Donald Trump a luat brusc o decizie care schimbă total dinamica războiului din Siria şi îi pune beţe în roate lui Erdogan

Decizia preşedintelui Trump de a furniza arme kurzilor sirieni, care luptă împotriva ISIL, marchează o schimbare crucială în geografia politică a Orientului Mijlociu. De fapt, SUA aleg să-şi sprijine aliatul kurd din Siria, în pofida opoziţiei Turciei, ţară care care face eforturi să împiedice înfiinţarea unui stat kurd cvasi-independent, scrie The Independent.

Forţele Democrate Siriene sunt formate din miliţii arabe şi kurde, sprijinite de forţele americane de elită şi de avioanele coaliţiei internaţionale condusă de Statele Unite.

Pentagonul va trimite luptătorilor kurzi muniţie, arme mici, mitraliere, echipamente de construcție, buldozere şi vehicule blindate.

Turcia a căutat în zadar să convingă SUA să-şi desfiinţeze alianţa cu kurzii sirieni, acuzând YPG-ul de a fi braţul sirian al Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK) care a condus un război de guerilă împotriva statului turc din 1984. „Atât PKK, cât şi YPG sunt organizaţii teroriste şi nu diferă, în afară de numele lor”, a declarat ministrul turc de externe Mevlut Cavasoglu. „Fiecare armă capturată de ei reprezintă o ameninţare pentru Turcia”, a punctat oficialul turc.

Trump a declarat mereu că prioritatea sa este înfrângerea ISIL, determinându-l să accepte un plan întârziat de a capta Raqqa cu forţele terestre conduse de Forţele Democrate Siriene (SDF).

Statele Unite doresc o dublă înfrângere a ISIL, capturând atât Raqqa, cât şi Mosul din Irak în următoarele câteva luni. Luptătorii ISIL se află încă în oraşul vechi Mosul, după un asediu al forţelor guvernului irakian, care a durat aproape şapte luni. Cea mai mare parte a oraşului a fost distrusă, cu pierderi grele. Pierderea oraşelor Raqqa şi Mosul nu va fi sfârşitul Statului Islamic, care se întoarce la a fi o organizaţie de gherilă, însă califatul nu va mai exista ca stat cu administraţie şi teritoriu extins.

Raqqa, odată un oraş de 300.000 de locuitori de pe malul nordic al râului Eufrat, este deja izolat de malul sudic prin lovituri aeriene care distrug podurile. Drumul spre sud de Deir Ezzor, cel mai mare oraş din Siria de est, a fost blocat de SDF. Luptătorii ISIL se pot deplasa şi ieşi din Raqqa cu barca, deşi au demonstrat în Mosul că sunt calificaţi în războaie urbane folosind echipe de lunetişti, atacuri sinucigașe cu bombe şi capcane pentru a încetini şi a provoca pierderi unui inamic mai numeros şi mai bine înarmat.

Dar soarta Raqqa nu este singura problemă decisă în luptele din nordul Siriei. Turcia se confruntă cu un rezultat dezastruos al războaielor din Siria şi Irak, sperând că-şi va extinde influenta în Orientul Mijlociu de Nord. Începând cu anul 2011, Turcia a încercat să răstoarne preşedintele Siriei, Bashar al-Assad şi să oprească controlul minorităţii kurde siriene asupra unor teritorii de-a lungul frontierei sudice a Turciei.

Eforturile turceşti de a opri avansul kurd au eşuat în mare măsură, iar intervenţia trupelor turce de pe teren, la vest de Eufrat, în august 2016, a fost doar o mică victorie. Aliaţii locali arabi nu au reuşit să preia controlul asupra fortăreţei ISIL din al-Bab fără intervenţia armatei turce. Deşi Turcia şi-a oferit serviciile SUA ca aliat capabil să înlocuiască YPG-ul în lupta împotriva ISIL, aceasta părea întotdeauna o opţiune dubioasă. De multă vreme, era evident că preşedintele Recep Tayyip Erdogan este mai interesat de kurzi decât de lupta împotriva ISIL.

Răspunsul Turciei la succesele YPG şi SDF a fost acela de a intensifica angajamentul militar în nordul Siriei şi de a ameninţa cu acţiuni mult mai dure. La 25 aprilie 2017, avioanele turceşti au lansat lovituri aeriene împotriva poziţiilor YPG, ucigând 20 de luptători, dintre care jumătate femei. Erdogan a ameninţat că o acţiune similară s-ar putea petrece „în orice moment”. Statele Unite au declarat că acţiunea turcă este „inacceptabilă” şi erau atât de îngrijorate de o invazie a terenului de către Turcia, încât au trimis patrule de forţe speciale din SUA în vehicule pentru a monitoriza partea siriană a frontierei.

Decizia publică a lui Trump de a trimite arme grele către YPG este importantă în primul rând ca un semn că SUA ignoră ameninţările turceşti şi va rămâne la alianţa sa militară cu kurzii sirieni.

În ultimele sale intervenţii la Casa Alba, preşedintele Obama a decis, de asemenea, să trimită echipament către YPG, indicând faptul că politica pro-kurdă are un sprijin larg în SUA. În acelaşi timp, americanii încearcă să-i liniştească pe turci spunând că noile arme vor fi folosite doar împotriva ISIS, iar cantitatea de muniţie livrată va fi limitată la ceea ce este necesar pentru operaţiunea respectivă. Turcii spun că se tem că armele vor fi predate PKK şi vor fi folosite împotriva soldaţilor lor.

Kurzii sirieni sunt îngrijoraţi că, odată ce Statul Islamic este învins, Statele Unite nu vor mai avea nevoie de kurzi şi vor reveni la vechea alianţă cu Turcia ca membru al NATO şi putere majoră. Acest lucru i-ar lăsa vulnerabili la un atac la sol din Turcia. Pentru moment, însă, kurzii din Siria vor fi uşuraţi că SUA a decis să rămână cu ei.

Citiți și:
Erdogan iese la atac împotriva SUA, spunând că deţine documente clare care arată faptul că America susţine ISIS
Decizie militară radicală a lui Donald Trump

yogaesoteric
17 octombrie 2017