Doctrina Biden-Orwell: Un război cum nu s-a mai pomenit

Este imposibil ca un observator atent să nu remarce că în Ucraina are loc un război aparte. Diferit de tot ce a existat în istorie.

Un război în care Statele Unite stau pur și simplu cu mâinile încrucișate și achită notele de plată de dimensiuni colosale.

Americanii nu fac nicio încercare de a apela la diplomație, iar eforturile diplomatice ale altora ‒ chinezii de pildă ‒ sunt respinse ca niște tentative malefice de a câștiga influență în zonă (într-un mod similar respingerii acțiunilor diplomatice chineze în războiul din Yemen).

Biden este pe punctul de a pune în practică starea de război permanent din „1984”, punând însă în pericol doar un număr infim de vieți de americani.

El a învățat lecțiile Războiului Rece și le-a pus în practică. Putem numi asta Doctrina Biden?

Strategia lui Biden este suficient de limpede astăzi, după mai bine de un an de conflict.

Ce a trimis în Ucraina a evoluat de la căști și uniforme la F-16, în doar 15 luni, și nu există semne că această escaladare s-ar opri.

Problema este că armele americane nu sunt suficiente pentru victorie, ci doar pentru a face ca lupta să continue până la o nouă rundă.

Dacă ucrainenii cred că păcălesc Statele Unite să le dea arme, ar face mai bine să constate cine achită cu sânge adevărata notă de plată pentru toate.

Și Putin are o strategie pentru acest război, fiind atent să nu recurgă la arme prea puternice ‒ cum ar fi bombardierele strategice –, să nu strice echilibrul și să îi ofere lui Biden pretextul de a interveni direct în război.

Nu este greu să ți-l imaginezi pe bătrânul Joe Biden apărând la televizor și spunând că loviturile aeriene americane sunt necesare pentru a împiedica un genocid – scuza imbatabilă pe care a învățat-o de pe vremea când își făcea copilăria politică pe genunchii lui Obama.

Chiar și cu promisiunea trimiterii de F-16, Ucraina va descoperi că nu poate beneficia de avioane și de piloți suficient de repede (perioada minimă de antrenament este de 18-24 de luni) și atunci va cerși ca Statele Unite să îi servească drept forță aeriană.

Iată ceea ce anunță actuala escaladare: puterea aeriană.

În actuala situație, avioanele vor fi probabil amplasate în Polonia și în România, ceea ce sugerează că NATO își va asuma sarcinile de înaltă calificare (și costurile!) pentru întreținere și reparații.

Nu este clar care va fi rolul NATO în necesara alimentare în zbor a avioanelor pentru a menține aparatele în așteptare pe câmpul de luptă.

Pe lângă F-16, un bonus al tuturor acestor cadouri este că marea majoritate a echipamentelor transferate până acum au fost „prelevări prezidențiale”.

Aceasta înseamnă că Statele Unite trimit Ucrainei arme uzate sau mai vechi, după care Pentagonul poate folosi fondurile aprobate de Congres pentru a-și completa stocurile prin achiziționarea de arme noi.

Nu se poate să nu sesizezi ironia ca echipamente de război folosite în Irak de președintele Obama, să fie reciclate acum pe frontul din Ucraina de fostul său vicepreședinte.

Strategia Statelor Unite pare să se bazeze pe crearea unui soi de relație dezgustătoare: două tabere față în față pe câmpul de luptă masacrându-se până când una cedează.

Aceeași strategie a fost aplicată în 1865 și în 1914. Acum, însă, noutatea este că armatele se înfruntă cu artilerie HIMARS de secol 21, cu mitraliere și cu alte instrumente ale morții mult mai eficiente decât o muschetă sau o pușcă Gatling.

Practic, o uriașă mașină de tocat carne. Însă nu de americani.

La întrebarea câți ucraineni mai este încă nevoie să moară, răspunsul în privat dat de Biden este „potențial toți”.

În mod cinic, Biden crede că poate cumpăra victoria.

Până acum, toate aceste elemente au fost împrumutate din manualul Războiului Rece.

Lupta până la ultimul afgan a fost o strategie perfecționată în Afganistanul aflat sub control sovietic, în anii 1980.

Acum, amploarea este cea care diferă – de când Rusia a invadat Ucraina, Statele Unite au trimis ajutoare militare de peste 40 de miliarde de dolari pentru a sprijini efortul de război al Kievului.

Este cel mai mare transfer de arme din istoria Statelor Unite. Și nu există nici un semn că se va opri.

Un singur F-16 costă până la 350 de milioane de dolari per exemplar, dacă este achiziționat cu arme, echipament de întreținere și piese de rezervă.

Totuși, în ciuda similarităților cu strategia de bază din Războiul Rece, au apărut lecții noi, ca urmare a intervențiilor militare americane din ultimii ani.

Unul dintre eșecurile Statelor Unite din timpul Războiului Rece și al războiului împotriva terorismului a fost utilizarea guvernelor marionetă, în marea majoritate a cazurilor impuse sau ținute artificial în viață cu banii și cu forța Americii.

Pentru că aceste regimuri erau lipsite de sprijinul popular (vezi Vietnam, Irak și Afganistan), nu aveau șanse să supraviețuiască singure mai mult decât o musculiță de oțet.

Ucraina este altceva: guvernul marionetă este chiar Guvernul. Care, desigur, supraviețuiește grație Statelor Unite, dar – pentru moment – este susținut mai mult sau mai puțin de popor.

Cealaltă lecție învățată este legată de refacerea sau reconstrucția țării – în funcție de numele care se va da cheltuielilor în acest scop.

Gata cu eforturile guvernamentale directe, ca în Vietnam, Irak sau Afganistan. De data aceasta, va fi o afacere privată.

„Este evident că de fapt companiile americane pot deveni locomotiva care va face din nou să înainteze economia mondială”, a declarat președintele Zelenski, elogiind BlackRock, JP Morgan și Goldman Sacks.

„Altele”, a spus el, „au devenit deja parte a modului nostru de viață ucrainean.”

Camera de Comerț de la Kiev a numit Ucraina „cel mai mare șantier de construcții din lume”.

The New York Times a citat o predicție conform căreia eforturile de reconstrucție vor costa 750 de miliarde de dolari.

Reconstrucția Ucrainei va fi, potrivit NYT, o „goană după aur……. Rusia își întețește ofensiva, intrând în al doilea an de război, însă deja colosala sarcină a reconstrucției este evidentă. Sute de mii de locuințe, școli, spitale și uzine au fost distruse, la fel ca instalații energetice esențiale și kilometri de șosele, de căi ferate și porturi maritime. Inevitabil, profunda tragedie umană este și o uriașă oportunitate economică.”

Anul acesta, JP Morgan și Zelenski au semnat un protocol de acord în care este stipulat că Morgan va ajuta Ucraina la reconstrucție.

Poate că aceste mari companii americane au învățat lecțiile din Irak și Afganistan. Din miliardele cheltuite, o mare parte din bani au fost irosiți în eșecuri sau au fost sifonați de corupție.

Însă, indiferent dacă a fost vorba de succes sau de eșec, contractanții nu au rămas niciodată neplătiți în războaiele noastre împotriva terorii.

Conștiente de aceasta, peste 300 de companii din 22 de țări s-au înscris la expoziția și conferința Rebuild Ukraine de la Varșovia.

Cu ocazia Forumului Economic Mondial din Elveția, o sală ticsită cu participanți a participat la o conferință numită Ukraine House Davos pentru a discuta oportunitățile de investiții.

Promisul El Dorado al reconstrucției constituie un element suplimentar interesant care se adaugă strategiei lui Biden, de a lupta până la ultimul ucrainean.

Cu cât distrugerile sunt mai mari, cu atât mai mult este de reconstruit. Ceea ce oferă mai mulți bani companiilor americane suficient de inteligente pentru a aștepta răbdătoare până când masacrul se va termina.

Dar de ce să mai aștepte? Drone exploatate de companii daneze au cartografiat deja fiecare structură bombardată în regiunea Mikolaev. Datele vor ajuta la stabilirea a ce fel de contracte de reconstrucție va fi necesar să fie emise.

Să numim deci această strategie Doctrina Biden.

Faza I ‒ limitarea implicării directe în lupte a Statelor Unite concomitent cu ațâțarea pălălaiei pentru alții.

Faza II – furnizarea unor cantități masive de arme pentru a permite ca lupta să fie dusă până la ultimul localnic.

Faza III ‒ preschimbarea guvernului local într-o marionetă în loc de crearea unui nou guvern marionetă impopular.

Faza IV ‒ schimbarea procesului de reconstrucție într-un centru de profit pentru companiile americane.

Durata războiului și numărul de morți nu fac parte din strategie

Washingtonul este perfect conștient care este ieșirea din conflictul ucrainean: un acord diplomatic care să reseteze harta la nivelurile dinainte de invazia din 2022.

Cu toate acestea, administrația Biden ignoră diplomația. Îi lasă pe ruși să piardă sânge, ca în Afganistanul anilor 1980.

Doar că acum suntem în mijlocul Europei.

Citiți și:
BlackRock: Noi conducem America, nu Biden! – Am dori ca Războiul din Ucraina să nu se termine niciodată – Care e prețul lui Zelenski?
Liderii occidentali recunosc în privat că Ucraina nu poate câștiga războiula

 

yogaesoteric
31 iulie 2023