Dezinformarea, o metodă manipulativă care poate fi folosită totodată ca o armă teribilă (I)

Ce au în comun tăinuirea profeţiilor de la Fatima, evenimentele din 11 septembrie şi afacerea Dreyfus? Cum au reuşit comuniştii să domine în Europa de Est, deşi la început erau atât de puţini? Cum îşi menţine în prezent dominaţia planetară aşa-numita „elită” mondială? Cum a fost posibil să se pornească în ultimii ani atâtea războaie nedrepte pentru satisfacerea intereselor unor grupuri oculte? Care este cea mai eficientă metodă de luptă, adusă la măiestrie de serviciile de informaţii? De ce se răspândesc zvonuri alarmiste privitoare la un apropiat „sfârşit al lumii”?

Răspunsul la toate aceste întrebări, în aparenţă atât de diferite, este unul singur: DEZINFORMAREA. Explicată simplu ca folosirea cu abilitate a informaţiilor (adevărate şi mai ales false) pentru manipularea oamenilor în vederea unor scopuri sau interese, de la banale interese financiare, dar mergând până la a teroriza, a distruge sau a anihila unele grupuri sau persoane indezirabile – dezinformarea este o armă teribilă secretă care este folosită la ora actuală din plin pentru a menţine oamenii într-o stare de letargie în care pot fi uşor controlaţi şi eventual folosiţi ca masă de manevră. Pentru artizanii dezinformării, dar şi pentru beneficiarii ei (care este nevoie să fie căutaţi în rândul sferelor cele mai înalte ale puterii), cei mai periculoşi oameni de pe planetă sunt cei lucizi şi înţelepţi. De-a lungul istoriei, dezinformarea s-a practicat din plin, înainte să fie teoretizată şi instituţionalizată.

O definiţie simplificată a dezinformării

Dezinformarea este o acţiune deliberată care urmăreşte un anumit scop, pentru atingerea căruia se foloseşte, printre altele, de „manevrarea”, în diferite moduri, a informaţiei. Specific dezinformării este ocultarea totală a scopului urmărit. Dezinformarea urmăreşte manipularea unui grup de oameni sau influenţarea opiniei publice, aceasta putând merge până la a determina acţiunile unor mase de oameni.

Manipularea, în esenţă, implică a folosi anumite „tehnici” care declanşează nişte reacţii previzibile, astfel încât oamenii să fie făcuţi să acţioneze aşa cum doreşte manipulatorul, chiar dacă aceasta contravine propriilor lor interese. Într-o definiţie simplificatoare, putem afirma că dezinformarea este o modalitate de manipulare care se foloseşte de informaţie sau, altfel spus, recurge la manipulare informaţională.

Specific dezinformării, printre alte modalităţi de manipulare, este orientarea sa către un scop anume, pentru atingerea căruia se aplică tehnici precise. Este de asemenea important să avem în vedere încă de la început faptul că dezinformarea îşi are originea în domeniul militar, unde este considerată o tactică superioară de luptă, contribuind la înfrângerea inamicului „fără luptă” efectivă, adică fără un conflict armat care implică distrugeri şi pierderi de vieţi omeneşti. Specialiştii în dezinformare este deci necesar să fie căutaţi în domeniul militar şi în special în mediul serviciilor secrete.

Pentru a înţelege cât mai bine ce anume este dezinformarea, cum se pune ea în practică şi cum ne afectează pe noi toţi, vom prezenta nişte comparaţii simple, dar edificatoare.

Publicitatea şi manipularea

Dezinformarea presupune întotdeauna existenţa unui anumit plan, a unui anumit scop şi a unei anumite ţinte. Ca acţiune sistematică şi deliberată, ea implică existenţa unui „beneficiar”, similar modului în care o campanie de publicitate este realizată în beneficiul unei anumite firme, pentru promovarea unui anumit produs.Firmele comerciale (şi nu numai) recurg la agenţii de publicitate pentru a le concepe, a planifica şi a pune în practică o campanie publicitară. În acelaşi mod, cei care comandă o acţiune de dezinformare recurg la anumiţi specialişti pentru conceperea, elaborarea, planificarea şi punerea sa în practică. Şi cum dezinformarea, la origini, este o tactică militară, specialiştii în domeniul dezinformării (cei care elaborează strategiile de dezinformare) trebuie căutaţi în mediul militar, mai ales în domeniul serviciilor de spionaj.

Tot aşa cum există diferite „strategii” şi tehnici publicitare, există strategii şi tehnici precise de dezinformare, numai că în cazul dezinformării cuvântul „strategie” este mult mai aproape de sensul său originar, militar.

Publicitatea – toţi oamenii ar fi necesar să devină conştienţi de aceasta – este o modalitate făţişă de manipulare, deseori ostentativă şi lipsită de ruşine. Se recurge la orice mijloace pentru a determina în cel care priveşte sau aude o reclamă dorinţa de a cumpăra un anumit produs. Acest imbold nu este nicidecum raţional şi, de aceea, publicitatea nu urmăreşte neapărat să ne convingă raţional de utilitatea sau superioritatea produsului, ci doar să ne inoculeze o puternică şi iraţională dorinţă / preferinţă pentru un anumit produs.

Cei care lucrează în domeniul publicităţii sunt astfel formaţi profesional încât să nu aibă niciun fel de scrupule. „Noi nu obligăm în niciun fel cumpărătorul, decizia îi aparţine în totalitate,” va afirma cu aplomb agentul de publicitate care a luat o primă frumuşică pentru campania de vânzare a unor produse foarte nocive, cum ar fi ţigările. La fel va gândi şi agentul de vânzări care păcăleşte nişte pensionari săraci lipiţi să îşi arunce ultimii bani pe nişte produse care în realitate nu le sunt de niciun folos.

Având în vedere importanţa sa crucială în domeniul vânzărilor, marketingului, comerţului, publicităţii etc., manipularea este vehiculată aici ca un element de bază al pregătirii profesionale, o abilitate, ca şi cum ar fi o calitate sau un merit! „Literatura” în domeniu abundă de lucrări de mare popularitate, ale căror titluri sunt elocvente prin ele însele: „Arta de a influenţa” „Cum să vinzi orice”… Aceste cărţi urmăresc să ne convingă că, pentru a avea succes profesional, este imperios necesar să fii un abil manipulator, sau că manipularea îţi garantează ascensiunea ierarhică şi creşterea veniturilor. Citind aceste titluri te întrebi dacă a mai rămas vreo urmă de decenţă, la nivel etic, în societatea zilelor noastre.

Faptul că manipularea este foarte vizibilă în domeniul vânzărilor (şi în domeniul conex al publicităţii) nu înseamnă că îi este exclusiv asociată. Întreaga teorie a comunicării se bazează pe influenţare şi, în acest domeniu, „experţii” încearcă să ne convingă că abilităţile de comunicare sunt corelate cu capacitatea de a influenţa, de a exercita o persuasiune eficientă şi de a manipula. Termeni precum influenţarea, persuasiunea, propaganda sunt omniprezenţi în textele care abordează orice ştiinţă socială, iar realitatea lor ne invadează din toate direcţiile. Primim deseori perfidul şi imoralul îndemn: „manipulează tu însuţi, ca să nu fii la rândul tău manipulat!”.

Promovarea acestui model al persoanei de succes care, printre alte evidente defecte şi vicii (promovate în mod iresponsabil ca fiind calităţi), are şi această abilitate de a manipula este numai una dintre faţetele aberante ale societăţii contemporane. Într-o perspectivă de bun simţ, tendinţa de a manipula denotă o totală lipsă de apreciere, de consideraţie şi de respect faţă de celelalte fiinţe umane şi nu este, la urma urmei, decât nesimţire şi egoism, mai mult sau mai puţin mascate sub poleiala iscusită a unor termeni la modă.

Citiți a doua parte a articolului

Citiți și:
Propaganda – origini, categorii şi metode
Primul teoretician al dezinformării, un anti-erou

yogaesoteric
1 februarie 2022