Discurs al lui Zoe Konstantopoulou în parlamentul elen

Într-un moment extrem de tensionat al crizei din Grecia, pe data de 11 iulie 2015, când premierul Alexis Tsipras, pionul lui Soros, i-a trădat pe ai săi, impunând poporului o austeritate mai puternică decât cea cerută de UE, președintele Parlamentului elen, Zoe Konstantopoulou, a ținut în fața forului legislativ un discurs curajos, ieșit din tiparele politice obișnuite. 

„În astfel de momente trebuie să acţionăm şi să vorbim cu sinceritate instituţională şi curaj politic.
Trebuie să ne asumăm fiecare responsabilitatea care ne revine.
Trebuie să protejăm, aşa cum coştiinţa ne obligă, cauzele juste şi drepturile sacre, inviolabile şi non-negociabile ale poporului nostru şi ale societăţii noastre.
Trebuie să salvăm moştenirea pe care ne-au lăsat-o cei care şi-au dat viaţa şi şi-au sacrificat libertatea pentru ca noi să trăim astăzi în libertate.
Trebuie să păstrăm nealterat patrimoniul pentru noile generaţii care vor urma, la fel ca şi civilizaţia umană, precum şi valorile inalienabile care caracterizează şi dau un sens existenţei noastre individuale şi colective.

De cinci luni, guvernul, care are drept trunchi stânga şi drept nucleu forţele anti-memorandum, susţine o luptă inegală în condiţii sufocante şi sub şantaj, împotriva unei Europe care a trădat obiectivele înscrise în statutele sale, adică binele popoarelor şi al societăţilor. O Europă care utilizează moneda comună, euro, nu ca un mijloc de a atinge binele social, ci ca pârghie şi instrument de supunere şi de umilire a popoarelor şi guvernelor rebele. O Europă care este pe cale de a se transforma într-o închisoare de coşmar pentru popoarele sale, cu toate că ea a fost construită pentru a fi casa lor ospitalieră comună.

Poporul grec a încredinţat guvernului său marea cauză a eliberării sale de lanţurile memorandumului, din menghina de punere sub tutelă şi de punere sub supraveghere care a fost impusă societăţii elene sub pretextul datoriei, o datorie ilegală, ilegitimă, odioasă şi nesustenabilă, a cărei natură, aşa cum au demonstrat concluziile preliminare ale Comisiei parlamentare pentru Adevăr privind Datoriile Publice, era deja cunoscută de către creditori încă din 2010.

O datorie care nu a apărut ca un fenomen meteo, ci care a fost creată de guvernele precedente prin contracte îmbibate de corupţie, cu comisii, cu clauze leonine şi cu rate astronomice din care şi-au luat beneficii bănci şi companii străine.

O datorie creată de Troikă (FMI, Banca Mondială și Banca Centrală Europeană, n.n.) care, în acord cu guvernele precedente, a transformat în mod fraudulos o datorie privată în datorie publică, salvând astfel băncile franceze şi germane şi, de asemenea, băncile private greceşti, dar condamnând poporul grec să trăiască în condiţii de criză umanitară; pentru a face aceasta mobilizând şi plătind organele de corupţie mediatică care aveau misiunea de a teroriza şi minţi populaţia.

Această datorie, pe care nici poporul, nici guvernul actual nu au creat-o sau umflat-o, este folosită de cinci ani ca instrument de aservire a poporului elen de forţe care acţionează în interiorul Europei în cadrul unui totalitarism economic.

Contrar moralei şi dreptăţii, Germania nu şi-a achitat până astăzi datoriile sale faţă de mica Grecie rezistentă, căreia istoria îi recunoaşte atitudinea eroică. Datoriile Germaniei depăşesc datoria publică greacă, ridicându-se la suma de 340 de miliarde de euro după calculele moderate ale Comisiei Curţii de Conturi care a fost creată de guvernul precedent, pe când pretinsa datorie publică greacă a fost estimată la o valoare de 325 de miliarde de euro. Germania a beneficiat de cea mai mare ştergere a datoriilor după al Doilea Război Mondial cu scopul de a se repune pe picioare, cu concursul generos al Greciei. Ori, chiar această Germanie este cea care a acordat protecţie celor responsabili de afaceri săvârşite prin acte de corupţie cu guvernele precedente şi partidele lor politice, cum ar fi Siemens, şi ea i-a protejat sustragându-i justiţiei greceşti.

Cu toate acestea, Germania se comportă ca şi cum istoria şi poporul grec au datorii faţă de ea, ca şi cum ea ar dori să îşi ia revanşa istorică pentru atrocităţile sale, aplicând şi impunând o politică care constituie o crimă nu doar faţă de poporul grec, ci, de asemenea, o crimă împotriva umanităţii, în sensul penal al termenului, deoarece este vorba aici despre o agresiune sistematică şi de mare anvergură contra unei populaţii, cu obiectivul premeditat de a produce distrugerea acesteia, parţială sau totală.

Şi din păcate, atunci când ar fi trebuit să se arate la înălţimea responsabilităţilor lor şi a momentului istoric, guverne şi instituţii s-au făcut complice la această agresiune.

Supunerea poporului şi guvernului unor măsuri sufocante şi ameninţării de faliment total, prin crearea artificială şi premeditată a condiţiilor unei catastrofe umanitare, constituie o violare directă a tuturor convenţiilor internaţionale ce protejează Drepturile Omului, a Cartei ONU, a Convenţiilor Europene dar, de asemenea, a însăşi statutelor Curţii Penale Internaţionale…

Creditorii şantajează guvernul. Ei acţionează fraudulos, din moment ce ştiau încă din 2010 că datoria nu era sustenabilă. Ei acţionează conştient, deoarece recunosc în declaraţiile lor necesitatea acordării unui ajutor umanitar Greciei. Un ajutor umanitar, cu ce scop? Pentru o catastrofă naturală neprevăzută şi neaşteptată? Un seism neprevăzut, o inundaţie, un incendiu? Nu. Un ajutor umanitar care este consecinţa alegerii lor conştiente şi calculate de a priva poporul de mijloacele de subzistenţă, închizând robinetul lichidăţilor, ca represalii la decizia democratică a guvernului şi parlamentului de a organiza un referendum şi de a da cuvântul poporului pentru a decide el singur asupra viitorului propriu.

Poporul grec a onorat guvernul care i-a acordat încredere, precum şi parlamentul care i-a dat dreptul de a-şi lua viaţa şi destinul în mâini.
El a spus un NU curajos şi demn;
NU – pentru şantaje,
NU – pentru ultimatumuri,
NU – memorandumului de supunere,
NU – unei datorii pe care nu el a creat-o şi de care nu este responsabil,
NU – faţă de noi măsuri aducătoare de mizerie şi supunere.

Acest NU, creditorii se încăpăţânează să vrea să îl transforme în DA, cu complicitatea perfidă a celor care sunt responsabili de această situaţie, cei care au creat această datorie, obţinând profituri uriașe pentru ei.

Guvernul este în prezent obiectul unui şantaj care se realizează cu scopul de a-l face să accepte tot ceea ce nu doreşte, ceva care nu este opera sa şi împotriva căruia luptă. Primul ministru a vorbit cu sinceritate, curaj, francheţe şi dezinteresat.

Eu consider, ca urmare a responsabilităţii mele instituţionale, ca preşedinte al Parlamentului, să nu închidem ochii şi să ne facem că nu înţelegem şantajul. Responsabilitatea mea în faţa istoriei în această instituţie mi-o asum prin a răspunde „prezent” la dezbaterea şi votul de astăzi.

Poporul grec este al doilea care este supus unei astfel de agresiuni în interiorul zonei euro. El a fost precedat de Cipru în anul 2013.

Tentativa de a impune măsuri pe care poporul le-a refuzat prin referendum, utilizând şantajul închiderii băncilor şi ameninţarea cu falimentul, contituie o violare brutală a Constituţiei, care privează parlamentul de puterile care îi sunt atribuite chiar prin această Constituţie.

Fiecare are dreptul şi are datoria de a rezista. Nicio rezistenţă de-a lungul istoriei nu a fost uşoară. În acest timp, am cerut votul şi încrederea poporului pentru a putea înfrunta dificultăţile şi în faţa acestor dificultăţi noi trebuie acum să reuşim. Fără a avea frică.”

Citiți și:

«Regina» Europei. Cum a ruinat Merkel Grecia şi euro

În timp ce poporul român doarme, la Atena, oficiali UE și FMI, forţaţi să iasă pe uşa din dos

Criza europeană, datoriile suverane şi moneda euro

yogaesoteric
30 septembrie 2015