakistan, Somalia şi Yemen soldate cu numeroase victime și pagube colaterale. Mass-media a avut un rol hotărâtor în a forma opinia că toate dronele sunt militare şi sunt concepute doar în scopuri militare, creând impresia falsă că toţi cetăţenii ar putea deveni ţinte odată cu introducerea acestor sisteme în spaţiul aerian naţional al unui stat.

„UAV-urile sunt sisteme sofisticate care încorporează cadre ușoare de aeronave, propulsie avansată, legături securizate de date, sisteme de control de înaltă tehnologie și de sarcini utile”.[3] Acestea sunt caracteristicile care conferă valoarea sistemelor fără pilot în domeniul intelligence-ului, iar acest fapt împinge spre înlocuirea metodelor convenţionale aeriene de obţinere de intelligence în favoarea unor soluții controlate de la distanţă.

Un concept folosit în domeniul afacerilor este actionable intelligence și presupune „orice informații care pot fi utilizate pentru a crește poziția strategică a unei companii împotriva competiţiei. Intelligence-ul obţinut este necesar să fie transferat în acțiuni reale, care pot fi folosite pentru a lansa atacuri preventive sau pentru a pregăti o contra-strategie”[4]. Deşi vorbim de domeniul afacerilor, putem observa că noţiunea de actionable intelligence ar putea reprezenta o componentă importantă în domeniul aparatelor de zbor fără pilot la bord datorită capabilităţilor acestora de a colecta și de a furniza informaţii în timp real, fapt ce scade semnificativ timpul dintre obţinerea de intelligence, actul decizional și acțiune. Astfel, avem ca exemplu eliminarea unor ținte importante de pe teritoriul unor state non-ostile (Pakistan, Yemen) de către un alt stat (Statele Unite) ca măsură preventivă în urma constatării pericolului potenţial al acelor ţinte. În acest fel, se realizează transformarea intelligence-ului în intelligence acţionabil raportat la tehnologia fără pilot şi nu numai.

Un aspect foarte important din acest punct de vedere este că sistemele fără pilot pot fi folosite în orice etapă a procesului de intelligence de la colectare până la realizarea de atacuri, devenind parte integrată şi direct asociată intelligence-ului. Acest fapt duce la posibilitatea detaşării aeronavelor fără pilot la bord de componenta militară şi conferă acestei tehnologii o versatilitate extrem de facilă.

„Inovațiile în capabilitățile de securitate națională nu este indicat să scadă atunci când nevoile de securitate se ciocnesc cu bugete austere, liderii guvernamentali și din industrie este necesar să continue promovarea inovației chiar dacă tăierile bugetare impun reduceri în anumite capabilități”[5].

Efecte

Sistemele de zbor fără pilot armate au fost folosite prima dată în Afganistan începând cu octombrie 2001, numărul lor crescând de la 167 de unităţi în 2002 la peste 7000 în ziua de azi. Principalele aeronave fără pilot de atac ale Statelor Unite sunt Predator MQ-1B, conceput pentru misiuni de intelligence[6], supraveghere şi recunoaştere (ISR) şi MQ-9 Reaper, specializat în lovituri de înaltă precizie. Oricare din aceste sisteme poate rămâne în aer până la 24 de ore fără oprire[7].

Aeronavele fără pilot la bord au fost folosite ca răspuns la atacurile teroriste din 9 septembrie 2011, începând prefacerea războiului convenţional într-un război de intelligence, fapt ce a dat naştere politicii de target killing (lovitura prin etichetare) întreprinsă de Agenția Centrală de Informații (CIA) şi nu de armată sau forţele aeriene ale Statelor Unite, deși încă din 2001, directorul de atunci George Tenet „avea mustrări serioase cu privire la noua tehnologie de ucidere și etica și legalitatea utilizării acesteia”[8]. Următoarea etapă în evoluţia acestei politici a avut loc în anul 2009, când loviturile au început să fie îndreptate nu doar împotriva ţintelor de mare valoare, în general ţinte singulare, ci împotriva unor modele de viaţă, mai exact „grupuri de oameni care posedă anumite particularităţi sau care prezintă caracteristici asociate activităţii teroriste, dar a căror identitate este necunoscută”[9]. Folosirea serviciilor de intelligence pentru a efectua astfel de lovituri nu este întâmplătoare, acţiunile putând fi uşor secretizate şi negabile, menţinând în acelaşi timp o eficienţă crescută fără costuri suplimentare. Mai mult, asocierea directă între un serviciu de intelligence şi o tehnologie născută din intelligence sau mai bine zis din nevoia de intelligence mai precis (în cazul acesta, în timp real) reprezintă o sinergie mult mai logică tocmai datorită obţinerii de actionable intelligence ce îi permite sa acţioneze precis și la momentul oportun.

Un fost operator de sisteme de zbor fără pilot la bord, într-un interviu[10] pentru First Look, afirma că atunci când se întreprinde o lovitură prin etichetare, eroarea în cele mai multe cazuri este că nu se ţine cont de conţinutul convorbirilor ale SIM-ului urmărit şi prin care se face geolocalizarea ţintei, ci de modelele de mişcare şi comportament, astfel că de multe ori persoana care a vorbit la acel telefon mobil nu este neapărat şi în posesia telefonului. De aceea, în multe din atacurile privind eliminarea țintelor de mare valoare, deşi ar fi necesar să se bazeze pe cel puţin două surse pentru a confirma dacă ţinta este într-adevăr cea corectă, problema care apare este că ambele surse provin de la datele SIGINT colectate de Agenţia de Securitate Naţională (NSA). O confirmare a spuselor lui, şi deci a utilizării greşite a intelligence-ului acţionabil, este reprezentată de loviturile asupra unor ţinte sau manifestări politice, civile sau chiar asupra forţelor proprii din Afganistan care s-au soldat numai cu victime nevinovate, din cauza interpretării greşite a datelor.

O investigaţie[11] a Computer Weekly a dezvăluit faptul că infrastructura de telecomunicaţii din Marea Britanie este direct implicată în misiunile de intelligence privind aeronavele fără pilot la bord ale Statelor Unite şi că acestea fac parte din Reţeaua Informatică pentru Sisteme de Apărare (DISN), o linie de comunicaţii supersecurizată care are ca scop „interconectarea tuturor comunicaţiilor, forţelor, comandanţilor, vehiculelor, armelor, senzorilor de supraveghere, sateliţilor, echipamentelor radio, sistemelor informatice, serviciilor de informaţii şi aliaţilor săi într-o singură reţea”, mai exact, un internet militarizat pentru cele 3.500 de baze americane din 88 de ţări ca parte a Reţelei Globale de Informaţii (GIG) de fuziune şi utilizare a tuturor datelor obţinute din ISR în mod automat. Această reţea reprezintă tranziţia strategiei americane spre conceptul de Război Bazat pe Reţea (RBR) ce presupune „generalizarea treptată a tehnologiei digitale în spaţiul de luptă al secolului al XXI-lea, apariţia noilor generaţii de arme inteligente, sistemele C4I2SR[12], tehnicile şi tehnologiile războiului electronic, informaţional şi psihologic nu mai pot lipsi din nicio confruntare armată şi este evident că vor fi folosite masiv în viitoarele operaţii”[13], ceea ce în mod evident include și sistemele de zbor fără pilot la bord.

Deşi Statele Unite este cel mai mare utilizator, Israel este cel mai mare exportator de aparate de zbor fără pilot la bord, acestea fiind folosite de şase armate NATO în Afganistan. Numai Marea Britanie şi Franţa au cheltuit aproape 2 mld. de dolari pe sisteme Hermes şi Heron produse de Elbit Systems, respectiv Industria Aeronautică Israeliană (IAI). De reţinut că Israel a reuşit să îşi ţină programele de sisteme fără pilot secrete, iar vânzările nu confirmă, dar nici nu infirmă posibilitatea ca ele să fie folosite şi pentru atacuri. Astfel, dacă loviturile prin etichetare ale CIA-ului sunt puternic monitorizate şi criticate de către ONG-uri, cele efectuate de Israel în Fâşia Gaza trec aproape neobservate tocmai datorită eficienţei israeliene de secretizare a operaţiilor de acest gen. Printre clienţii Israelului se număra Statele Unite, Marea Britanie, Canada, Franţa, Australia, Germania, Spania, Brazilia şi India. Aparent, sistemele fără pilot israeliene şi-au câştigat notorietatea şi încrederea datorită dovedirii capabilităţilor lor în misiunile clasificate[14] întreprinse de Israel. Exportul de sisteme fără pilot la bord cu capabilităţi de atac de către Statele Unite nu este permis, Congresul aprobând aceasta doar pentru cel mai apropiat aliat, Marea Britanie.

Dr. Frederik Rosén de la Institutul Danez pentru Studii Internaţionale spunea că „a vedea şi a cunoaşte declanşează obligaţii”[15] din punct de vedere al capabilităţilor de recunoaştere şi spionare a sistemelor fără pilot la bord deoarece acestea ridică „vălul de ceaţă” al războiului, astfel că legile internaţionale este necesar să fie adaptate la noile conflicte armate caracterizate prin vizibilitate totală.

Considerente generale

Aparatele de zbor fără pilot la bord prezintă beneficii pentru toate sectoarele de activitate. Impactul pe care l-ar putea avea în acestea ar reprezenta un feedback important pentru adoptarea şi utilizarea lor în scopul securităţii naţionale.

Domenii de activitate unde sistemele fără pilot ar putea avea un impact semnificativ:

– Poliţie[16] ‒ pentru monitorizarea traficului[17], a mulţimilor predispuse la violenţă, supraveghere în timpul întâlnirilor internaţionale, control şi verificare[18], urmărirea și arestarea infractorilor, patrularea străzilor etc.

– Autorităţile vamale ‒ pentru monitorizarea frontierei[19];

– Unităţile de intervenţie rapidă – pentru stabilirea efectelor unui dezastru, misiuni de căutare şi salvare etc.

– Activităţi militare ‒ antrenament militar, ISR[20] în timp real, mobilitate prin „posibilitatea de a fi dislocate în zone de interes fără cheltuieli mari și fără amenajări costisitoare”[21], determinarea efectelor asupra adversarului, protejarea propriilor forţe[22] etc.

Domeniul privat:

– de comerţ, de transport de bunuri, de livrări la domiciliu prin reducerea costurilor[23] faţă de alte mijloace convenţionale cu aceleaşi capabilităţi;

– monitorizarea, paza şi protecţia proprietăţilor private;

– verificarea oleoductelor şi gazoductelor[24], a complexelor industriale etc.

– alte activităţi[25] comerciale[26] precum publicitate, promovare foto-video,

– înregistrarea competiţiilor şi evenimentelor sportive, culturale etc.

Mediul înconjurător ‒ monitorizarea şi protejarea faunei şi vegetaţiei, rezervaţiilor naturale şi zonelor sălbatice, nivelurilor de poluare, digurilor, cursurilor de apă, mărilor şi oceanelor, detectarea biohazardelor[27] ș. a.

Agricultură ‒ supravegherea suprafeţelor agricole[28] şi pentru creşterea animalelor, evaluarea necesităţii şi cantităţii pesticidelor, monitorizarea turmelor de animale, a sistemelor de irigaţii şi a bazinelor hidrografice etc. Tot mai mulţi fermieri apelează la aceste sisteme fără pilot datorită costurilor şi perspectivelor noi ce le permite să crească randamentul agriculturii[29];

Meteorologie – supravegherea atmosferei, modificărilor climatice şi prognozelor meteo[30];

Alte utilizări – în „topografie, cadastru, cartografiere automată a şantierelor de construcţie, […] mine, cariere şi alte situri asemănătoare indiferent de teren”[31].

Considerente pentru România privind beneficiile utilizării sistemelor fără pilot în arii de interes cu grad crescut de importanţă naţională:

– Supravegherea graniţelor[32] ar putea deveni un serviciu de export pentru ţările care nu îşi permit. De exemplu, România ar putea să ofere un astfel de serviciu Republicii Moldova. Mai mult, ar spori semnificativ gradul de combatere[33] a traficului şi a crimei organizate transfrontaliere;

– Supravegherea activităţilor din nodurile portuare, feroviare şi rutiere de importanţă strategică;

– Monitorizarea și protecţia infrastructurii critice în colaborare cu companiile private sau de stat;

– Industria aeronautică ar putea genera noi locuri de muncă şi venituri fiscale la buget precum în Statele Unite[34];

– În agricultură se prognozează că în următorii 10 ani toate fermele vor utiliza aparate de zbor fără pilot pentru supravegherea recoltelor în detrimentul metodelor convenţionale. Există posibilitatea dezvoltării unor firme specializate în operarea aeronavelor fără pilot şi analizarea datelor, care să satisfacă nevoile agricultorilor care nu au timpul, tehnica sau cunoştinţele necesare să acţioneze astfel de aparate. Externalizarea acestui serviciu reprezintă de asemenea o oportunitate majoră pentru România[35] şi mediul privat autohton, iar o politică pentru promovarea unor astfel de proiecte ar putea fi gata înainte de adoptarea reglementărilor finale privind utilizarea sistemelor fără pilot în spaţiul european;

– Îmbunătăţirea capabilităţilor naţionale de apărare și securitate pentru a face față noilor provocări ale mediului de securitate global și regional.

Considerente sociale, etice și legale

Companii private din sectorul civil, precum Google sau Facebook, caută să introducă sistemele fără pilot în operaţiunile lor. Având în vedere că acestea sunt doar două dintre cele mai mari companii ce îşi bazează activităţile pe interacţiunea cu secţiuni foarte mari de populaţie, putem trage concluzia că astfel de încercări ar ridica mari probleme cu privire la intimitatea şi viaţa privată a persoanelor.

În era reţelelor de comunicare virtuală şi de expunere tot mai multă a vieţii private în spaţiul public virtual indică faptul că linia dintre public şi privat începe să dispară. Pe deoparte, Google a revoluţionat noţiunea de navigare, iar imaginile capturate de pe tot globul şi transpuse într-o hartă interactivă publică demonstrează acest fapt. Astfel, în aprilie 2014, Google a achiziţionat Titan Aerospace, o companie ce produce aeronave fără pilot la bord capabile, în teorie, să rămână în aer cel puţin 5 ani fără oprire cu ajutorul energiei solare la altitudini de 20.000 de metri, o companie pentru care licitase şi Facebook. Titan Aerospace va contribui la Proiectul Loon[36] şi la îmbunătăţirea serviciilor de cartografiere ale Google Maps prin furnizarea de imagini în timp real faţă de cele statice actuale. Dacă includem şi dezvăluirile referitoare la accesarea informaţiilor private de către anumite structuri şi servicii de informaţii, putem vedea de ce introducerea unor sisteme proiectate exact în scopul supravegherii, recunoaşterii şi al culegerii de informaţii ar fi întâmpinate cu opoziţie din partea societăţii civile. Aşa cum spunea şi preşedintele executiv al Google, Eric Schmidt şi anume că „Google se bazează pe încredere ‒ pierzi acea încredere, pierzi clientul. […] Nu este în regulă să invadezi viaţa privată ‒ doar pentru că ai uneltele să o faci nu înseamnă că este corect”[37].

Legea dreptului la viaţa privată nu a reuşit să ţină pasul cu dezvoltarea tehnologiei fără pilot, precum şi a noilor provocări care se ridică în urma acesteia. Potrivit Administraţiei Federale a Aviaţiei (FAA), până în 2020 vor fi operate aproximativ 30.000 de aparate de zbor fără pilot numai în Statelor Unite. Mai mult, FAA a declarat că nu va impune niciun impediment acestei tehnologii, ci o va lăsa să îşi atingă potenţialul maxim. Pe de altă parte, Comisia Europeană doreşte să stabilească standarde clare privind reglementarea tehnologiei fără pilot în Uniunea Europeană astfel încât să acopere „siguranţa, securitatea, confidenţialitatea, protecţia datelor, asigurarea şi tragerea la răspundere”[38]. Scopul ar fi să permită industriei europene să devină lider global în acest domeniu, dar în acelaşi timp să aibă fixate măsuri de protecţie adecvate. Cu toate acestea, putem asuma că motivul real este cel de contracarare a ambiţiilor Statelor Unite de a monopoliza pe cât posibil această tehnologie. Aparatele de zbor fără pilot la bord vor avea tendinţa să devină o competiţie între statele dezvoltate.

Valoarea sistemelor fără pilot în intelligence reiese şi din definiţia dată de avocata ONG-ului Fundaţia Frontierei Electronice (EFF), Jennifer Lynch, cu privire la recomandările legislative referitoare la utilizarea aeronavelor fără pilot în spaţiul aerian al Statelor Unite, astfel: „Sistemele aeriene fără pilot la bord sunt capabile de supraveghere de înaltă tehnologie şi aproape constantă prin transmisii video în timp real, imagini termice şi interceptarea comunicaţiilor susţinute de programe software de recunoaştere a numerelor de înmatriculare, localizare GPS şi de recunoaştere a feţei. Aceste sisteme pot acumula cantităţi mari de date private ale cetăţenilor care pot fi legate de datele colectate prin alte mijloace de guvern şi de companii private”[39]. Prin urmare, au fost propuse 3 recomandări:

Autorităţile responsabile cu aplicarea legii să fie obligate să necesite un mandat pentru colectarea de informaţii confidenţiale.

Operatorilor de sisteme fără pilot comerciale să le fie impuse standarde de confidenţialitate şi să fie transparenţi cu activităţile lor.

Legislaţia să reglementeze clar diferenţa între utilizarea personală şi cea privind informarea publică. În opinia acestui ONG, publicul are dreptul să ştie unde sunt folosite aceste sisteme fără pilot la bord, ce fel de informaţii colectează, cât timp vor fi stocate datele, cine are acces la aceste date şi dacă informaţiile pot fi folosite şi în alte scopuri. De notat că majoritatea îngrijorărilor se referă doar la folosirea sistemelor fără pilot cu capabilităţi de atac pe teritoriul naţional.

Pentru România este imperativ să înţelegem îngrijorările societăţii civile privind posibilele intruziuni în vieţile private ale cetăţenilor pentru a putea aplica o politică de adoptare corectă şi eficientă a acestei tehnologii fără implicaţii nefaste pe viitor. Înţelegerea acestei probleme reprezintă primul pas important pentru viitorul aparatelor de zbor fără pilot la bord în sistemele naţionale de securitate şi apărare ale României. Pregătirea legislaţiei naţionale ar duce la creşterea interesului faţă de aceste sisteme şi ar ajuta dezvoltarea acestui domeniu. Cu toate acestea, sunt inconsistenţe[40] în cadrul Autorităţii Aeronautice Civile Române şi a Ministerului Transporturilor cu privire la reglementările speciale[41] pentru operarea şi utilizarea aparatelor de zbor fără pilot la bord, iar procedurile de obţinere a avizelor de zbor sunt ambigue[42]. România participă prin ROMATSA[43] la foruri internaţionale privind reglementarea şi cooperarea civilă şi militară referitoare la tehnologia fără pilot.

Aparatele fără pilot comerciale moderne de mici dimensiuni nu mai necesită un sistem proprietar de control, ci doar o aplicaţie mobilă din partea producătorului, controlul realizându-se prin orice smartphone sau tabletă cu sistem de operare iOS, Android sau Windows[44]. Pe termen mediu, este necesar să fie găsite soluţii la numeroase întrebări precum: Ce poate opri o persoană să ataşeze unui microsistem fără pilot o bombă şi să o dirijeze către o ţintă? Cum ştim cine controlează sistemul respectiv? În ce măsură poate cineva să doboare un astfel de sistem, proprietate a altei persoane, sub pretextul încălcării spaţiului şi vieţii private? Cât va mai dura până când vom vedea lovituri prin etichetare pe teritorii mai aproape de noi, poate chiar în Europa, sub acelaşi pretext al dreptului de autoapărare al unui stat sau altul?

Propuneri:

Standardizarea sunetului produs de aparatele de zbor fără pilot civile. Majoritatea acestor sisteme produc deja un sunet specific, dar destul de variat, fapt pentru care se poate aplica o astfel de soluţie. De exemplu, atunci când suntem înregistraţi foto-video, în mod obişnuit, avem indicaţii vizuale că se desfăşoară o astfel de acţiune, vedem camera ridicată şi îndreptată spre noi. O măsură asemănătoare poate fi folosită şi pentru aparatele de zbor fără pilot comerciale sau cele utilizate de amatori în scopuri personale, dar sub forma unui sunet specific care să înştiinţeze persoanele de pe o anumită rază că în acea zonă se află un astfel de aparat cu sau fără capabilităţi de înregistrare audio-video.

Repere vizuale pentru identificarea operatorului care controlează aparatul de zbor fără pilot. De exemplu, un anumit set de culori, logo-uri, coduri etc.

Monitorizarea obligatorie şi permanentă de către autorităţi a locaţiei acestor sisteme prin GPS, astfel încât, dacă este sesizată o plângere, autorităţile pot identifica imediat cui îi aparţine sistemul în cauză.

Evident, astfel de măsuri vor necesita o reglementare aprofundată, dar cunoaşterea în prealabil a utilizării unei aeronave fără pilot în vecinătatea noastră ar putea reprezenta primul pas spre găsirea unor soluţii general favorabile privind protejarea dreptului la viaţa privată şi siguranţa cetăţenilor.

Tehnologia fără pilot ridică probleme de natură jus ad bellum şi dacă utilizarea pe teritoriul altor state, cu sau fără consimţământul lor, este în conformitate cu legislaţia internaţională. În multe din aceste cazuri, justificarea este reprezentată de dreptul la autoapărare şi la protejarea intereselor naţionale chiar şi dacă acestea sunt în detrimentul intereselor altor state. În războiul împotriva terorismului, o justificare suplimentară adusă în prim plan este şi dacă statul, pe teritoriul căruia se află ameninţările, nu doreşte sau se află în imposibilitatea de a acţiona împotriva acestora prin forţe proprii. Legislaţia internaţională are dificultăţi în a preciza când şi ce persoane pot deveni în mod justificat şi legal ţinte ale unui stat ce utilizează aparate de zbor fără pilot la bord sau de ce folosirea unei astfel de politici nu este considerată ca fiind echivalentul acţiunilor de asasinare, acestea fiind interzise.

Utilizarea sistemelor aeriene fără pilot la bord poate avea impact perturbator asupra comunităţilor adversare sau ale grupului ţintă prin scăderea gradului de încredere dintre membrii acelei comunităţi. Se cunoaşte că multe din loviturile preventive cu ajutorul sistemelor fără pilot se efectuează în urma etichetării fizice şi directe a ţintei prin mijloace tehnice, precum transmiţătoare plasate în mod intenţionat de resursele umane de la faţa locului, de obicei, pentru o recompensă.

Totuşi, în regiunea tribală dintre Pakistan şi Afganistan, această metodă de etichetare este folosită nu doar în scopul eliminării ameninţărilor teroriste, ci şi pentru eliminarea reciprocă a membrilor dintre triburi, pentru rezolvarea unor feude, răzbunare etc. Mai mult, au existat cazuri în care informatorii folosiţi de CIA pentru etichetarea ţintelor au acţionat la întâmplare, plasând transmiţătoarele pe ţinte aleatorii deoarece recompensa era oricum garantată. În plus, pe baza aceloraşi surse, au fost reţinuţi în nenumărate rânduri presupuşi terorişti care ulterior au fost dovediţi ca fiind nevinovaţi, ceea ce ridică întrebarea ce s-ar fi petrecut dacă ar fi fost luaţi în vizor pentru lovituri prin etichetare. Din aceste motive, orice stat posesor de sisteme de zbor fără pilot cu capabilităţi de atac se va confrunta cu cel puţin două probleme: riscul de victime şi pagube colaterale şi faptul că intelligence-ul pe care îşi va baza loviturile este necesar să fie extrem de precis şi să confirme acurateţea datelor despre ţinta vizată.

Există chiar și riscul provocării unor traume emoţionale în rândul populaţiei civile. Scade dorinţa membrilor comunităţilor de a se aduna, de a participa la activităţi comune, economice, politice, educaţionale (familiile nu îşi mai trimit copii la şcoală de frică sau pentru a suplimenta veniturile ce proveneau de la membrii pierduţi, afectează concentrarea şi atenţia elevilor etc.), de familie, întruniri culturale ș.a. datorită temerii unei lovituri cu ajutorul sistemelor aeriene fără pilot. Există posibilitatea ca această politică să fie folosită în mod deliberat pentru a provoca anxietate, dar aceasta ar presupune recunoaşterea că ţinta este chiar populaţia civilă şi nu cea militantă. În unele cazuri s-au raportat stări de panică, probleme de sănătate fizică sau psihică doar de la auzul motoarelor aeronavelor fără pilot. Se combate terorismul cu terorism.

Mai mult, atacurile de acest tip, cu implicaţii asupra populaţiei civile, riscă să genereze violenţă nu doar în statul respectiv, ci în întreaga regiune, iar grupările teroriste utilizează loviturile prin etichetare[45] ca propagandă de recrutare în rândul populaţiei afectate de pierderea rudelor în urma unor astfel de lovituri[46-47], asta deși o politică de contra-terorism[48] ar fi normal să aibă ca funcţie principală câştigarea încrederii publice. „Chiar și Directorul Centrului Naţional de Contraterorism, Michael Leiter admitea: «Cu siguranță nu voi încerca să argumentez că unele dintre acțiunile noastre nu au condus la radicalizarea unor persoane»”[49]. De asemenea, pot apărea şi interpretări, astfel că distanţa dintre atacator şi ţintă poate fi atât de mare încât distorsionează informarea publică, populaţia care suferă putând interpreta atacurile ca fiind îndreptate în mod voit asupra lor din orice fel de considerente. În momentul de faţă, una din aceste interpretări este presupusa dorinţă de eliminare a populaţiei musulmane.

Cu toate acestea, programele de utilizare a aparatelor de zbor fără pilot la bord în funcţie de situaţie reprezintă proiecte şi strategii în lucru. Maturizarea acestei tehnologii, precum şi a modurilor de utilizare evoluează constant și va exista „o tendinţă de trecere la UAV-uri mai mici, mai flexibile și mai versatile”[50]. Din acest punct de vedere, se pot explica deficienţele tehnice, victimele şi pagubele colaterale. În timp, această nouă politică bazată pe aparate de zbor fără pilot la bord se va definitiva şi mare parte din neajunsurile actuale se vor rezolva[51]. Rămâne incert dacă alte mijloace de combatere a terorismului ar fi cauzat mai puţine pierderi de vieți umane.

Cercetarea tehnologiei fără pilot în România în scopuri militare şi civile a depăşit fazele incipiente şi prezintă capacităţi de proiectare superioare faţă de alţi actori regionali. Cu toate acestea, nu există în momentul de faţă o strategie care să unifice demersurile întreprinse de mediul academic, companiile de stat şi cele private pentru cooperarea şi furnizarea unor soluţii de lungă durată care să ţină pasul cu dezvoltarea tehnologiei şi care să facă faţă competiţiei pe plan extern. Astfel, putem enumera aceste demersuri:

– 1997-2003 primele aeronave fără pilot militare moderne de supraveghere şi recunoaştere româneşti (IAR-T[52]) concepute şi fabricate de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Aerospațială „Elie Carafoli” (INCAS). În prezent, INCAS lucrează la sisteme complexe de integrare a aparatelor de zbor fără pilot în infrastructura naţională aeriană[53]. În 1999, au fost înlocuite cu 11 sisteme americane de tipul RQ-7 Shadow 600, folosite în prezent în Afghanistan şi Irak.

– 2005-2006 Centrul de Cercetare pentru Aeronautică şi Spaţiu al Universităţii de Politehnică din Bucureşti alături de alţi parteneri interni dezvoltă „sisteme de comandă, control, culegere de date şi comunicaţii prin sisteme fără pilot” [54].

– 2007-2010 cercetări conduse de Agenţia Spaţială Română şi alţi parteneri în domeniul zborului în formaţie[55] al aparatelor de zbor fără pilot la bord.

– 2008-2011 dezvoltarea unui „elicopter autoportant dirijabil fără pilot”[56] de către Agenţia Spaţială Română.

– februarie 2014 s-a finalizat şi testat cel mai mare şi mai avansat sistem fără pilot la bord autohton, Air Strato[57], dezvoltat şi construit de Asociaţia Română pentru Cosmonautică şi Aeronautică [58] (ARCA). Air Strato are capabilităţi de înaltă performanţă având o greutate maximă la decolare de 280 de kg, anduranţă de până la 3 zile cu ajutorul panourilor solare şi o viteză maximă de 190 km/h la o altitudine de până la 18.000 de metri. Scopul programului este de supraveghere şi cercetare ştiinţifică, iar ARCA lucrează deja la următoarea versiune. Varianta comercială a lui Air Strato va fi destinată doar mediului privat[59], nu şi instituţiilor statului român. Este probabil cel mai avansat proiect de acest fel din Europa de Est în momentul de faţă, prin urmare reprezintă un prim avantaj pentru România. Cu toate acestea ar fi necesar să se ridice semne de întrebare de ce un astfel de proiect ar fi destinat doar mediului privat şi de ce nu ar putea beneficia de el şi instituţiile de apărare şi securitate naţională ale statului.

– mai 2014 este lansată Boreal 5[60] primul sistem fără pilot militar operaţional de provenienţă românească, aflat în teste din 2011, cu capabilităţi de „supraveghere, cercetare, recunoaştere, colectare şi transmitere a informaţiilor în timp real pe o rază de sub 10 km”[61], dezvoltat de Agenţia de Cercetare pentru Tehnică şi Tehnologii Militare.

Companii private şi instituţii academice române interesate de cercetarea şi dezvoltarea sistemelor fără pilot în sectorul militar[62] şi civil: Syscom 18[63], Institutul de Ştiinţe Spaţiale, BITNET-CCSS (din 2006 participă constant în proiectele aerospaţiale şi de securitate ale României şi NATO[64]), UTI Grup (din 2003 parteneriat[65] cu Lockheed Martin pentru care dezvoltă aplicaţii software pentru sistemele fără pilot), Tohan SA, Mirsand, PROOPTICA SA, SEEKTRON, Uzina Mecanică Plopeni, Electromecanica Ploieşti (ATT-01[66]), Institutul pentru Tehnică de Calcul, Aerostar SA (începând cu 2008[67] dezvoltă capabilităţi pentru sisteme fără pilot la bord), Aerocontrol UAV[68].

INAV SA, proiectare şi dezvoltare de aeronave fără pilot pentru domeniul civil şi militar, precum: SISAERO[69] (stadiu de proiect), Argus S[70] (2005), Argus XL[71] (2007), SISUAR[72] (proiectat special pentru supraveghere şi recunoaștere militară, stadiu de proiect).

Autonomous Flight Technologies şi Grupul TeamNet, proiectare şi dezvoltare de sisteme fără pilot militare (ŞOIM I[73] şi ŞOIM II[174]). Comercializează în prezent Hirrus[75] cu capacităţi ISR pentru sectorul militar, poliţie, misiuni de salvare, cercetare etc.

Societatea civilă ar putea fi cel mai mare investitor şi dezvoltator al tehnologiei fără pilot în România. De aceea, împiedicarea proiectelor de tip pasiune, ar putea reduce potenţialul în domeniu. Astfel, statul român ar fi indicat să facă radiografii constante şi să promoveze în societatea civilă dezvoltarea unor astfel de proiecte de mici dimensiuni ce ar putea fi apoi fructificate de către instituţiile naţionale responsabile de securitatea naţională. Utilizarea greşită a sistemelor de zbor fără pilot sau împotriva propriilor cetăţeni ar putea avea efecte dezastruoase asupra viitorului acestei tehnologii pe teritoriul României.

Iniţiative la nivel naţional:

Asociaţia Unmanned Vehicle Systems România[76] (UVSR), cel mai important ONG din România privind promovarea, dezvoltarea, proiectarea, construcţia şi integrarea sistemelor de zbor fără pilot la nivel naţional.

Interes crescut[77] pentru astfel de aparate, numeroase iniţiative mici cu dezvoltare şi producţie limitată, dar cu potenţial.

Tot mai multe oraşe şi consilii judeţene caută să achiziționeze astfel de aparate pentru supravegherea traficului, a mediului natural şi pentru situaţii de urgenţă.

Poliţia română[78] este de asemenea interesată de achiziţionarea unor sisteme fără pilot şi reprezintă o piaţă importantă atât pe plan intern, cât şi extern cu perspective de dezvoltare foarte mari pe viitor.

Citiți partea a doua a articolului

Note:

[1] Department of Defense Dictionary of Military and Associated Terms, Joint Publication 1-02, 2014, p. 276.

[2] http://dexonline.ro/definitie/dron%C4%83

[3] http://www.uavs.org/index.php?page=what_is

[4] http://www.businessdictionary.com/definition/actionable-intelligence.html

[5] Frank Strickland, An Insider’s Perspective on Innovation During Fiscal Austerity, The Early Evolution of the Predator Drone, Studies in Intelligence Vol. 57, No. 1 (Extracts, March 2013), p. 1.

[6] Richard K. Barnhart, Stephen B. Hottman, Douglas M. Marshall, Eric Shappee, Introduction to Unmanned Aircraft Systems, Editura CRC Press, Boca Raton, 2011, p. 42.

[7] Elizabeth Bone, Christopher C. Bolkom, Unmanned Aerial Vehicles: Background and Issues, Editura Novinka Books, Washington D.C., 2004, p. 21.

[8] Brian Glyn Williams, Predators: The CIA’s Drone War on al Qaeda, Editura Potomac Books Inc., Washington D.C., 2013, p. 24.

[9] http://www.livingunderdrones.org/background-and-context

[10] http://dissenter.firedoglake.com/2014/02/10/death-by-unreliable-metadata-how-nsa-contributes-to-drone-assassinations-of-the-wrong-people

[11] http://www.computerweekly.com/news/2240219969/UK-telecoms-infrastructure-used-to-support-controversial-US-drone-operations

[12] Comandă, Control, Comunicaţii, Calculatoare, Intelligence, Informaţii, Supraveghere și Recunoaștere.

[13] http://www.rft.forter.ro/2010_2_t/02-fm/03.htm

[14] http://www.aljazeera.com/programmes/peopleandpower/2014/04/201442911431250545.html

[15] http://blog.oup.com/2013/11/drone-technology-international-humanitarian-human-rights-law/

[16] Un video fictiv privind folosirea sistemelor fără pilot de către autorităţile responsabile de siguranţa publică https://youtu.be/CgLkWT246qU

[17] http://www.cbsnews.com/news/8-totally-cool-uses-for-drones

[18] http://www.suasnews.com/2014/05/29026/easyjet-to-use-unmanned-drones-to-inspect-its-aircraft/

[19] https://www.eff.org/deeplinks/2013/07/customs-border-protection-considered-weaponizing-drones

[20] http://www.rumaniamilitary.ro/viitorul-dronelor-in-romania

[21] Laurenţiu Răducu Popescu, Întrebuinţarea sistemelor aerospaţiale fără pilot uman la bord, Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, București, 2012, p. 110.

[22] http://www.lockheedmartin.com/us/news/features/2013/robots-protect.html

[23] Reg Austin, Unmanned Air Systems: UAV Design, Development and Deployment, Editura John Wiley & Sons Publication, Chichester, 2010, pp. 7-8.

[24] http://www.sky-futures.com/new-video-just-released-oil-and-gas-uav-flare-inspection/

[24] http://www.pcmag.com/slideshow/story/307900/beyond-warfare-12-non-lethal-uses-for-drones

[26] http://www.boston.com/business/2014/03/14/commercial-uses-for-drones/dscS47PsQdPneIB2UQeY0M/story.html

[27] http://www.telegram.com/article/20140126/NEWS/301269707/1116

[28] http://www.technologyreview.com/featuredstory/526491/agricultural-drones/

[29] http://news.nationalgeographic.com/news/2013/12/131202-drone-uav-uas-amazon-octocopter-bezos-science-aircraft-unmanned-robot/

[30] http://www.annenbergclassroom.org/speakouts.aspx?name=do-domestic-drones-violate-the-right-to-privacy

[31] http://www.suasnews.com/2014/02/27574/topcon-announces-release-of-unmanned-aerial-positioning-system-a-result-of-strategic-partnership-with-mavinci-gmbh/

[32] http://www.truth-out.org/opinion/item/16422-drones-over-the-homeland-from-border-security-to-national-security

[33] http://articles.latimes.com/2011/dec/10/nation/la-na-drone-arrest-20111211

[34] http://www.usatoday.com/story/money/business/2014/03/23/drones-agriculture-growth/6665561/

[35] http://agrointel.ro/11024/din-2015-agricultura-performanta-se-face-cu-drone-vehicule-aeriene-fara-pilot-vor-fi-utilizate-pentru-fertilizari-si-irigatii/

[36] O reţea ce va furniza internet wireless în zone izolate sau sărace cu ajutorul dirijabilelor şi a sistemelor de zbor fără pilot la bord răspândite pe tot globul la altitudini mai mici decât sateliţii convenţionali.

[37] http://www.theguardian.com/technology/2014/feb/09/privacy-concerns-google-streetview-facebook-drones

[38] http://www.theinquirer.net/inquirer/news/2338729/ec-wants-to-regulate-drones-because-privacy

[39] https://www.eff.org/deeplinks/2013/06/all-drone-legislation-must-meet-these-three-requirements

[40] http://www.caa.ro/supervizare/certificari-nationale

[41] http://www.caa.ro/pdf/RACR%20AZAC.pdf

[42] http://geo-spatial-org.2126404.n4.nabble.com/aprobari-UAV-td4656475.html

[43] http://www.romatsa.ro/ro/node/118

[44] http://www.engadget.com/2014/05/03/windows-8-ar-drone-2-0/

[45] http://www.nytimes.com/2014/02/11/world/asia/us-debates-drone-strike-on-american-terror-suspect-in-pakistan.html?_r=0

[46] http://www.usnews.com/opinion/blogs/world-report/2014/02/13/american-drones-are-creating-terrorists-in-africa-and-asia

[47] http://www.theatlantic.com/international/archive/2013/08/how-drones-create-more-terrorists/278743/

[48] http://www.rand.org/blog/2013/10/the-future-of-counterterrorism-fewer-drones-more-partnerships.html

[49] Charli Carpenter, Michael A. Cohen, Micah Zenko, Steven Metz, Thomas P.M. Barnett, Drones, Cyber and Covert Ops: America’s Invisible Wars, World Politics Review, 2012.

[50] Kimon P. Valavanis, Advances in Unmanned Aerial Vehicles: State of the Art and the Road to Autonomy, Editura Springer, Dordrecht, 2007, p. 7.

[51] http://tribune.com.pk/story/647672/un-passes-resolution-against-drone-strikes-unanimously/

[52] http://www.incas.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=136&Itemid=119

[53] http://www.incas.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=106:systems-department-&catid=68:systems-department-&Itemid=89

[54] http://www.pub-rcas.ro/dezvoltare%20uav-duav.html

[55] http://www.pub-rcas.ro/formatie%20uav-uri%20in%20zbor%20autonom.html

[56] http://www.pub-rcas.ro/elicopter%20autoportant.html

[57] http://jurnalul.ro/it/tehnica/drone-romania-arca-uav-arca-air-strato-661232.html

[58] http://www.arcaspace.com/

[59] http://www.romaniatv.net/arca-dezvolta-o-aeronava-fara-pilot-de-inalta-performanta_126212.html

[60] Agenţia de Cercetare pentru Tehnică și Tehnologii Militare, Centrul de Testare Evaluare și Cercetare Știinţifică pentru Armamente, Sistem mini U.A.V. de supraveghere apropiată în câmp tactic Boreal 5/5E, 2011

[61] http://www.dpa.ro/despre/sistemul-integrat-de-management-al-achizitiilor-pentru-aparare/programe/17-programe/627-boreal

[62] http://www.acttm.ro/romana/images/stories/Doc/Proiecte/pscd.pdf

[63] http://www.syscom.ro/Military.asp

[64] http://www.bitnet.info/bitnet_services.htm

[65] http://uti.eu.com/main.html?http://uti.eu.com/main.php?lang=fr&pageid=1041

[66] http://www.elmecph.ro/pdf/ro_ATT-01.pdf

[67] http://www.aerostar.ro/dezvoltare.php

[68] http://www.researchforindustry.ro/site/viewCompany/12

[69] http://www.inav.ro/mediu_sisaero.php

[70] http://www.inav.ro/securitate_argus_s.php

[71] http://www.inav.ro/securitate_argus_xl.php

[72] http://www.inav.ro/securitate_sisuar.php