Dosarul turbinelor eoliene

Într-un articol recent cu titlul „Rezistența împotriva energiei eoliene este zadarnică?”, publicația germană Tagesschau descria neputința populației locale în fața acestor instalații monstruoase. Utilajele de construcție pentru zece turbine eoliene funcționează deja în pădurea Schmieritz.

Christian Herrgott, administratorul districtual al districtului Saale-Orla, a declarat: „Din cauza legislației domnului Habeck, din păcate, acum trebuie să aprobăm acțiuni pe care nu le-am fi aprobat înainte”. Biroul său a dat aprobarea pentru construcția parcului eolian din Schmieritz. Acesta necesită intervenții masive în natură:

• sunt necesare 28.000 de tone de beton pentru fundațiile din solul pădurii;
• șase hectare, sau 60.000 de metri pătrați, de pădure vor fi sigilate permanent.

Mulți locuitori locali sunt indignați și uluiți.

Potrivit Tagesschau, rezistența este aproape imposibilă. Această situație se datorează modificărilor aduse Legii privind sursele de energie regenerabilă (EEG) introduse de fostul ministru federal al Economiei, Robert Habeck, în 2022. De altfel, Tagesschau însuși, împreună cu majoritatea celorlalte instituții media importante, a promovat extinderea energiei eoliene în numele protecției climei.

A devenit cu adevărat imposibilă rezistența?

KlaTV a documentat în mai multe emisiuni că această tehnologie este extrem de dăunătoare mediului. Duce la distrugerea pădurilor, schimbări climatice, epuizarea solului și multe altele. Problemele de sănătate, cum ar fi cele cauzate de infrasunete și pâlpâirea umbrelor, sunt, de asemenea, binecunoscute. Și încă nu a fost discutată „viabilitatea economică” a acestor instalații, darămite despre adevărații profitori din spatele lor.

Pe lângă toate aceste aspecte există și problema specială a palelor rotorului. Palele rotorului sunt fabricate din materiale mixte GRP-GFC cu rășină epoxidică, inclusiv bisfenol A și PFAS, care sunt substanțe chimice persistente – un material extrem de toxic. Abraziunea semnificativă din timpul funcționării turbinelor, fapt recunoscut în mod incontestabil de industria eoliană însăși, face ca microparticule de substanțe toxice persistente să se desprindă de pe suprafața palelor, iar apoi acestea ajung să contamineze câmpurile și terenurile agricole din jur, fiind imposibil de îndepărtat. Industria eoliană confirmă acest fenomen: „Da, avem pierderi semnificative de suprafață pe rotoare în fiecare an din cauza problemelor de la margini, dar acestea sunt reparate”. Și este necesar să fie reparate, deoarece cu cât suprafața este mai rugoasă, cu atât turbina eoliană devine mai zgomotoasă. Palele rotorului sunt componenta cheie în ceea ce privește emisia de zgomot.

În plus, randamentul economic al suprafeței palei rotorului este redus de rugozitate. Există diverse cifre care indică faptul că sistemul generează cu 1, 2 sau 3% mai puțină energie electrică pe an datorită apariției abraziunii, care face ca suprafața să devină din ce în ce mai rugoasă. Tocmai de aceea sunt necesare reparații regulate.

Deși amploarea acestei abraziuni este discutabilă, Serviciul de Cercetare al Bundestagului german, pe baza datelor Fraunhofer din 2020, a luat în considerare pale de rotor cu lungimea de 30 de metri, la care 10 metri reprezintă o zonă critică de abraziune semnificativă, estimându-se că rezultă 45 kg de abraziune pe an per turbină eoliană.

Cu toate acestea, nu mai avem pale de rotor cu lungimea de 30 de metri; astăzi, avem pale de rotor care au cel puțin 80 de metri lungime – și se apropie de 100 de metri! Așadar, dacă luăm în considerare doar palele de rotor cu lungimea de 80 de metri care sunt standard astăzi, putem să estimăm că aproximativ 40 de metri din această lungime sunt expuși intemperiilor, agresiunii și uzurii, și nu 10 metri, așa cum a evaluat în trecut Serviciul Științific și Fraunhofer. Aceasta înseamnă că nu mai este vorba de 45 kg de pierderi prin abraziune pe an, ci de 45 ori 4 = 180 kg pe an per turbină eoliană. Și dacă înmulțiți 180 kg cu 25 de ani de funcționare, asta echivalează cu între 2 și 3 tone de microparticule și substanțe chimice persistente eliberate în mediu per turbină eoliană.

Aceasta nu este în principal o problemă pentru operator, deoarece el poate repara suprafața palelor și rotoarele în fiecare an. Cu toate acestea, zona înconjurătoare, în special dacă este teren agricol utilizat pentru producția alimentară, suferă din cauza contaminării continue cu microparticule și substanțe chimice persistente. După 20 sau 25 de ani, terenul din jur va deveni inutilizabil pentru producția alimentară. Pentru fermieri, aceasta echivalează cu o formă de expropriere.

Citiți și:
O pădure de basm din Germania va fi defrișată pentru a face loc turbinelor eoliene
Revoltă în UE? Zece state europene, inclusiv România, pun frână planului de energie verde al Ursulei: „Europa se află într-un moment critic. Risc existențial pentru industrie”

yogaesoteric
14 mai 2026