Dr. Geanina Hagimă: prezentare detaliată a studiului coreeano-japonez care demonstrează prezența nanotehnologiei în vaccinurile anti-covid. Detaliile contează!

802 0

În luna iulie a acestui an 2024 a fost publicat un articol foarte important pentru viitorul omenirii în revista International Journal of Vaccin Therory Practice and Research care demonstrează prezența nanotehnologiei în vaccinurile anti-covid, intitulat „Auto-asamblarea în timp real a unor construcții artificiale vizibile prin stereomicroscop în mostre incubate din produsele ARNm, în principal de la Pfizer și Moderna: Un studiu longitudinal cuprinzător”. Autorii acestui studiu foarte valoros, bine efectuat și documentat, efectuat pe o perioada îndelungată, are și o bibliografie impresionantă în care sunt menționate studii publicate în reviste / postări medicale și non-medicale pe tema compoziției vaccinurilor anti-covid, dar și a efectelor adverse. Printre studiile citate au fost și două care îmi aparțin și în care am expus dovezi despre prezența nanotehnologiei în vaccinurile Pfizer și Moderna și despre lipsa azotului și fosforului din compoziția acestora (la analiza cu microscopul electronic cu raze x), fapt sugestiv pentru absența ARN-ului în aceste produse. Menționarea într-un articol științific publicat într-o revistă internațională a unor date tot științifice, dar publicate, din cauza cenzurii acerbe pe tema nanotehnologiei, în jurnale non-medicale, este o noutate.

Acest studiu meticulos a realizat o analiză a vaccinurilor Pfizer, Moderna, AstraZeneca și Novavax, atât prin examinare directă, dar și sub stereomicroscop, periodic, timp de peste 12 luni. Obiectivul a fost examinarea impactului vaccinurilor anti-covid pe termen lung asupra organismului uman. Stereomicroscopul, intens folosit pentru procedurile legate de FIV, permite urmărirea microscopică în dinamică a comportamentului spațial al diverselor structuri, celule ‒ în cazul acestui studiu, al picăturilor de vaccin, dar și a interacțiunilor acestor vaccinuri cu plasma, sângele, sperma, substanțele chimice, etc. Prin acest experiment s-a demonstrat efectul toxic evident al vaccinurilor anti-covid asupra celulelor umane și apariția de structuri auto-asamblabile în mediile cu vaccinuri anti-covid, urmărite pe o perioadă de peste 12 luni, fenomen mai evident pentru Pfizer și Moderna.

Experimentul a fost realizat în laboratorul unei clinici de fertilizare in vitro, dotat cu aparatură (stereomicroscop, cutii Petri) și condiții necesare pentru un astfel de experiment extrem de meticulos: mediu steril, flux de aer laminar, temperatură constantă, lumină ultravioletă. Pentru ca acest experiment să poată fi efectuat în bune condiții și, în același timp, pentru ca particulele din vaccinurile anti-covid să nu contamineze produsele umane (ce făceau obiectul activității clinicii de fertilizare), s-a decis întreruperea activității acestei clinici pentru mai mult de un an(!!!). După cum am înțeles cu toții în perioada covid, este necesar să fim atenți la detalii, iar acest detaliu este important. Care clinică din România de FIV și-ar fi întrerupt sursa de venit timp de peste un an pentru a face un astfel de experiment, extrem de important pentru întreaga omenire? Acest sacrificiu important al angajaților din clinica respectivă, care consider că nu este deloc de neglijat, sugerează că cercetătorul corean are nu doar un bagaj solid de cunoștințe medicale și nanotehnologice, dar și o imagine de ansamblu asupra situației în care se află omenirea (obiectivele Forumului Economic Mondial). Acest medic a avut cu siguranță un mare grad de suspiciune cu privire la prezența nanotehnologiei în aceste produse, a știut ce să caute și cum să caute, a intuit că aceste produse este necesar să fie urmărite pe o perioada mai lungă (de peste un an), atât microscopic, dar și clinic pentru a avea o imagine cât mai completă a impactului lor asupra organismului uman. Din modul cum a planificat experimentul, rezultă clar că acest medic a conștientizat gravitatea situației și importanța demersului său având în vedere că până la data de 8 aprilie 2024 au fost injectate în toată lumea 5,13 miliarde de oameni cu 13,5 miliarde de doze, cu o compoziție neclară.

Rapoartele oficiale ale guvernului coreean din decembrie 2022 au identificat aproximativ 2.600 de decese și peste 18.000 de alte sechele acute cauzate de vaccinurile anti-covid. Coreea de Sud a avut unul din procentele cele mai înalte de vaccinare cu trei doze din lume, de 88%. În același timp, vaccinarea a fost urmată de cea mai înaltă rată de infecție (89%) în aprilie 2022, când gripa și alte viroze respiratorii erau rare. În urma programului de vaccinare în masă, încă din martie 2021 și în lunile următoare au fost înregistrate creșteri semnificative ale deceselor în exces de cauze „necunoscute” și sechelele severe – tromboze, hemoragii inexplicabile, leziuni multiple de organe (și insuficiență), creșteri ale numărului de boli cardiace, leucemii, limfoame, cancere „turbo”, avorturi spontane, tulburări neurologice și autoimune. Observând statisticile din care reiese clar faptul că vaccinurile anti-covid nu oferă protecție pentru covid, ba chiar favorizează boala covid și alte patologii, autorul a înțeles că aceste produse au alt scop, determinându-l să realizeze studiul în cauză.

În continuare voi prezenta pentru persoanele interesate modalitatea de realizare, rezultatele, imaginile (preluate din articol), discuțiile și concluziile acestui studiu extensiv, extrem de important.

Examinarea directă

Inițial a fost realizată o examinare directă a vaccinurilor anti-covid. La mărirea de 400x s-a constatat în cazul vaccinurilor AstraZeneca și Novavax prezența de 1-2 particule în mișcare de cca 1-3µm pe câmp microscopic. La examinarea vaccinului antigripal (și acest vaccin a fost examinat direct) s-a constatat prezența a 2-3 astfel de particule în mișcare pe câmp microscopic. În cazul vaccinurilor Pfizer și Moderna au fost constatate pe fiecare câmp microscopic multe particule în mișcare cu forme variabile și dimensiuni de cca 2-100 µm. S-a estimat că ar exista cam 3-4 milioane de astfel de particule pe mililitru de vaccin. La incubarea specimenului Pfizer la temperatura trupului pentru 2 zile s-a constatat organizarea acestor particule în discuri, sfere, tuburi. Numărul de particule din Moderna a fost semnificativ mai mare decât cele din Pfizer cu aspect mai variat – discuri, spirale, șirag de mărgele. Repetarea ciclurilor de înghețare-dezghețare, diluarea vaccinurilor au avut un efect de activare a acestor particule. La o diluție de 1:6 s-a vizualizat apariția în câteva minute a unui număr mare de structuri variate în formă de tije, cheie și alte formațiuni ce nu seamănă cu nicio structură cunoscută, naturală sau organică.

La examinarea specimenelor uscate s-a constatat apariția a numeroase forme geometrice mai mari cu aspect neregulat în mostrele de Pfizer și Moderna, în timp ce în AstraZeneca au fost constatate prezența a mici discuri de mărime variată, iar pentru Novavax s-au constatat mai puține structuri cu aspect întunecat.

Reacția sângelui și a spermei la vaccinurile anti-covid

De asemenea, a fost urmărit comportamentul sângelui și al plasmei de la persoane nevaccinate și al spermei (de la persoane vaccinate și nevaccinate) la contactul cu vaccinurile anti-covid la 5-10 minute, 30 minute, la o oră, la două ore și peste 2 ore pentru evaluarea citotoxicității acestor produse. Au fost făcute astfel de observații și pentru vaccinul antigripal VaxigripTetra și pentru serul fiziologic folosit pentru control. Au fost înregistrate imagini și videouri. Vaccinul Novavax a avut cel mai rapid efect toxic pe celulele sanguine. Celelalte vaccinuri au avut toxicitate mai lentă, dar similară pe celulele sanguine (eritrocite, leucocite, trombocite). Aceste efecte explică efecte adverse ca oboseală (formarea de rulouri a eritrocitelor cu stază și hipoxemie), scăderea imunității (afectarea leucocitelor) și tendința la tromboza și sângerare (prin agregare și afectare trombocitară).

În cazul expunerii spermei la aceste vaccinuri s-a constatat moartea progresivă a acestor celule în câteva ore. Novavax a avut citotoxicitatea cea mai rapidă. AstraZeneca a avut o toxicitate medie între Novavax și Pfizer și Moderna. Pfizer și Moderna au avut un efect letal progresiv asupra spermatozoizilor. Serul fiziologic și vaccinul antrigripal nu au demonstrat o toxicitate notabilă. O curiozitate a fost supraviețuirea pentru o perioadă de 41 de ore a 1% din spermatozoizii din câmpul microscopic examinat puși în contact cu o picătură de Pfizer, sperma aparținând unui bărbat injectat cu două doze de Pfizer, în timp ce spermatozoizii unui bărbat mai tânăr, neinjectat au supraviețuit maxim 24 de ore. Totuși, sperma persoanei nevaccinate, pusă în contact cu fiecare din aceste vaccinuri a fost mai puțin afectată decât sperma persoanelor vaccinate.

Structurile artificiale pre-programate, auto-asamblabile observabile în timp la contactul produselor biologice cu picăturile de vaccin au fost mai numeroase pentru specimenele cu spermă decât pentru cele cu sânge și plasmă.

Studiul vaccinurilor incubate

Urmărirea picăturilor de vaccin a fost realizată pe o perioadă de cca 12 luni. Deoarece apa din picăturile de vaccin are tendința să se evapore și în conținutul rămas să se formeze în timp relativ scurt anumite cristale naturale ca cele de sare, împiedicând urmărirea temporală a asamblării nanocomponentelor, a fost adăugată periodic (săptămânal) fie apă distilată, fie ser fiziologic. Un aspect interesant de remarcat a fost că deși nu au fost adăugate antibiotice (din dorința de a nu influența în niciun fel rezultatele), nu s-a constatat contaminarea cu fungi sau bacterii a probelor de Pfizer și Moderna. Decizia de nu adăuga antibiotice a fost luată și în urma observațiilor dintr-un studiu anterior de incubație pe termen scurt din care autorul a tras concluzia că particulele din vaccinurile anti-covid nu sunt organice, ci sunt mai degrabă organisme hibride sintetice sau eventual structuri robotice animate.

În plus, a fost urmărit și comportamentul în timp al unor extracte din piele similare structurilor morgellons, prelevate de la o persoană vaccinată cu Moderna și care a avut o reacție neurologică severă la câteva zile de la injectare.

Stereomicroscopul poate examina la măriri de până la 400x, astfel încât nanoparticulele nu pot fi observate, ci structurile ce rezultă din asamblarea acestora.

AstraZeneca și Novavax nu au dezvoltat nicio structură auto-asamblată în partea de jos a recipientului, așa cum s-a observat în cazul vaccinurilor Pfizer și Moderna. În stratul superior al mediilor cu AstraZeneca și Novavax au apărut rar filamente, sursa dezvoltării lor fiind discutabilă. În timpul incubației pe termen lung, AstraZeneca și Novavax au fost contaminate cu ciuperci și bacterii, spre deosebire de Pfizer și Moderna.

În probele cu vaccinurile Pfizer și Moderna s-a observat pe fundul recipientelor de incubație auto-asamblarea în timp a unor structuri geometrice, ce a atins un moment de vârf la 2-6 luni în diferite medii. După această perioadă, în unele medii s-a observat o dezintegrare progresivă a structurilor de la baza acestor medii cu dispariția acestor structuri, persistând unele fragmente mici, în timp ce în altele s-a observat persistența acestor structuri. Este posibil ca aceste fragmente să reprezinte un stadiu inactiv, dormant al structurilor. Evoluția auto-asamblării a fost următoarea: în primele câteva săptămâni, diverse structuri geometrice s-au auto-asamblat pe fundul vasului.

în săptămâna 1: au apărut entități unidimensionale, asemănătoare tijei sau structuri simple, plane, dreptunghiulare, bidimensionale.
în săptămânile 2-3: au apărut și structuri bi-tri-dimensionale alături de entitățile monoplane existente în partea de jos a mediului.
din ziua 14, structurile tridimensionale bine asamblate au migrat din partea de jos și s-au ridicat în stratul superior (adâncimea stratului fluid fiind de aproximativ 6-8 mm).
din aproximativ a cincea săptămână de incubație au apărut structuri auto-asamblate uimitoare cu o mare diversitate: panglici, bobine și structuri asemănătoare filamentelor. După formare, din ziua 37, acestea au migrat în straturile mijlocii și superioare ale mediilor de cultură.
stadiul de vârf al auto-asamblării complete a structurilor din stratul inferior a fost la 2-6 luni de incubație. După această perioadă, s-a observat o dezintegrare progresivă a structurilor și dispariția lor aproape completă, rămânând doar câteva fragmente.
Interesant, în mediile cu Pfizer și apă distilată s-au constatat structuri variate – spirale (bobine), benzi, filamente, membrane, lanțuri cu mărgele ‒ care pluteau în stratul mijlociu sau superior. Acestea au apărut după stadiul de creștere maximă, în ultimele luni de observație.
după aproximativ 150-180 de zile de incubație în unele probe, în zona inferioară a mediului au fost observate structuri specifice de tip bio-nano-roboți magnetici: bobine, spirale neregulate întunecate.
în unele medii cu vaccin Pfizer au fost observate astfel de structuri ce și-au menținut forma și după cele 150-180 de zile, până la cel puțin 366 de zile. Unele dintre aceste filamente au căpătat aspect de mănunchiuri de tuburi goale cu ramificații. Filamentele din proba Pfizer cu apă distilată s-au ramificat și s-au transformat în panglici transparente alungite și tuburi subțiri, la fel ca structurile dezvoltate din extractul de piele similar morgellons al pacientei injectate cu Moderna.
în etapa finală, în jurul zilei 337, au fost observate filamente în stratul mijlociu al probei Pfizer cu apă distilată. Unele pluteau spre fundului mediului, altele la mijloc. La suprafața mediului au fost constatate mănunchiuri transparente sub formă de tuburi goale (ca în extractul de piele tip morgellon) care s-a transformat într-un filament cu ramificație triplă (ca pentru a se conecta la un neuron) sau panglici striate ondulate din care luau naștere structuri sferice.
structurile din eșantionul Moderna au părut să se dezvolte mai rapid decât cele din proba Pfizer, (poate pentru că Moderna are o concentrație mai mare de particule). Ca și în cazul Pfizer unele structuri auto-asamblate au dispărut. În recipientele Moderna cu ser fiziologic, structurile auto-asamblabile au apărut în stratul inferior mai rapid, având aspect de cip-uri și mai puțin de filamente și bobine (în raport cu Pfizer). În timpul etapei de vârf a creșterii geometrice tridimensionale (2-6 luni), s-a observat că mediile de incubare au devenit progresiv tulburi, prezentând un aspect asemănător unei emulsii. După atingerea acestei stări, mediile din toate vasele de cultură au început să revină la starea lor transparentă inițială, cu prezența structurilor filamentoase la suprafață.
În etapa târzie a incubației Moderna (ziua 630) în apă distilată, au reapărut nanoparticulele plutitoare, așa cum s-a observat în primele stadii, în timpul observațiilor microscopice. Această reapariție sugerează un fenomen de reciclare a nanocomponentelor.
În timpul etapei târzii a incubației cu Pfizer (ziua 630), indiferent de tipul de mediu (fie ser fiziologic, fie apă distilată), s-a observat o proliferare mai intensă a structurilor filamentoase decât în cazul Moderna, constatându-se aspecte de panglici ondulate pe un fundal mai clar.

Studierea vaccinurilor incubate a relevat auto-asamblarea de diverse structuri geometrice asemănătoare cipurilor în primele două săptămâni de incubație. Structurile tridimensionale mai complexe au apărut și s-au dislocat din partea de jos a plăcii de cultură migrând în stratul superior. Inițial au fost evidente formele geometrice distincte cu muchii ascuțite, precum și forme curbilinii. După aproximativ o lună, au apărut structuri plutitoare cu aspect de filamente, spirale, lanțuri cu mărgele și panglici. În urma acestor observații, autorul studiului concluzionează: „dincolo de confirmarea prezenței ingredientelor străine, nenaturale, nedeclarate în preparatele injectabile, studiul poate încuraja cercetătorii să testeze dacă poate fi confirmată o relație cauză-efect între apariția auto-asamblării la fundul vasului și dezvoltarea diverselor structuri plutitoare. Din observațiile noastre bănuim că o astfel de relație este evidentă.”

Modificări ale comportamentului picăturilor de vaccin în diverse medii

Pentru studierea comportamentului spațial și temporal au fost alese ca medii de incubare de bază serul fiziologic și apa distilată. Aceste două medii au fost ideale pentru dezvoltarea structurilor observabile microscopic, așa cum a fost descris mai devreme.

În apa distilată, ambele vaccinuri Pfizer și Moderna au prezentat cea mai mare varietate de structuri ‒ spirale transparente, panglici, benzi spiralate, filamente alungite cu bule atașate etc.

Din dorința de a găsi soluții terapeutice pentru persoanele injectate, a fost urmărit comportamentul a 4 vaccinuri (3 Pfizer și 1 Moderna) în contact cu fiecare din următoarele substanțe: soluție Hartmann 0,001%, dioxid de clor 1ppm (1/100x), apă oxigenată 0,03% (1/100x), hipoclorit de calciu 0,03%(1x). S-a observat că aceste medii au fost mai puțin favorabile declanșării și evoluției auto-asamblării entităților sintetice decât au fost serul fiziologic și apa distilată. În stadiul incipient de incubare aceste medii au fost mai puțin favorabile procesului de auto-asamblare, având un efect parțial inhibitor pentru dezvoltarea structurilor. Cu toate acestea, în stadiul mijlociu (ziua 111), în mediile cu hipoclorit de calciu și dioxid de clor, particulele din Pfizer și Moderna s-au auto-asamblat într-un mod asemănător cu situațiile în care cele două vaccinuri au fost incubate cu apă distilată sau ser fiziologic și au produs câteva filamente scurte. În partea bazală a recipientelor în care a fost folosită soluția Hartmann ca mediu de incubație, în mod interesant, atât Pfizer cât și Moderna au format structuri auto-asamblate mai puțin dezvoltate, imperfecte, de formă neregulată. Cu excepția câtorva filamente care au persistat, aceste structuri neregulate au dispărut în cele din urmă într-un proces de dezasamblare progresivă. Aceste rezultate pledează pentru alegerea pentru perfuzii a soluției Hartmann, în loc de serul fiziologic sau apa distilată.

În cazul mediilor cu hipoclorit de calciu, la concentrația standard de 0,001% utilizată pentru apa potabilă, filamentele s-au dezvoltat inițial mai bine dar s-au dezintegrat mai rapid decât în soluția salină normală.

La folosirea ca mediu de incubație a dioxidului de clor (ClO2), în funcție de concentrație, s-au format structuri similare, dar mai puțin asamblate, care păreau să plutească decât să se stabilească în partea de jos a mediului, spre deosebire de celelalte medii. Această diferență ar putea fi explicată de componentele cristaline ale ClO2, care ar împiedica procesul de auto-asamblare a particulelor. În general, la concentrație mai mică de 1/16-1/32X a dioxidului de clor, structurile auto-asamblate s-au dezvoltat progresiv, dar la concentrații mai mari s-au dezvoltat mai multe filamente plutitoare. În cele din urmă, la concentrații mai mari și mai toxice, de 1-1/2x (100 ppm), utilizate pentru dezinfecția instrumentelor medicale, nu au fost observate în stadiul inițial auto-asamblarea și nici prezența de structuri plutitoare.

La concentrații scăzute (1/400-1/200x), în timpul etapei târzii de incubare, au fost găsite până în ziua 230 rare cipuri în partea de jos a mediului, dar la creșterea concentrației s-a constatat prezența a mai multe structuri non-asamblate, alături de cristalele specifice de ClO2. În cazul vaccinului Moderna s-a observat un număr mai mare de cipuri decât în mediile cu Pfizer la concentrații mai mici de 1/200x ale dioxidului de clor. În etapa mai târzie a incubației, la concentrații mai mici ale dioxidului de clor, au fost găsite filamente în concentrație mai mică însă, la concentrații mai mari de 1/16x nu au fost găsite astfel de structuri. Pfizer a prezentat mai multe filamente decât Moderna la concentrații mai mici de 1/16x ale dioxidului de clor.

La folosirea ca mediu de incubație a soluției de apă oxigenată 3%, H2O2 (1x), rezultatele nu au fost la nivelul așteptărilor cercetătorului. În etapa inițială a incubației, nu au existat diferențe observabile dependente de doză, deoarece cipurile păreau bine dezvoltate, dar mai puțin decât în soluția salină normală. În probele cu Moderna s-au dezvoltat mai multe structuri, mai bine vizibile decât în cele cu Pfizer la diferite concentrații de soluție H2O2. În ziua 203 de incubare cu Moderna, structurile tridimensionale similare cipurilor au fost rareori constatate în partea de jos la concentrații de 1/200x, dar au fost constatate structuri mono și bidimensionale. În probele cu Pfizer, timp de 203 zile de incubare, la concentrații de 1/500x de H2O2 s-au observat filamente rare și mai scurte. În partea inferioară a mediului au mai fost observate urme mono-bidimensionale ale unor structuri asemănătoare cipurilor, însă acestea nu au mai fost observate la concentrații de 1/200x.

Urmărind comportamentul spațial și temporal al vaccinurilor Pfizer și Moderna în mediile în care au fost utilizate cele trei substanțe la diferite concentrații, concluzia a fost că la concentrații mici ale acestor substanțe nu se poate afirma un efect clar de împiedicare a auto-asamblării, în timp ce concentrațiile mari nu pot fi utilizate, ele fiind toxice.

Incubarea cu variate soluții minerale

Vaccinurile Pfizer și Moderna au fost incubate cu fiecare din următoarele soluții: apă cu siliciu, 3 feluri de aur coloidal (GNP2 necunoscut, GNP3 la 5nm în 10ppm și GNP4 la 5nm în 240ppm), cu argint coloidal (SNP, de mărime și concentrație necunoscută), cu EDTA (agent chelator), cu Mica (complex mineral tradițional coreean), cu smirnă sau cu bicarbonat de sodiu timp de aproximativ 300 de zile.

La incubarea vaccinurilor Pfizer sau Moderna în soluția de siliciu s-a observat o auto-asamblare mai redusă a cipurilor decât în alte soluții. Dezvoltarea filamentelor nu a fost însă influențată semnificativ de apa cu siliciu. Prin urmare, apa de siliciu pare să aibă potențialul de a perturba, într-o oarecare măsură, procesul inițial de auto-asamblare a nanomaterialelor.

Este interesant că și în etapa târzie de incubare, în ziua 258, au fost constatate la fundul unor recipiente structuri bidimensionale auto-asamblate, în special în Pfizer și Moderna incubate cu aur coloidal 2 (GNP2) și Pfizer incubat în apă de siliciu.

La folosirea argintului coloidal și a complexului mineral Mica, s-a observat apariția contaminării bacteriene.

În soluția de EDTA, procesul de auto-asamblare în stratul inferior nu a fost perturbat în mod semnificativ, deoarece filamentele au apărut în mod proeminent la 253 de zile în cazul recipientului cu Moderna. În timp ce orice efect de detoxifiere direct al EDTA in vitro asupra polimerilor artificiali injectați rămâne neclar, beneficiile indirecte ale EDTA in vivo ar putea fi totuși obținute prin efectul chelator.

În ceea ce privește potențialul de detoxifiere al smirnei, aceasta s-a dovedit un mediu inadecvat pentru studiul observațional din cauza turbidității și solidificării rapide. Singura acțiune observabilă în timpul stadiului incipient al incubației a fost formarea de bule în timpul procesului de uscare. Rămâne neclar dacă smirna are efecte detoxifiante.

În soluția alcalină de bicarbonat de sodiu (pH 9), în proba cu Pfizer nu s-au dezvoltat niciun fel de structuri și filamente până la 5 luni. Acest fapt poate fi consecința nu doar a pH-ului; o altă explicație poate fi depunerea de cristalele de bicarbonat de sodiu care ar împiedica auto-asamblarea nanostructurilor.

Reacția plasmei

La incubarea vaccinurilor Pfizer și Moderna cu plasmă s-a observat în primele 7 zile dezvoltarea de structuri auto-asamblate mono și bidimensionale printre celule sanguine de la fundul vasului, însă până la 27 de zile de incubare au rămas doar fragmente din aceste structuri. Este posibil ca o cantitate mare de celule sanguine ‒ globule roșii (RBC), globule albe (WBC) și trombocite ‒ aflate deja în partea de jos a probei să perturbe procesul de asamblare și, în cele din urmă, să anuleze formarea lor. Cu toate acestea, în timpul etapei târzii, la 131-146 de zile de incubație, au început să apară progresiv filamente plutitoare sau tuburi.

În probele Moderna incubate cu probele de plasmă 1 și 2 au devenit evidente structuri întunecate în formă de țeavă și lasou, alături de filamente obișnuite, dar nu și în recipientele cu Pfizer. Deoarece nu s-a dezvoltat nicio structură în proba de plasmă 1 cu Pfizer, o explicație tentantă ar putea fi că unele plasme pot avea o rezistență naturală împotriva proceselor de auto-asamblare. Pentru o concluzie definitivă sunt necesare studii ulterioare.

Expunerea la căldură, radiații electromagnetice și raze UV

Expunerea la căldură

Vasele de cultură au fost plasate într-un mediu cu temperatura de 36,5 grade Celsius. A doua zi au fost observate nanostructuri asamblate plutind pe suprafața mediului cu forme mai clare decât înainte de expunerea la căldură (încălzire). Rezultă că auto-asamblarea structurilor este accelerată la temperatura trupului din moment ce pentru obținerea aceluiași aspect la temperatura trupului a fost nevoie de o seară, iar la temperatura camerei (15-20℃) au fost necesare 2-3 săptămâni.

Dezvoltarea rapidă in vivo a nanostructurilor este importantă pentru impactul vaccinurilor anti-covid asupra ființelor umane vii.

Expunerea la radiații electromagnetice (EMF)

Încărcător fără fir al telefonului

A fost urmărit comportamentul vaccinurilor anti-covid și la expunerea la temperatură similară cu cea a trupului uman (36,5 grade), la radiații electromagnetice din spectrul 5G, la radiațiile electromagnetice determinate de un hard disk extern, la radiațiile ultraviolete. De asemenea, a fost analizată și compoziția biochimică periodică a vaccinurilor.

Recipientele de cultură au fost plasate pe telefonul mobil, setat în modul 5G, aplicat pe încărcătorul fără fir timp de aproximativ 1-2 ore. Câmpul măsurat pe încărcătorul wireless a fost de 300v/m, 0 în H-filed. Temperatura a fost de aproximativ 15-20°C.

Comportamentul observat a fost aceleași în serul fiziologic și în apa distilată.

După 1 oră de expunere la încărcătorul wireless cu telefon mobil în modul operațional, s-au observat modificări vizibile în mediile cu Moderna. Materialele plutitoare au devenit brusc mai mari și mai numeroase, cu margini evidente și rectangulare.

Mediile cu Pfizer nu au avut un răspuns imediat. Însă, după o lună de expunere s-a constatat un efect întârziat, o proliferare moderată a filamentelor plutitoare.

Atât în vasele de cultură Pfizer (ziua 101), cât și în Moderna (ziua 36), după expunerea la încărcătorul wireless, micro-materialele au dispărut și au lăsat un fundal curat.

Expunerea la hard disk extern

Radiația EMF de pe suprafața unui hard disk extern a fost măsurată la aproximativ 30v/m și 4μT în H-filed. Temperatura a fost de aproximativ 23-25°C. După două ore de expunere la hard disk-ul extern conectat la un PC în modul de funcționare, în mediile de incubație cu Moderna nu au fost efecte vizibile, iar în cele cu Pfizer au fost modificări modeste, cu formare de structuri cu margini neclare în partea de jos a vaselor de cultură.

Din observațiile culese la incubarea Pfizer cu apă distilată (expuse la punctul 3), după aproximativ 101 zile de incubare, structurile asamblate în mediul cu Pfizer și apă distilată s-au dezintegrat progresiv și în cele din urmă au dispărut, lăsând doar filamentele și panglicile plutitoare la care erau atașate diferite bule. După 2 ore de expunere la câmpul generat de hard disk, degradarea a fost mai vizibilă prin dispariția majorității bulelor.

Poziționând același vas de cultură Pfizer (în ziua 101) peste încărcătorul wireless timp de două ore a determinat reasamblarea parțială a structurilor, ce au căpătat margini mai ascuțite și mai clare (prezentate în cultura din ziua 101). Prin urmare, diversele structuri s-au reasamblat în forme similare cu cele de dinainte de expunerea la hard diskul extern.

Din aceste observații s-ar putea trage concluzia că un anumit curent electric poate stimula asamblarea nanostructurilor, în timp ce un anumit curent magnetic le poate împiedica asamblarea.

Expunerea la radiații UV

La expunerea pe termen scurt nu au fost constatate diferențe semnificative nici pentru mediile cu Pfizer, nici pentru cele cu Moderna.

La expunerea prelungită, s-a observat o auto-asamblare mai susținută la expunere la UV față de absența expunerii.

Analiza biochimică a mediilor de incubație cu vaccinuri covid

A fost efectuat un test de screening pentru analiza biochimică a glucozei, proteinelor, pH-ului și sângelui ocult prin U-stick (Abbot, UroCor4, U040H012A 0) pentru diferitele medii de cultură ce conțineau vaccinuri anti-covid, pentru a determina modificări ale componentelor chimice în timpul incubației pe termen lung.

De-a lungul perioadei de observație, cele mai multe medii de cultură translucide s-au transformat din transparente în tulburi, fapt mai proeminent în ziua 150. Acest fenomen s-a inversat în etapa târzie a incubației (ziua 250).

Serul fiziologic utilizat ca martor pentru studiu a fost negativ, după cum era de așteptat, la glucoză, proteine și pH 6,0.

În prima zi, majoritatea mediilor de Pfizer diluat (P1, P2 și P4) și Moderna cu apă distilată au apărut astfel: slab pozitive pentru glucoză; negative pentru proteine; pH 6,0; slab pozitiv pentru sânge. Vaccinul Pfizer pentru booster (P4) a fost cu două plusuri pentru sângele ocult – probabil un rezultat fals pozitiv prin interacțiune cu peroxid.

Mediile de incubație cu vaccinuri au fost negative pentru proteine în prima zi de incubare pentru toate probele studiate. Mediile de cultură au avut un pH 6, glucoza a fost slab pozitivă, cu excepția fazei timpurii de incubare a Pfizer în apă distilată (ziua 23). Faptul că glucoza a fost detectabilă este explicabil, deoarece FDA a raportat că zaharoza este o componentă a vaccinurilor anti-covid, în special Pfizer și Moderna.

În schimb, conform descrierii FDA, nu ar fi normal să fie prezente proteine. Deși proteinele nu au fost detectate în mediile de cultură Moderna pe toată durata perioadei de incubație, ele au fost prezente în mediul Pfizer, această constatare fiind în contradicție cu compoziția declarată de FDA. Prezența proteinelor (100 mg/dl) a fost detectată la două citiri în stadiul inițial (ziua 23). Testul a fost mai intens pozitiv (300 mg/dl) în ziua 79 în mediul de incubație Pfizer cu apă distilată. În final testul a devenit negativ în etapa târzie de incubare (ziua 288). Cantitatea proteinelor a fost diferită în funcție de mediul de cultură. În timpul etapei târzii de incubație a Pfizer (ziua 266) în soluția de ser fiziologic s-a găsit o cantitate mică de proteine (10 mg/dl), însă în mediul cu apă distilată nu au fost depistate proteine.

Unele medii au fost pozitive pentru sânge ocult (10-50 RBC/μl), însă poate fi vorba și de un rezultat fals pozitiv prin expunerea la hipoclorit sau peroxidază.

Model de reciclare al nanoparticulelor

Particulele întunecate care pluteau în jurul extractului de piele (asemănătoare semințelor), au fost colectate și incubate în soluție salină normală. După 366 de zile s-au auto-asamblat structuri geometrice și câteva filamente similare cu cele observate la incubarea vaccinurilor Pfizer sau Moderna cu apă distilată sau ser fiziologic.

Având în vedere comportamentul pe termen lung al structurilor, autorul studiului propune un model care sugerează că nanoparticulele preprogramate injectate pot fi eliminate ca filamente (polimeri) prin transpirație, salivă, spermă, urină, fecale și alte produse de excreție. Din filamente se desprind exozomi (cu aspect de semințe) structuri care pot pătrunde în anumite condiții în alte organisme (plante, animale). Când sunt îndeplinite condiții ambientale și interne adecvate, se activează și reconstituie structuri/nano-circuite.

Discuții

În această parte a articolului autorul explică mai pe larg motivele și obiectivul acestui studiu. „Oviectivul nostru în acest articol a fost să explicăm fenomenele complexe care apar la microscop și să obținem din studiile de incubație o mai bună înțelegere a poveștii covid-19.”

De asemenea, autorul constată că, pe lângă faptul că multe dintre ingredientele declarate în prospectele acestor vaccinuri sunt cunoscute ca fiind toxice sau că produc diverse reacții adverse, „examinări mai detaliate și propriile noastre studii experimentale arată că există și nanomateriale neanunțate care sunt invizibile pentru examinarea microscopică standard.” Aceasta a fost și concluzia mea atât după observațiile de microscopie optică, dar mai ales după investigațiile de microscopie electronică cu raze X, în urma cărora s-a constatat absența azotului și fosforului, elemente care se știe că abundă în structura ARN-ului (acest studiu a fost citat în articol).

Una din întrebările rămase fără răspuns, dar care este necesar să fie lămurite, este prezența proteinelor în mediile de incubație cu vaccinurile Pfizer, mai ales că o reacție fals pozitivă sau contaminarea bacteriană au fost excluse și aceste medii au fost inițial negative pentru proteine. Autorul speculează că „materialele din produsele injectabile produc nu numai proteina spike raportată public, indusă probabil de ARNm modificat, dar, de asemenea, par să existe diverse sinteze de proteine anormale toxice, rezultate din prezența nanostructurilor sau prin biologie sintetică hibridă”.

Autorul notează următoarele concluzii interesante׃

– „După ce am încheiat diverse experimente și studii observaționale atente, deducem că materialele și etapele lor de dezvoltare observate nu sunt naturale. Ele sunt sintetice și par să guverneze un proces bine programat de auto-asamblare structurală. Faptul că producția lor finală ar putea fi descrisă ca fiind artificială a fost deja sugerat în numeroasele articole menționate până acum”.

– „În ceea ce privește expunerea vaccinurilor la energia electromagnetică, observațiile preliminare arată că particulele din acestea reacționează pozitiv la încărcătoarele wireless de telefoane mobile, în timp ce reacționează negativ la hard disk-urile externe. Întrucât aceste particule sunt sensibile la frecvența electromagnetică, este plauzibil ca ele să fie concepute pentru a acționa ca semiconductori. Mulți cercetători au atras atenția asupra efectelor biologice periculoase ale câmpurilor electromagnetice, provocând carcinogeneză, neurodegenerare, afectarea celulelor reproductive și afectarea celulelor fetale. Încărcătoarele wireless sau hard disk-urile externe sunt dispozitive electronice personale utile și foarte comune. În cazul în care destinatarii vaccinurilor experimentale au aceste materiale în trupul lor, în circulație și folosesc dispozitivele electronice personale, acestea pot, dincolo de expunerea obișnuită la câmpuri electromagnetice, să sporească daunele pentru sănătatea lor, în special pentru regenerarea celulară, deoarece conținutul reacționează sinergic cu radiațiile ambientale.”

– „În cazul în care conținutul injectabil este conceput, în parte, pentru a servi atât ca software, cât și ca hardware pentru construirea clandestină a rețelelor în interiorul trupurilor, așa cum sugerează Kyrie și Broudy (2022), conținutul interacționează probabil cu câmpurile de energie electromagnetică din afara trupului. În stadiul actual de dezvoltare a rețelelor de comunicații mobile la nivel mondial, îndemnăm cercetătorii să reproducă eforturile noastre sau să configureze studii alternative pentru a înțelege mai bine ce efecte la distanță pot exista asupra biologiei umane / animale / vegetale în fața viitoarelor iterații 6G și 7G ale WiFi și LiFi. În ciuda speculațiilor galopante din literatura de specialitate privind utilizarea produselor injectabile anti-covid și dezvoltarea rețelelor trupești fără fir, prescurtate WBAN (Jornet & Akyildiz, 2013; Jing et al., 2023), sunt necesare mai multe cercetări interdisciplinare. Astfel de studii ar ajuta la dezvoltarea unor posibile modalități de tratament electromagnetic pentru beneficiarii care caută alternative fie la protocoalele standard de chelare, fie la evadarea completă dintr-un mediu poluat cu energie electromagnetică.”

– „La analiza cheagurilor de sânge provenite de la persoane vaccinate s-au găsit câteva structuri filamentare atașate la cheagurile de culoare albă-brună, omogene, extrase din stratul mijlociu al sedimentului din sângele integral. În imediata apropiere a unui câmp electromagnetic, filamentele ar putea declanșa formarea unui cheag și, astfel, ar putea perturba fluxul sanguin sau limfatic. Având în vedere dimensiunea lor microscopică și distribuția lor largă în organism, dacă aceste materiale străine interacționează cu surse de energie interioare sau exterioare, așa cum se afirmă în literatura de specialitate, ele ar putea foarte bine să se alungească, să se mărească și să determine moduri misterioase de morbiditate și mortalitate.”

– „În mod semnificativ, tehnologia ARNm este adesea comercializată în termeni de software ca un fel de sistem de operare sau platformă tehnologică (conform site-ului Moderna). Deși caracterizarea originală a tehnologiei ARNm de către Moderna ca program de calculator a fost ștearsă de pe site-ul lor, o oferim cititorilor pentru a le reaminti conceptul prototipic:

«Recunoscând potențialul larg al științei ARNm, ne-am propus să creăm o platformă tehnologică ARNm care să funcționeze la fel ca un sistem de operare pe un computer. Aceasta este concepută astfel încât să poată fi conectată și utilizată în mod interschimbabil cu diferite programe. În cazul nostru, „programul” sau „aplicația” este medicamentul nostru ARNm ‒ secvența unică de ARNm care codifică o proteină» (Moderna citată în multe articole, de exemplu, a se vedea Reuters, 2021; Martin, 2024).

Modelele geometrice ale majorității structurilor auto-asamblate, similare cu circuitele electronice sau structurile tridimensionale de tip cip, s-au degradat progresiv după ziua 80 în timpul incubării vaccinului tip booster Pfizer (injecția numărul 4, P4), care are o cronologie a asamblărilor diferită de celelalte vaccinuri (P1, P2 și Moderna), dar cu un model de degradare similar. Aceasta înseamnă că nanomaterialele injectate par a fi programate să se comporte în modul observat și să efectueze la intervale regulate auto-asamblări și dezasamblări. Presupunem că întregul proces necesită consolidări periodice, probabil prin intermediul regimului prescris de noi «injecții de rapel», conform recomandărilor CDC.”

„Din studiile noastre observaționale, rezultă că filamentele care păreau să emane bule erau active. Facem apel la necesitatea unor studii suplimentare pentru a diferenția dacă aceste filamente provin din mediul de bază sau din produsul injectabil. În orice caz, izolarea originii lor ar putea reprezenta o descoperire semnificativă ce naște întrebarea dacă multe, sau chiar majoritatea celorlalte produse farmaceutice și/sau procese de fabricație sunt deja contaminate de nanotehnologie. Este înfricoșător să ne gândim că tehnologia secretă s-ar putea să nu fie limitată la vaccinurile anti-covid. Structuri geometrice auto-asamblate extrem de detaliate, cu unghiuri drepte au fost observate pe fundul vaselor de cultură (bine menținute în stare lichidă), în timp ce, după cum am menționat, în stratul superior au apărut structuri plutitoare dislocate în cursul primelor câteva săptămâni.

Cercetările în domeniul ingineriei nanomaterialelor arată că roboții magnetici biohibrizi (pe bază de microalge Magnobots) ar putea fi produși și propulsați în tot trupul prin diverși factori declanșatori: energie electromagnetică, modificarea pH-ului, manipularea nivelului de glucoză și prin variația spectrelor de lumină spectre cu scopul de a viza anumite țesuturi (Li et al., 2023). Observațiile din timpul studiilor noastre de incubare sugerează prezența magnoboților, în special în eșantionul Pfizer.”

„Studiul noastru a arătat că produsele Pfizer incubate cu apă distilată au produs o varietate de panglici transparente, membrane subțiri sub formă de film, bobine și spirale, chiar și fără expunerea la suplimente speciale sau surse de energie ambientală. Aceste modele de creștere și apariție în mediile de cultură nu pot fi explicate altfel decât prin mecanisme de acțiune specifice nanotehnologiei (Cao, 2019; Truong et al., 2016). În timpul etapei inițiale de incubare cu diferite soluții de electroliți, procesul de auto-asamblare a fost probabil întrerupt, într-o anumită măsură, de cristalizarea care are loc în diferitele medii și soluții și de depunerea lor pe fundul vasului.”

„În proba Pfizer incubată în apă distilată au apărut diferite tipuri de panglici transparente, filme, bobine și spirale. Acestea erau foarte asemănătoare ca structură cu nanoroboții micro și magnetici deja prezentați în numeroase lucrări academice (Zhou et al., 2021). Aceste structuri, conform studiilor a numeroși cercetători, ar putea servi drept conductori de semnal, biosenzori, întrerupătoare și/sau dispozitive electronice necesare mișcării transumaniste către o societate post-umană (Kyrie &Broudy, 2022; Mousavi și colab., 2021; Bailey, 2022; Universitatea King Abdullah, 2021; Alamoudi și colab., 2021; Marsudi și colab., 2021; Zhang și colab., 2019; El-Husseiny și colab., 2022; Shiu și colab., 2022; Zhou și colab., 2021; Johnson, Broudy & Hughes, 2024a, 2024b, 2024c, 2024d). Aceste structuri ar putea servi și ca nanodispozitive, cum ar fi antene plasmonice sau ca transceiver pentru comunicații în bandă de teraherți (Jornet & Akyildiz, 2014). Se știe că nanostructurile sunt stimulate să crească și să îndeplinească funcții având diverși factori declanșatori: lumină vizibilă, temperatură (căldură), câmpuri electromagnetice, radiații ultraviolete, apă, carbon și oxigen prin aer sau electroliți -Ca++. Aceste fenomene le-am putut confirma prin observații longitudinale.”

„Acest proces de morfologie dinamică și schimbătoare reprezintă un element cheie al unui alt tip de tipar de reciclare probabil legat de injectare și producere de extracte de piele observabile în studiile de incubație pe termen lung. În plus, fasciculele și panglicile ar putea fi silicon mai durabil, sau pot fi nanotuburi polimerice acoperite cu grafen sintetic sau nanofire similare care servesc drept conductori sau semiconductori care pot rezista la temperaturi de la 1000°C la 4.000°C conform literaturii de cercetare relevante (Hagimă, 2023b). În timp ce prezența materialelor străine în trupul uman declanșează diferite procese naturale de detoxifiere, unele materiale persistă totuși în ciuda tuturor tentativelor de a le chela sau demonta. Aluminiul, de exemplu, se știe de multă vreme că persistă în creier pentru perioade lungi, iar efectele sunt adesea tulburări și boli neurologice (Shaw, 2017). Prin urmare, deducem din observațiile noastre că sunt necesare discuții critice despre posibilele tratamente sau regimuri de detoxifiere.”

„Pentru subiecții care au fost injectați în decurs de una sau două săptămâni, apa de siliciu poate fi utilă, deoarece ar putea perturba stadiul incipient al asamblării structurilor asemănătoare cipurilor. În etapa ulterioară, la trei săptămâni după injectare, s-a observat că aurul coloidal sau argintul (3-5 nm în diametru și 10-20 ppm) se atașează, perturbă, se degradează activ și în cele din urmă dizolvă diferite nanostructuri. Rezultatele pe termen mai lung ale unor astfel de protocoale de tratament sunt examinate în experimente în curs. De asemenea, s-a demonstrat că complexul mineral corean Mica prezintă efecte similare.”

„Expunerea de rutină la saunele termice poate determina, de asemenea, dislocarea nanomaterialelor din țesuturi și eliminarea prin porii glandelor sudoripare. Noi postulăm că recuperarea organelor deteriorate și fluxul sanguin normal pot reveni cu utilizarea aurului sau argintului sau a altor cristale specializate cu frecvențele lor unice de vindecare. Deoarece energia electromagnetică stimulează formarea nanostructurilor observate, (re)împământarea regulată a trupului poate ajuta la descărcarea energiei electromagnetice supraacumulate în țesuturi. Evitarea expunerii excesive inutile la energia electromagnetică poate fi, de asemenea, benefică. Electronicele personale, cum ar fi ceasurile inteligente, smartphone-urile, căștile fără fir, routerele Wi-Fi și toate celelalte forme de poluare cu energie electromagnetică ar fi necesar să fie reduse semnificativ sau eliminate. Diferitele remedii pe care le descriem aici ar putea fi aplicabile ca regimuri pentru detoxifierea «vaccinului», dar subiecții vor ține cont de variația personală, unică a fiecărui răspuns.”

Concluzii

„O revizuire a cărților guvernamentale și a literaturii academice pe tema biotehnologiei, nanotehnologiei, științei materialelor și a ingineriei electronice, combinată cu studiile de incubație longitudinală, dezvăluie dovezi convingătoare de minciuni grave.”

„Studiile observaționale și analizele comparative sugerează că apar contaminări intenționate ale flacoanelor de «vaccin» ale probelor de sânge extrase de la subiecții de testare expuși la «vaccinuri», precum și ale substanțelor biologice sintetice eliminate ulterior (Woodruff & Maerkl, 2016). Atât morfologia, cât și observarea caracteristicilor comportamentale ale acestor fenomene sugerează că departe de a fi pure (Finn, 2011 p. 138), aceste injectabile sunt compuse din componente adiționale nedezvăluite până acum, care răspund la o serie de forme de energie internă și ambientală, ele fiind identificabile și descrise în întreaga literatură academică având ca subiect nanotehnologia.”

„Abateri profunde de la sensul general înțeles al «vaccinului» și de la sloganul «sigur și eficient» sunt relevate de observațiile «biologice» la microscop.”

„Decesele în exces, incidența cancerului «turbo» și a diferitelor boli autoimune raportate la nivel global de la lansarea «injectabilelor» arată o corelație suspect de mare. Fenomenele pe care le-am descris sugerează o legătură clară cu infrastructura de comunicații, acum în construcție, a Internetului Trupurilor, bine finanțat, de mult planificat, IoB (Celik et al., 2022), un fel de sistem nervos central global sintetic ‒ ale cărui detalii sunt, de asemenea, discutate și ilustrate pe larg în lumea academică. Roboții magnetici biohibrizi, în special, reprezintă o preocupare semnificativă pentru cercetătorii care se străduiesc să creeze comunicarea acestora cu sursele de energie. Transmitem mai departe apelul altor cercetători implicați în studii similare: până când componentele vor fi verificate și efectele lor pe termen lung înțelese (necesitate ignorată de autorizarea de utilizare de urgență), este necesară o interdicție globală imediată a acestor produse”.

Autor: dr. Geanina Hagimă

Citiți și:
Dr. Geanina Hagimă: Nanomafia și „vaccinurile” anti-covid. Cine are interes să nu se afle adevărul?
Resetarea medicinei sau resetarea omenirii prin nanotehnologie (I)

yogaesoteric
18 octombrie 2024