Despre viaţa sfântului Issa
Textul intitulat de Notovici “Viaţa sfântului Issa, cel mai bun dintre fiii oamenilor” cuprinde 244 versete distribuite în 14 capitole, dintre care cel mai lung capitol are 27 versete. Câteva dintre ele reiau teme cunoscute din Vechiul şi Noul Testament: robia evreilor în Egipt, mântuirea poporului lui Israel de către Moise, lepădarea de credinţă a iudeilor urmată de invaziile străine, subjugarea lor de către romani şi, în cele din urmă, întruparea copilului divin într-o familie de oameni săraci, dar credincioşi. Dumnezeu vorbeşte prin gura acestui copil şi oamenii vin de pretutindeni să-l asculte.
Relatarea trece apoi foarte repede la cel de-al 13-lea an al vieţii lui Issa, primul dintre anii săi aşa-zis “pierduţi”, vreme la care tânărul părăseşte în taină casa tatălui său din Ierusalim şi porneşte împreună cu o caravană de negustori spre Orient, pentru a se perfecţiona în “Cuvântul Divin” şi pentru a studia “legile marelui Buddha”.
Se spune că Issa avea 14 ani atunci când a trecut prin Sind, o regiune situată în sud-estul Pakistanului de astăzi, în valea inferioară a fluviului Indus, şi s-a stabilit printre arieni. Faima sa s-a răspândit repede şi de aceea a fost rugat de jainişti să rămână cu ei. El a plecat însă mai departe şi a ajuns la Jaganath, unde a fost primit cu bucurie de către preoţii brahmani care l-au învăţat să citească, să înţeleagă Vedele, să tămăduiască şi să exorcizeze. Issa a petrecut 6 ani studiind şi învăţându-i pe alţii la Jaganath, Rajagriha, Benares şi în alte oraşe sfinte, după care a fost implicat într-un conflict al castelor indiene. Castele preoţilor şi războinicilor (brahmanii şi kshatriya-şii) s-au revoltat pentru că Issa îndrăznise să predea scrierile sfinte celor din castele inferioare, respectiv vaisya-şii (casta fermierilor şi a negustorilor) şi sudra-şii (casta muncitorilor şi a ţăranilor). Considerându-se înjosiţi, preoţii şi războinicii au plănuit să-l condamne pe Issa la moarte. Avertizat de pericol de către sudra-şi, Issa a părăsit oraşul Jaganath în timpul nopţii şi a ajuns la poalele Himalayei, în Nepalul de Sud, acolo unde, cu 5 secole în urmă, se născuse Buddha Sakyamuni (cunoscut pe atunci drept prinţul Siddharta Gautama).
După 6 ani de studiu, Issa “a devenit un predicator perfect al scrierilor sacre”. A părăsit apoi Himalaya şi a călătorit spre vest, predicând împotriva adorării idolilor. S-a întors în cele din urmă în Palestina, la vârsta de 29 de ani.
Viaţa sfântului Issa, aşa cum este relatată de manuscrisele budiste, poate fi împărţită în 3 părţi. Prima parte – capitolul I până la mijlocul capitolului IV – tratează condiţiile care au condus la încarnarea sa, naşterea şi primii săi ani de viaţă.
Cea de a doua parte – ceea ce a rămas din capitolul IV până la capitolul VIII – expune în detaliu anii “pierduţi”, de la vârsta de 13 ani până la 29 ani, timp în care Issa a studiat în India şi în Tibet.
Partea finală (capitolele de la IX la XIV) cuprinde desfăşurarea evenimentelor din timpul misiunii sale în Palestina. Relatarea a ceea ce s-a petrecut după întoarcerea sa în Palestina, deşi este aproape similară cu cea consemnată în Evanghelii, conţine totuşi unele diferenţe importante. Ioan Botezătorul nu apare în cartea “Viaţa sfântului Issa”.
De asemeni, aici Pilat este cel care îl condamnă pe Iisus, temându-se de popularitatea acestuia în rândul maselor şi de posibilitatea ca Iisus să fie ales rege, în timp ce preoţii evrei şi bătrânii înţelepţi nu îi găsesc nici o vină. În final, judecătorii îi spun lui Pilat: “Nu vom lua asupra capetelor noastre marele păcat al condamnării unui om nevinovat şi al achitării unor hoţi”, după care ei şi-au spălat mâinile într-un vas cu apă sacră, spunând: “Suntem nevinovaţi de moartea acestui om drept”.
Urmează răstignirea şi apoi dispariţia corpului lui Issa din mormânt, ceea ce a făcut să se creadă că “Judecătorul suprem şi-a trimis îngerii să ia rămăşiţele pământeşti ale sfântului în care o parte din Spiritul Divin sălăşluise pe pământ”.
Textul se încheie cu relatarea persecuţiilor la care au fost supuşi discipolii lui Issa, discipoli care vor predica mai departe şi îi vor converti pe păgâni la creştinism.
Swami Abhedananda confirmă povestea lui Notovici
Kaliprasad Chandra (pe numele său spiritual Swami Abhedananda), a studiat engleza şi sanscrita la Seminarul Oriental din Calcutta. Erudit precoce, familiarizat atât cu literatura orientală cât şi cu cea occidentală, el examinase toate şcolile filosofice şi participase la cursuri ţinute de yoghini, de pandiţi şi de mesageri ai creştinătăţii, brahmanismului şi hinduismului. Din 1884 a devenit discipolul marelui înţelept indian Sri Ramakrishna. Între anii 1886 şi 1896 a dus o viaţă de sadhu rătăcitor, a făcut pelerinaje la locurile sfinte din India şi a trăit în Himalaya practicând asiduu disciplinele spirituale. Apoi, din 1896, el a plecat în Occident pentru a răspândi acolo filosofia Vedanta. Abia în 1921 Swami s-a îmbarcat pentru India în portul San Francisco, pornind spre realizarea celui mai frumos vis al său, acela de a traversa munţii Himalaya. Abhedananda a înregistrat evenimentele călătoriei sale într-un volum intitulat “În Kashmir şi în Tibet”. Aici el scrie că după ce a ajuns la mănăstirea Himis din Ladakh şi a vizitat mănăstirea şi împrejurimile, le-a pus lama-şilor întrebări legate de veridicitatea povestirii lui Notovici. Atunci, lama care îl ghidase pe Swami prin mănăstire a luat un manuscris despre Issa de pe raft şi i l-a arătat. El i-a spus că manuscrisul era o copie, şi că originalul se afla într-o mănăstire la Marbur, lângă Lhassa. Originalul fusese scris în limba pali, iar aceasta era o traducere în tibetană, toate în conformitate cu relatările lui Notovici. La cererea lui Abhedananda, lama l-a ajutat să traducă textul în limba engleză, versiune care a fost tradusă ulterior în bengali şi publicată împreună cu extrase din varianta englezească a cărţii lui Notovici, în cartea sa “În Kashmir şi în Tibet”.
Swami Abhedananda a adăugat câteva detalii care lipsesc din relatarea ziaristului rus, inclusiv o notă de subsol care descrie cum s-a oprit Iisus la marginea unui iaz de lângă Kabul pentru a-şi spăla mâinile şi picioarele, şi pentru a se odihni. Iazul acela există încă şi este cunoscut sub numele de Iazul lui Issa. În amintirea acelui eveniment, în fiecare an se ţine aici un târg, fapt menţionat într-o carte arabă, Tarig-A-Ajhan.