Dharana – concentrarea mentală
Mintea este asemeni unei maimuţe: cu cât vrei să o linişteşti folosind forţa, cu atât ea va refuza mai mult să se conformeze şi va sări încă şi mai agitată dintr-un loc în altul.
Concentrarea mentală poate fi descrisă prin „a nu acţiona”. Practicanţii zen o numesc „a sta pur şi simplu” (zazen).
O stare de concentrare mentală perfectă implică focalizarea întregului potenţial al atenţiei asupra obiectului ales, o perioadă determinată de timp, fără a forţa sau a lăsa să apară o stare de tensiune mentală. Acest proces este analog fenomenului de focalizare a luminii solare printr-o lentilă: puterea razelor solare adunate într-un singur punct creşte enorm faţă de cea a razelor solare dispersate. Dacă, totuşi, lumina este perfect focalizată dar procesul durează foarte puţin, rezultatele sunt foarte slabe sau chiar nule, focalizarea trebuind menţinută continuu o anumită perioadă de timp ca efectele să fie sesizabile (spre exemplu, aprinderea unei bucăţi de lemn). În mod similar, Dharana trebuie menţinută o perioadă de timp suficient de mare pentru a permite declanşarea procesului de rezonanţă cu energiile cosmice corespondente şi transferul acestei energii în fiinţa dvs., iar, odată cu ea, a informaţiilor privitoare la obiectul concentrării.
Mintea umană recepţionează permanent informaţii din lumea exterioară prin intermediul celor cinci porţi ale simţurilor: miros, gust, văz, pipăit, auz. Din totalitatea informaţiilor primite de la simţuri, mintea are capacitatea de a le selecta numai pe acelea care prezintă importanţă la un moment dat. Această selecţie este realizată prin focalizarea atenţiei asupra unei informaţii particulare, ignorându-le pe toate celelalte mai puţin importante. Cu cât atenţia este mai focalizată asupra unui anumit simţ, cu atât cantitatea de informaţii primită prin el creşte, iar volumul de informaţii recepţionat de la celelalte simţuri diminuează în intensitate, putând fi chiar ignorate de către minte.
O caracteristică specială a minţii umane este capacitatea de focalizare a atenţiei spre lumea interioară a sentimentelor, a gândurilor şi a ideilor. Mai mult decât atât, mintea umană poate fi focalizată asupra ei însăşi – acest fapt prezentând o reală importanţă, deoarece creează posibilitatea controlului mental.
Această facultate a minţii umane, de a modifica la voinţă orientarea atenţiei conştiente, reprezintă mecanismul de bază al concentrării mentale.
A te concentra înseamnă să reuneşti totul într-un centru, să aduni, să focalizezi. Prin concentrare mentală – Dharana – mintea se focalizează asupra unui unic scop fără să mai poată sări la un alt subiect pe o perioadă fixată de timp. Opusul concentrării este dispersia, împrăştierea. În acest caz, mintea necontrolată trece brusc de la un subiect la altul, nefixându-se asupra a ceva anume. Din nefericire, aceasta este condiţia mentală a majorităţii oamenilor din zilele noastre. Atunci când percepe un obiect exterior, mintea ia forma acelui obiect. Astfel, ea prezintă un prim aspect numit „vritti”; în calitatea sa de vritti, mintea este reprezentarea obiectului exterior. Obiectul fizic constituie obiectul „grosier”, iar impresia mentală pe care o creează – obiectul subtil. Pe lângă obiectul perceput mai există un alt aspect al minţii care percepe. Avem aşadar două aspecte importante în procesul concentrării: vritti, obiectul de cunoscut, şi cunoscătorul, sau cel care percepe.
Dharana se traduce prin „a controla (stopa) mintea”. Tradiţia străveche a înţelepciunii consideră că mintea, în conformitate cu legi bine determinate, este doar un flux continuu de tipare psihice (vritti-uri). Succesiunea de modele psihice are un substrat emoţional, dublat în mod consecvent de răspunsuri fiziologice. În realitate, mintea înseamnă mişcare. Ea este asemeni vântului: vântul apare odată cu punerea în mişcare a aerului; când această mişcare încetează, aerul există încă dar vântul a dispărut. Substanţa mentală care rămâne după ce modelele psihice (vritti) au fost stopate este numită „chitta”. Tiparele mentale odată stopate, mintea dispare şi intrăm în starea de non-minte, stare caracterizată prin cel mai înalt grad de creativitate şi intuiţie spirituală.
Patanjali a definit yoga după cum urmează: „Yoga citta vritti nirodha” (YOGA-SUTRA), ceea ce înseamnă „Yoga este stoparea (nirodha) gradată a tiparelor mentale (vritti) din chitta”. Această sutra conţine esenţa întregii ştiinţe yoga şi secretul concentrării mentale.
Ignoranţa şi prejudecăţile sunt de natură să vă împiedice să credeţi în reuşita concentrării minţii dv. Nu vă lăsaţi păcăliţi! Orice fiinţă umană are capacitatea de a se concentra, adesea chiar foarte profund, atunci când este vorba despre un obiect care exercită un mare interes asupra ei. Întrebarea este dacă acest tip de concentrare are legătură cu practica autentică a concentrării în yoga. Chiar dacă vă poate da idei directoare asupra stării reale de concentrare mentală, totuşi nu este ceea ce yoga înţelege prin aceasta.
Dharana, concentrarea volitivă, constă în capacitatea de a ne concentra la voinţă asupra unui obiect oarecare, un timp nedefinit, chiar dacă respectivul obiect nu ne atrage în mod spontan atenţia.
Nu este indicat să forţaţi mintea să se concentreze; aceasta este o regulă de bază în timpul antrenamentului. Mintea este asemeni unei maimuţe: cu cât vrei mai mult să o linişteşti folosind forţa, cu atât ea va refuza mai mult să se conformeze şi va sări încă şi mai agitată dintr-un loc în altul. Pentru a preveni acest fenomen, începeţi prin a vă focaliza mintea asupra unui obiect bine definit, iar atunci când ea va avea tendinţa să sară către un alt gând, aduceţi-o înapoi cu răbdare şi cu mult calm, cu umor şi cu compasiune pentru lipsa dvs. de disciplină interioară. Dacă, datorită acestui continuu balans mental, intraţi într-o stare de nervozitate, aceasta nu va face decât să mărească tendinţa minţii către dispersie.
Concentrarea mentală – dharana – este o modalitate de a iniţia procesul de armonizare cu energiile subtile macrocosmice a căror manifestare vizibilă este obiectul concentrării. Nu încercaţi să grăbiţi acest proces, lăsaţi lucrurile să curgă de la sine. Aici, cunoaşterea vine de la obiect către subiect.
