Despre manipularea alegerilor cu ajutorul presei
În pragul alegerilor electorale prezidenţiale a apărut o senzaţională lucrare scrisă de Sonia Cristina Stan – Manipularea prin presă (Humanitas, Bucureşti, 2004, ISBN 973-50-0850-5), lucrare care pune multe semne de întrebare, dar şi oferă în acelaşi timp multe răspunsuri referitoare la modul în care alegerile pot fi manipulate şi falsificate.
Considerăm această foarte valoroasă apariţie editorială ca pe un veritabil semnal de alarmă, lansat de oameni avizaţi, profesionişti ai domeniului, asupra pericolului manipulării alegătorilor la actualele alegeri. Ceea ce n-ar fi, aşa cum aflăm din conţinutul cărţii, decât o repetare a situaţiei de acum patru ani!
În principal cartea se constituie ca un studiu de referinţă al fenomenului foarte negativ, chiar malefic, al manipulării prin intermediul mass-media. Studiul este cu atât mai valoros cu cât este scris chiar de o ziaristă. Autoarea prezintă o descriere detaliată a mecanismelor de manipulare utilizate, cu exemple de notorietate bine alese. Pentru acest fapt, atât autoarea cât şi editura merită toate laudele si aprecierile noastre.
Vă lăsăm în continuare să apreciaţi singuri valoarea acestei apariţii editoriale de excepţie pe baza următoarelor spicuiri din cuprinsul cărţii:
Manipularea, un fenomen actual
De ce se vorbeşte despre manipulare? Ce este manipularea? Tehnici de manipulare
Manipularea prin presă
Opinia publică – Puterea presei asupra opiniei publice, o prejudecată?
Zvonurile – Mass-media si mistificările
Manipularea din interiorul presei
Manipularea din afara presei
Manipulare sau eroare mediatică?
„Asta e realitatea”?
Forme de inducere în eroare
Manipularea prin televiziune
Conflictele internaţionale şi arta manipulării
Lectura critică a mass-media: rezistenţa la manipulare
Pe lângă scopul de analiză şi informare obiectivă a cititorilor asupra mecanismelor fenomenului extrem de nociv, puţin cunoscut publicului, al manipulării prin presă, această carte conţine şi un voalat, dar extrem de serios, avertisment adresat electoratului în pragul actualelor alegeri.
Partea cea mai pertinentă a cărţii din această perspectivă este capitolul „Un caz subtil de dublă manipulare: a electoratului şi a politicienilor în alegerile prezidenţiale din 2000”. Pe întinderea a 61 de pagini, din totalul de 163 ale cărţii, acest capitol „cheie” conţine analiza riguroasă a evoluţiei neînţelese şi surprinzătoare (doar pentru cei neavizaţi!) a alegerilor din noiembrie 2000.
Din perspectiva viitoarelor alegeri, citirea acestei lucrări devine o necesitate! Pentru a vă convinge de seriozitatea avertismentului implicit conţinut în acest capitol, redăm, spre edificare, doar rândurile de final:
„…Toate bătăliile s-au purtat pentru turul întâi de scrutin, mai precis pentru cine va fi cel de-al doilea candidat care-l va înfrunta pe Ion Iliescu. Cel mai indicat era, din punctul de vedre al PDSR, Corneliu Vadim Tudor. Raţionamentul a fost corect. Turul al doilea nu a contat de vreme ce toţi adversarii politici ai lui Iliescu au cerut electoratului să-l voteze. Presa scrisă s-a angrenat în această strategie a PDSR conştientă sau din infantilism. Avem presă spectaculară, dar nu avem presă de analiză. La examenul de maturitate din anul 2000 presa a picat. Conştientă sau nu, presa a participat la imensa manipulare numită alegerile 2000. Adică, ea a pus sub ochii publicului un scenariu elaborat în laboratoare nici de ea ştiute. La rândul lor, politicienii au fost manipulaţi, reacţiile lor (alternativa mai puţin rea din cele două rele – Iliescu sau Vadim) fiind cele scontate. Iluzia că au salvat ţara în anul 2000, prin opţiunea Iliescu, mai bântuie şi azi prin mediile politice. Fără îndoială că nimeni nu accepta scenariul manipulării. Tocmai de aceea, acest scenariu este şi mai credibil.”
În capitolul „Lectura critică a mass-media: rezistenţa la manipulare” autoarea dă nişte sfaturi foarte pertinente pentru a contracara, la nivel individual, efectele manipulării prin presă. Prezentăm în continuare doar câteva dintre ideile foarte valoroase oferite ce urmăresc ca, prin dezvoltarea discernământului şi a spiritului critic individual, să ne ferească să cădem în penibila capcană a manipulării:
· Alternanţa este obligatorie: pentru o bună informare este necesară folosirea surselor alternative.
· Realizarea de conexiuni inteligente este esenţială: prin urmărirea atentă şi cu discernământ a traseului sinuos parcurs în timp de un anumit eveniment, aşa cum este el reflectat în mass-media. Să nu uităm că legea de aur a presei, scrise sau vizuale, este să prezinte cu mare putere de convingere, cu o sfruntată atitudine „de obiectivitate şi imparţialitate” o interpretare a unui eveniment, la început. Ea poate fi urmată apoi la scurt timp de prezentarea cu aceeaşi putere de convingere, „obiectivitate şi imparţialitate” exact a opusului interpretării iniţiale! O perversă şi nocivă „alba-neagra” a mass-media!
· Schimbaţi canalul TV exact în timpul ştirilor şi faceţi un tur trecând pe la canalele unor televiziuni concurente. Există o regulă simplă de a sesiza manipularea: TOŢI SPUN ACELAŞI LUCRU! Suntem informaţi numai asupra unui singur aspect al problemei şi foarte puţin sau deloc despre celelalte! LUMEA SE ÎMPARTE FĂRĂ NICI O NUANŢĂ DOAR IN „BUNI” (NOI) SAU „RAI” (EI) !
· Fiţi sceptici când mai mult de două ziare sau canale de ştiri par a fi de acord în privinţa aceluiaşi eveniment.
· Căutaţi sa discerneţi şi să vă departajaţi de ştirile ce au doar intenţii senzaţionaliste şi urmăresc cu orice preţ să capteze atenţia cu întâmplări derizorii în defavoarea altor evenimente de importanţă strategică.
· Urmăriţi să vă informaţi de la unul sau mai multe canale de ştiri care conţin date şi analize temeinice, obiective, asupra evenimentelor, chiar dacă aceste surse de ştiri sunt deocamdată rare în peisajul mass-media actual.
· Nu faceţi pariuri cu privire la anumite evenimente viitoare şi nu vă ataşaţi prea tare de propriile păreri despre anumite personaje politice. Nu faceţi decât să vă expuneţi pericolului dezamăgirilor şi deziluziilor ulterioare. Aveţi curajul de a recunoaşte daca aţi făcut cumva această greşeală în trecut pentru a putea s-o luaţi de la început şi a nu cădea în apatie, negare (fiind permanent pe poziţia lui „Gică-Contra”) sau apoliticism. Aceasta este o capcană, o urmare sigură şi un efect dorit şi urmărit de specialiştii în manipulare.