Distruge totul pentru a reconstrui mai bine

Începând cu 13 iunie 2025, mass-media occidentală a difuzat imagini cu distrugeri importante în Iran și Israel, atribuite unui „război” marcat de bombardamente și lansări de rachete. Dar ce se petrece cu adevărat? Un geopolitolog și istoric, cu 40 de ani de experiență în analiză, avansează o ipoteză tulburătoare: „aceste distrugeri nu ar fi rezultatul unui conflict spontan, ci al unui acord între liderii celor două țări pentru a rade de pe fața pământului zone țintite și a reconstrui un «nou Ierusalim», un proiect atât simbolic, cât și economic”. Această teză, care evocă o guvernare planetară orchestrată de elite deconectate, merită să fie examinată.

Diviziunea consacrată între elite și popor, evidențiată de sondajele recente, este elementul care m-a determinat să mă interesez de această teză. Într-adevăr, 65% dintre francezi consideră că Macron este un președinte prost, 56% se rușinează de el și doar 4% cred că el conduce țara în direcția bună. Această neîncredere se extinde la guvern, 67% dintre cei chestionați declarând că nu au încredere în el și 70% considerând că el și guvernul său nu acționează în interesul populației. Nu este prima dată când apar astfel de ipoteze, însă evenimentele recente dau de gândit. Iată de ce.

Marea majoritate, dacă nu chiar ultra-majoritatea liderilor mondiali, de la șefii de stat la șefii băncilor centrale, trecând prin șefii trusturilor farmaceutice, agroalimentare și GAFAM, par să acționeze în mod concertat. Potrivit unor observatori din mai multe medii, „ei ar forma o unitate de comandă în serviciul unor interese supranaționale, potențial legate de un mic grup de elite influente”. Tratatul privind Antarctica, semnat de toate țările, inclusiv Coreea de Nord, care interzice accesul pe acest continent, ilustrează faptul că o coordonare globală rămâne posibilă, chiar dacă este rară. Nu reprezintă o dovadă definitivă, dar este un indiciu tulburător.

Aceste elite se regăsesc în cercuri cu „reguli și contururi opace”, precum Forumul Economic Mondial (Davos), grupul Bilderberg și Clubul de la Roma, pentru a numi doar câteva. La Davos, personalități precum Klaus Schwab discută proiecte precum „Marea Resetare”, prezentat ca o reformă a economiei mondiale, dar cu scopul de a „servi agendele de reconstrucție post-conflict”, îmi explică un vizitator asiduu al Davosului. Bazându-se pe experiența sa la nivel înalt în lobby și consultanță în management, el adaugă: „Multe dintre aceste subiecte sunt discutate în marja acestor forumuri, în discuții private, și acesta este, de altfel, scopul unor astfel de întruniri: să ofere diverșilor participanți posibilitatea de a forma grupuri de lucru sau de studiu în marja marilor reuniuni”. Bilderberg, cu reuniunile sale confidențiale începând din 1954, reunește politicieni, militari și finanțiști, adesea selectați pentru „loialitatea lor de neclintit față de rețelele care lasă deoparte meritocrația”, descrie „expertul Davos”. Clubul de la Roma, cu rapoartele sale privind suprapopularea, alimentează ideea unui control demografic, în care conflictele orchestrate ar servi la „reglarea” maselor. Când Emmanuel Macron vorbește despre „sfârșitul abundenței” sau Valérie Hayer apără politici nepopulare, vedem o elită deconectată, selectată nu pentru bunul său simț care ar viza apărarea intereselor poporului, ci pentru loialitatea sa față de aceste cercuri ce urmăresc să apere o agendă care, de prea multe ori, contravine intereselor populației.

Iran-Israel: distrugeri țintite sau mascaradă?

Distrugerile din Iran și Israel, atribuite rachetelor sau dronelor, ridică semne de întrebare. De ce țintele nu sunt infrastructuri strategice (centrale electrice, posturi de comandă), ci zone rezidențiale sau comerciale, de parcă ar fi fost destinate demolării?

În Tel Aviv, de exemplu, cartierele afectate coincid cu proiecte de renovare urbană, după cum a remarcat politologul Olivier Demeulenaere într-un articol din 15 iunie 2025 intitulat „Războiul dintre Israel și Iran: o operațiune psihologică?”. El observă că zonele „lovite” din Tel Aviv corespund planurilor de „evacuare-reconstrucție” blocate de ani de zile, gestionate de companii legate de fonduri de investiții mondiale.

În plus, imaginile difuzate par uneori incoerente: absența craterelor tipice rachetelor, clădiri prăbușite ca în cazul demolărilor controlate, transmisiuni în direct care arată avioane, dar nu și rachete. Prin urmare, potrivit a doi specialiști israelieni, opuși actualului regim al lui Netanyahu, „nu este de neconceput că explozibili ar fi putut fi plasați în interiorul clădirilor de către agenți locali”; la fel ca în cazul prăbușirii controversate a celui de-al șaptelea turn (WTC 7), în ziua atentatelor din 11 septembrie 2001, clădire care adăpostea arhive financiare. Această ipoteză ar explica numărul redus de victime: locuitorii ar fi fost evacuați înainte de bombardamentele cu scopul de „distrugere”.

Miza: un „nou Ierusalim”?

De ce să distrugi pentru a reconstrui? Regiunea Iran-Israel este strategică: zăcăminte de petrol și gaze, căi maritime și un simbolism religios unic (loc sfânt pentru evrei, creștini și musulmani). Un „nou Ierusalim” ar putea deveni un hub economic regional, controlat de multinaționale legate de elitele de la Davos sau Bilderberg.

Contractele de reconstrucție, atribuite promotorilor apropiați cercurilor financiare, ar genera profituri colosale. Prețul scăzut al petrolului și al aurului, în ciuda anunțurilor de „război”, întărește ideea că nu poate fi exclusă o punere în scenă: piețele, adesea sensibile la conflicte, par indiferente.

Populațiile, victime ale unei manipulări?

Cei opt miliarde de locuitori ai planetei, reduși la „consumatori” sau „forță de muncă”, sunt primele victime. În Iran și Israel, locuitorii zonelor distruse sunt supuși la strămutări forțate și pierderi materiale, în timp ce mass-media alimentează frica și divizarea. Această strategie de „divide et urra” menține elitele la putere, așa cum au făcut-o din 1945, orchestrând crize pentru a deturna furia popoarelor.

Astăzi, cu internetul și o conștientizare crescândă, liderii, în special cei occidentali, par să se teamă de una sau mai multe revolte, precum ascensiunea Vestelor Galbene în 2018, care l-a speriat foarte tare pe președintele Macron. Apelurile repetate ale lui Emmanuel Macron sau Ursula von der Leyen la construirea unei armate europene care să extragă aproximativ 850 de miliarde de euro de la europeni, însoțite de o retorică de tip „al treilea război mondial”, ar putea avea ca scop precipitarea popoarelor într-un conflict global, înăbușind astfel orice tentativă de rebeliune.

Și acum?

Dacă această ipoteză se dovedește eronată, Carta de la München îmi va reaminti datoria de a publica o dezmințire bazată pe dovezi solide. Dar incoerențele actuale – absența țintelor strategice, imaginile dubioase, tăcerea piețelor – necesită răspunsuri.

Cetățenii este necesar să investigheze, să consulte surse alternative și să ceară anchete independente. Elitele de la Davos, Bilderberg sau Clubul de la Roma nu vor da socoteală fără presiune populară, în același mod în care administrațiile îngreunează tot mai mult accesul la date; de exemplu, privind mortalitatea din toate cauzele, cu statutul vaccinal, așa cum au solicitat Laurent Toubiana și BonSens.org de aproape trei ani. Sau chiar celebrele schimburi de SMS-uri între Von der Leyen și Albert Bourla în legătură cu negocierea unuia dintre cele mai mari contracte de vaccinuri. Dacă nu au nimic de ascuns, atunci de ce nu arată aceste schimburi sau datele?

Este timpul să ne recâștigăm suveranitatea, confiscată de o guvernare care tratează popoarele ca pe niște pioni, care calcă în picioare normele de drept și transparența pe care le invocă la fiecare pas.

Adevăr sau manipulare? Între Machiavelli, Roosevelt și ambiguitatea lui Trump

Între Machiavelli, care îi învăța pe cei puternici că „mai bine să fii temut decât iubit”, și Roosevelt, care afirma că „singurul aspect de care este necesar să ne temem este frica însăși”, este greu de ales.

Elitele par să fi adoptat lecția lui Machiavelli, folosind frica pentru a diviza și a domina, dând impresia că orchestrează crize precum cea dintre Iran și Israel pentru a-și servi interesele. Dar Roosevelt ne reamintește că frica, prost controlată, poate schimba tabăra. Ceea ce devine mai îngrijorător nu este vocea celor care comunică excesiv, a dependenților de comunicare, care folosesc aceste conflicte pentru a se exprima în mod exagerat, ci vocea celor care lucrează în tăcere.

„Războiul” dintre Iran și Israel este un conflict geopolitic clasic sau o piesă de teatru orchestrată de o elită mondială? Pe 25 iunie 2025, la summitul NATO, Donald Trump a revendicat sfârșitul „Războiului de douăsprezece zile” dintre Israel și Iran, afirmând că a „distrus” amenințarea nucleară iraniană, în timp ce nega că atacurile au vizat site-uri nucleare. Aceste contradicții – un război încheiat în timp record, distrugeri selective, un armistițiu fragil – întăresc suspiciunile că totul a fost o punere în scenă. Cine a lucrat în culise pentru ca Iranul, atacat, să riposteze?

Datorită internetului și unei conștientizări crescânde, popoarele ar putea întoarce această teamă împotriva conducătorilor lor.

Va deveni „noul Ierusalim” al elitelor prăpastia lor?

Este de datoria noastră să punem întrebările potrivite, să cerem răspunsuri și să ne recâștigăm suveranitatea.

Autor: Xavier Azalbert

Citiți și:
Câteva aspecte despre conflictul Israel-Iran pe care nu le-ați putut afla din media românească
Trump provoacă o restructurare globală a alianțelor – Se naște o Nouă Ordine Mondială?

 

yogaesoteric
15 iulie 2025