Dispariţii stranii

Există multe şi celebre cazuri de dispariţii de persoane. Oameni care s-au trezit noaptea şi îmbrăcaţi în pijama s-au dus să bea apă şi nu s-au mai întors, oameni care au traversat peluza din spatele locuinţei spre casa vecinului şi nu au mai fost văzuţi niciodată, oameni care au plecat cu maşina pe autostradă şi n-au mai ajuns niciodată la destinaţie, şi multe alte enigme ale dispariţiei persoanelor. Dacă în acest cazuri o minte extraordinar de sceptică ar putea spune că aceste persoane au fost victime ale unor criminali ce au reuşit ulterior să şteargă foarte bine urmele, nu la fel se poate justifica incredibila dispariţie a unor obiecte de dimensiuni care exclud orice posibilitate de a fi ascunse, cum ar fi de exemplu… un pod!

Podurile care au dispărut

În Gwynedd, Ţara Galilor, consiliul local a dispus construirea unui pod pietonal pentru trecerea peste râul Penrhos, pentru a uşura accesul locuitorilor dintr-o parte în alta a oraşului.

Realizarea podului a costat 1200 lire sterline, iar lucrările s-au finalizat la data de 11 mai 1986. Peste numai trei săptămâni, fără nici cel mai mic zgomot sau avertisment, podul a dispărut! Pur şi simplu, într-o dimineaţă, localnicii au sesizat că podul nu mai era! Nu s-a putut face dovada existenţei unei mâini criminale şi nici a unui act terorist premeditat.

Oficialităţile, uluite, au dispus construirea altui pod, care a fost consolidat suplimentar faţă de primul, prin nişte structuri metalice specifice acestor construcţii.

După un an, la sfârşitul lunii iulie 1988, şi acest pod considerat „infailibil” a dispărut. Absolut discret, fără nicio dovadă de intervenţie umană, într-o bună dimineaţă podul nu a mai fost găsit. Tot ce a mai rămas din el au fost uşoare urme de la fundaţii, pe malurile râului. Incredibil a fost şi faptul că, în ciuda eforturilor poliţiei de a elucida acest fapt şocant, nu s-au descoperit urme consistente şi concrete ale dispariţiei pieselor de mare rezistenţă şi volum, din care au fost construite cele două poduri.

Deocamdată consiliul local din Gwynedd a hotărât să nu repete încercarea de a construi un nou pod…

O întrebare sferică

La sfârşitul zilei lor de lucru, în 1974, muncitorii de la Dowling Constructions Company din Indianapolis au lăsat o bilă de oţel de 5 tone suspendată la o înălţime de 60 de metri. Când au revenit a doua zi dimineaţă, bila nu mai era. Poliţia a făcut investigaţii, dar bila nu a mai fost găsită.

Alte dispariţii stranii

Este oare posibil ca unii oameni să dispară imediat din raza vizuală, încetând să mai existe? Orion Williamson era un fermier din apropiere de Selma, Alabama. Într-o zi de iulie, în 1854, s-a ridicat de pe scaunul din veranda casei sale şi a mers de-a lungul câmpului, pentru a-şi aduce caii de la păscut. Soţia şi copilul său îl priveau de pe verandă, iar în partea cealaltă a câmpului, doi vecini călăreau spre el. Înainte de a se întâlni, Williamson a dispărut.

Martorii au cutreierat şi chiar au răscolit câmpul, dar nu au găsit nicio groapă şi nicio urmă a lui Williamson. Au venit oamenii din oraş să-l caute, dar nimic. Au venit de asemenea, ziariştii, printre ei fiind şi tânărul Ambrose Bierce, care a descris incidentul în povestirea devenită apoi celebră: „Dificultatea traversării câmpului”.

Pe data de 23 septembrie 1880, o dispariţie de genul celei a lui Williamson s-a repetat: David Lang, un fermier ce locuia în apropiere de Gallatin, Tennessee, străbătea liniştit câmpul din faţa casei sale şi a dispărut chiar sub privirile nedumerite şi apoi îngrozite ale soţiei sale. Dispariţia sa a fost confirmată şi de doi vizitatori ce tocmai veneau la ei (judecătorul August Peck, din Gallatin şi cumnatul acestuia), care îl văzuseră pe Lang din trăsura lor. Cercetarea amănunţită a câmpului a arătat şi de această dată că nu existau gropi sau subterane ascunse.

Povestea lui Lang a fost relatată de nepoata sa, şi devenită celebră mulţi ani mai târziu, apărând în revista „Destin”.

O călătorie nocturnă după apă pare să fie la fel de hazardată şi de riscantă ca şi traversarea câmpului, după cum am văzut în cele două povestiri.

În noiembrie 1878, un băiat de 16 ani, Charles Ashmore, din Quincy, Illinois, a ieşit noaptea, cu o căldare, să ia apă. Pentru că nu s-a mai întors, după câteva minute, tatăl şi sora lui au plecat să-l caute. Ei au descoperit urmele clare ale picioarelor sale în zăpadă, conducând până la  jumătatea drumului, unde se opreau brusc.

La toate aceste stranii dispariţii, niciodată nu s-a găsit o explicaţie.

Protecţia magică a zeiţei GAYATRI

În timp ce conducea investigaţiile arheologice la templul din Vechiul Mahableshwar, în 1934, domnul Paul Dare, redactorul actualităţilor la publicaţia „The Times of India”, a descoperit o reprezentare rară a zeiţei cu patru chipuri, GAYATRI. Vrând să fotografieze această descoperire neobişnuită, şi-a armat aparatul, şi era pe punctul de a o fotografia, când un preot brahman s-a ridicat în picioare şi a exclamat scurt: „Nu vei putea să fotografiezi această statuie sacră.” În acel moment era prezent acolo şi un prieten a lui Dare, un erudit om de ştiinţă şi brahman, Vishnu Karandikar. Şi el avea un aparat de fotografiat.

Folosind ambele aparate, el şi Dare au făcut câteva fotografii. Când filmele din ambele aparate au fost developate, peretele care era în spatele imaginii zeiţei apărea foarte clar în fotografie, focalizarea fusese corectă şi expunerea excelentă, dar nu se putea totuşi vedea nici cea mai vagă urmă a zeiţei. Mai târziu, preotul le-a spus că, deşi Dare n-ar avea prea multe şanse să fotografieze zeiţa, Karandikar, fiind un brahman, ar putea s-o fotografieze dacă va îndeplini un anumit ritual magic. Karandikar a realizat într-adevăr ritualul şi apoi a fotografiat imaginea zeiţei exact aşa cum o făcuse mai înainte. De data aceasta însă statueta zeiţei a apărut în mod paranormal pe film.

Dare a raportat cu minuţiozitate întregul caz, în lucrarea „Indian Underworld”, publicată în 1940. El a mai precizat că acel Karandikar trăise mult timp la Londra şi era foarte sceptic în legătură cu ritualurile magice.

Acest articol reproduce un fragment din lucrarea Cartea misterelor de Gregorian Bivolaru

Citiţi şi:
Călătorind prin faliile timpului
Deplasarea instantanee în spaţiu este pefect posibilă. Cazuri uluitoare de teleportare

yogaesoteric
octombrie 2008