Dumnezeu nu doarme şi nu bate cu ciomagul

de Maria Nicola

În 2007, la începutul lunii februarie, a avut loc o serie de proteste îndreptăţite ale populaţiei civile din Kosovo, împotriva forţelor multinaţionale de ocupaţie (aşa-zisele forţe de menţinere a păcii), pentru statutul provinciei faţă de Serbia. Intervenţia brutală a jandarmilor români a făcut ca aceste proteste să alunece pe panta violenţei şi să se încheie tragic. Presa a prezentat fragmentat şi incorect aceste evenimente, poate tocmai pentru că au fost implicaţi şi jandarmi români. Vă semnalăm câteva elemente semnificative, care ne-au atras atenţia pentru că aceştia nu erau nişte jandarmi oarecare. Mulţi dintre ei au participat şi la acţiunile violente împotriva MISA din luna martie 2004.

Unul dintre subiectele cele mai fierbinţi ale situaţiei geo-politice contemporane este desigur acela legat de intervenţiile armate ale super-puterilor (în speţă, SUA şi “aliaţii” săi) în alte ţări. Bombardarea şi apoi ocuparea Iugoslaviei, invazia Irakului şi a Afganistanului sunt poate cele mai mediatizate cazuri de acest gen, dar manipularea mediatică şi propaganda ascund cu abilitate adevăratele motive, situaţia reală şi  amploarea dramelor generate de aceste acţiuni.

Nu luăm aici în discuţie legitimitatea (absenţa acesteia, de fapt) acţiunilor militare invazive sub pretextul “asigurării păcii”. Intervenţiile în forţă care încalcă suveranitatea naţională au devenit o funestă obişnuinţă în politica actuală şi deschid drumul către dominarea guvernului unic mondial. Niciun artificiu logic sau lingvistic, susţinut de manipularea mediatică abilă, nu poate justifica faptul elementar al încălcării abuzive a suveranităţii naţionale. Vă prezentăm însă atenţiei câteva detalii punctuale inedite care ne pot da foarte mult de gândit asupra modului misterios în care, chiar şi în această lume frământată şi aparent haotică, Dumnezeu îşi urmează căile Lui…

Evenimentele la care ne referim au fost catalogate de presă, dar şi de oficialii ONU, ca fiind cele mai tragice din cadrul acţiunilor din Kosovo, după celebra “bătălie de pe pod” din oraşul Mitrovica. În cadrul unor proteste paşnice pentru statutul provinciei, jandarmii (români) care trebuiau să menţină ordinea au tras în protestatari, rănind câţiva civili şi împuşcând mortal doi albanezi, civili. Versiunea făcută publică de oficialii ONU şi de reprezentaţii armatei române invocă legitima apărare şi trece complet sub tăcere ceea ce a urmat: populaţia civilă a reacţionat violent şi i-a bătut pe jandarmii români în stradă în mod crunt, cu pietre şi bâte. Astfel că au ajuns în mod ironic ca ulterior să fie internaţi la acelaşi spital, jandarmii români bătuţi de populaţia civilă şi albanezii nevinovaţi împuşcaţi de jandarmii români…

Surse de încredere ne-au relatat că majoritatea jandarmilor români implicaţi în acest incident au participat la percheziţiile de o violenţă inimaginabilă care au avut loc la locuinţele yoghinilor în luna martie a anului 2004. Plângerile yoghinilor brutalizaţi de aceşti jandarmi sunt încă pe rol. Dacă, în cadrul audierilor,  jandarmii respectivi s-au justificat prin intermediul comenzilor pe care le-au primit şi a faptului că li s-a spus că vor întâmpina o opoziţie violentă, în schimb ei se lăudau faţă de colegii lor, în cazarma din Pristina, cu “actele de bravură” săvârşite atunci când i-au terorizat pe yoghini.

Decizia oficială privind evenimentele din Kosovo din februarie 2007 a venit în luna septembrie  2007 şi i-a exonerat complet pe vinovaţi. S-a constatat că respectivii jandarmi au tras cu gloanţe de cauciuc expirate, care se întăriseră şi astfel au devenit letale.

Dincolo de aceasta, reacţia populaţiei care i-a bătut pe jandarmi (trecută complet sub tăcere în rapoartele oficiale) a acţionat ca o sui-generis “mână a destinului”. Mai ales dacă ne gândim la faptul că aceiaşi jandarmi i-au atacat cu violenţă şi brutalitate, cu cinci ani în urmă, pe yoghini. Putem concluziona că respectivii şi-au luat până la urmă plata pentru nedreptăţile imense pe care le-au făcut în martie 2004, la descinderile împotriva MISA. Categoric, Dumnezeu nu doarme şi nici nu bate cu ciomagul…

Citiţi şi:
Vinovaţii pentru abuzurile din timpul percheziţiilor din 18 martie 2004 trebuie să plătească
Grave abuzuri în serviciu realizate de procurorul Marian Delcea

yogaesoteric
februarie 2009