După ce un accident la fotbal l-a lăsat paralizat, Mihai Neșu s-a îndreptat spre Dumnezeu

Ce simte Mihai Neşu față de Alje Schut, cel care l-a accidentat grav: „Durerea mai mare e la el!”

Un contact fizic banal. Un duel la minge între Mihai Neşu şi Alje Schut a schimbat pentru totdeauna viaţa fundaşului stânga român. În urma acelui antrenament de pe 10 mai 2011, la 28 de ani, s-a ales cu o vertebră cervicală ruptă şi o viaţă petrecută în căruciorul cu rotile. Multe ore de chin fizic, multe zile de chin psihic, iar viaţa i-a mai aplicat câteva lovituri de pumnal. Părinţii i-au decedat, soţia, Maria, l-a părăsit.

Gazeta Sporturilor a publicat un interviu tulburător cu bărbatul de 35 de ani, care spunea: „Credinţa şi dragostea de Dumnezeu mă fac să simt că trăiesc cel mai bun moment al vieţii mele, niciodată n-am fost mai fericit şi mai împlinit”. Mihai a rămas acelaşi om dedicat ideilor sale şi răspunde cu seninătate, acum, când este întrebat despre un subiect dificil: „Te gândeşti, uneori, cu ciudă, ca să nu zic cu pică, la acel moment şi-l acuzi în vreun fel pe Alje Schut?”.

Răspunsul frapează. „Nicio clipă nu l-am urât! Nici atunci, nici acum. Am trecut peste moment. De fapt, el n-a avut nicio vină. Iar durerea sufletească e la el! E mai greu să înduri sufleteşte un rău pe care l-ai făcut, chiar şi involuntar, decât unul ce ţi s-a făcut”, a mărturisit Neşu pentru Gazetă.

Cei doi chiar au ţinut legătura, pe cât se putea ţine: „Am mai vorbit cu el, e antrenor la juniorii lui Utrecht. Chiar m-am întâlnit cu Schut când am fost eu în Olanda la control. N-a venit niciodată să mă vadă la Oradea, probabil i-ar fi fost greu. Dar ne-am revăzut în Olanda, când am fost la tratament, am încercat să ne comportăm cât de normal se poate.”

Fostul fotbalist este împăcat, nu poartă ranchiună nimănui, nici fostului coechipier, nici fostei soţii. „Nu mi-ar face mie bine să port pică, nu i-ar ajuta cu ceva nici pe ceilalţi. Nu întotdeauna am gândit aşa profund, dar acum simt dragostea lui Dumnezeu, sunt foarte liniştit. Lucrurile sunt simple în viaţă, mie mi-a luat 35 de ani să înţeleg. Mult timp am trăit ca batista prin aer. Dacă urmezi vorbele lui Dumnezeu, ajungi unde trebuie, dacă nu, rişti să te rătăceşti şi să gândeşti lucruri aberante”, a completat fostul internaţional.

În discuțiile cu reporterii care îi trec pragul, uluiți de modul lui simplu de viață, Neșu abordează orice temă, fie că-i atinge amintirile, dureroase au ba, fie viaţa. „E ceva ce-ţi lipseşte din ceea ce ai trăit înainte?”, este întrebat, „înainte” însemnând existența premergătoare momentului nefast de pe 10 mai 2011.
„Nu. Fotbalul nu-mi lipseşte deloc. Aşa, poate că mi-aş dori să mai fiu sănătos să bat mingea, dar dacă aşa a dat Dumnezeu, e în regulă, eu trăiesc cel mai frumos moment”, a mărturisit ardeleanul, cu vocea lui domoală. „Dar dacă ai putea da timpul înapoi?”, plusează reporterul. „Orice e după «dacă» e o prostie. Am auzit vorba aceasta la Maica Filona. Că nu se poate demonstra. Trecutul nu mai există, viitorul nu-l ştim.”

O altă întrebare ce poate părea indiscretă sau chinuitoare, este aceea dacă a încercat la vreun moment dat să-şi refacă viaţa, să aibă o relaţie, după despărţirea de Maria. În loc de priviri crucişe sau măcar o dojană că încerci să pătrunzi în intimitatea lui, Mihai schiţează un zâmbet: „Dar eu mi-am refăcut viaţa! Eu am relaţia mea cu Dumnezeu, asta mă împlineşte. De fapt, această relaţie împlineşte pe toată lumea, cu adevărat. Relaţia dintre un bărbat şi-o femeie trebuie să fie bazată tot pe relaţia lor cu Dumnezeu, iar atunci sunt şanse mari de reuşită, adică să fie împliniţi.”

Fostul fotbalist are un program riguros al meselor şi un regim, mai degrabă autoimpus. „Eu pot să spun ce mănânc, dar nu pot da sfaturi. Mănânc grâu fiert, fructe… Am eliminat prăjelile şi dulciurile. Nu e grea viaţa fără ele.”

Fostul fotbalist își dedică timpul fundației Neșu. Centrul de recuperare din Oradea ce poartă numele său găzduiește 115 copii.

Citiți și:

Prof. dr. Miron Bogdan – «În spatele omului se află în permanență misterul lui Dumnezeu»

Petre Țuțea: «Să te autoumilești zilnic, pentru ca în acest gol lăsat în tine să poată intra Dumnezeu»