ECLJ: Rezoluția Matić nu este obligatorie, ci este doar o nouă formă de presiune asupra guvernelor naționale

Centrul European pentru Lege și Justiție (ECLJ) atrage atenția că adoptarea Rezoluției Matić de către Parlamentul UE reprezintă doar un nou pas în direcția schimbării la față a societăților europene după chipul propagandei homosexualilor și feministelor pro-avort. Însă nu este o victorie finală a stângii radicale, deoarece statele nu sunt obligate să transpună conținutul acestei rezoluții în legislația națională, dar este un text suplimentar pe care aceasta îl va folosi pentru a pune presiune asupra guvernelor europene conservatoare.

Redăm mai jos analiza făcută de ECLJ:

După cum probabil știți, Parlamentul European a adoptat în cele din urmă Rezoluția Matić privind avortul, cu 378 de voturi pentru, 255 împotrivă și 42 de abțineri. Este o înfrângere, marcată însă de o puternică mobilizare a tuturor partidelor de dreapta, inclusiv a celui principal, Partidul Popular European (PPE), al cărui angajament față de fetuși nenăscuți nu era asigurat dinainte.

Totuși, această mobilizare nu a fost suficientă pentru a contracara alianța liberalilor, ecologiștilor și socialiștilor, care dispun în prezent de o largă majoritate în Parlamentul European.

Prin urmare, această înfrângere este în primul rând rezultatul pierderii majorității dreptei în Parlamentul European de la ultimele alegeri europene. Chiar dacă cele trei grupuri de dreapta – Identitate și Democrație (I&D), Conservatorii și Reformiștii Europeni (ECR) și PPE – ar fi votat la unison împotriva acestui proiect pro-avort, acestea nu ar fi câștigat. Este aproape ceea ce s-a petrecut; grupurile I&D și CRE au votat aproape în unanimitate împotriva Rezoluției Matić, iar PPE două treimi împotriva acesteia.

Pe de altă parte, centrul și stânga au format un bloc aproape fără cusur în această problemă a avortului. Doar o minoritate foarte mică, care poate fi numărată pe degetele de la o mână, s-a abținut de la votul pentru rezoluția Matić.

Luând în considerare aceste voturi și văzând propunerile alternative formulate de grupurile de dreapta, nu se poate să nu remarcăm liberalizarea acestor partide pe tema avortului. Doar o minoritate de eurodeputați se opun în mod activ „dreptului la avort”. Rezoluțiile alternative ale grupurilor ECR și PPE nu au propus interzicerea avortului eugenic sau a avortului la cerere.

Propunerea grupului ECR a fost scurtă și consensuală datorită faptului că a reamintit în mod obiectiv legea: incompetența Uniunii Europene în materie de sănătate; avortul nu este un drept fundamental, dar obiecția de conștiință este.

Propunerea grupului PPE a fost puțin mai lungă. Deși a făcut unele concesii, în special în ceea ce privește promovarea „educației sexuale complete”, această rezoluție alternativă a făcut mai multe propuneri în direcția corectă. În primul rând, a promovat o distincție clară între „avort” și „sănătate sexuală și reproductivă”, deoarece militanții „pro-avort” încearcă să integreze și să echivaleze avortul cu un drept la sănătate sexuală și reproductivă. De asemenea, grupul PPE a dorit să reamintească faptul că avortul nu este o metodă de contracepție și că „este necesar să fie făcut totul pentru a reduce numărul de avorturi”, sprijinind familiile și ajutându-le și atunci când au probleme de infertilitate.

Cu toate acestea, în ciuda unor concesii și a unei redactări consensuale, propunerea PPE a avut un singur vot de stânga, cel al unui eurodeputat al Grupului Verzilor/ALE (vezi rezultatele votului).

Într-adevăr, stânga este din ce în ce mai unită și mai hotărâtă să promoveze un drept la avort, atât de mult încât nu mai este obiectiv „pro-alegere”, ci doar „pro-avort”. Într-adevăr, toate încercările de a amenda rezoluția Matić, reamintind datoria și interesul statelor de a preveni avortul și de a ajuta femeile să-și păstreze copiii, au fost respinse în comisia parlamentară. Lupta stângii împotriva perioadelor de reflecție ale femeilor înainte de avort ilustrează, de asemenea, această hotărâre de a împinge cu adevărat femeile să avorteze, ca și cum alternativa la avort nu ar trebui să existe. Obiecția de conștiință a devenit pentru stânga o scorie juridică, un vestigiu al unei ordini morale care trebuie să ia sfârșit. Rezoluția îi consacră trei paragrafe (36-38) pentru a îndemna statele să o golească de substanță și eficacitate. În ceea ce privește avortul, femeile nu ar trebui să se gândească prea mult și nici personalul medical nu ar trebui să se gândească prea mult.

Această orbire ideologică este, de asemenea, perfect ilustrată de eurodeputatul francez Raphaël Glucksmann, care a fost un susținător ferm al acestei rezoluții Matić pe tot parcursul dezbaterilor. Cu câteva zile înainte de vot, asociațiile pro-viață au trimis o mică cutie tuturor deputaților europeni, al cărei conținut a fost împărtășit de unii, inclusiv de domnul Glucksmann:

Drept răspuns la acest demers, dl Glucksmann a scris pe contul său de LinkedIn împotriva asociațiilor care au trimis fătul de plastic: „Nu ne impresionați. Dimpotrivă, ne încurajați să apărăm libertatea de alegere și autodeterminarea!”.

Cum să nu vadă că aceste asociații vor să îl facă să înțeleagă în modul cel mai concret cu putință la ce pune capăt un avort efectuat la 12 săptămâni? Ce orbire!

De altfel, singura mențiune a cuvântului „copil” care exista în propunerea de rezoluție a lui Matić a fost eliminată în votul final la punctul 38, care se referă la obiecția de conștiință. În propunere se spunea că „această clauză de conștiință împiedică, de asemenea, accesul la screeningul prenatal… [și] în multe cazuri obstrucționează tratamentul cu succes al unui copil în timpul sarcinii sau imediat după aceea”. Versiunea finală acuză în continuare că obiecția de conștiință împiedică „tratamentul cu succes în timpul sarcinii sau imediat după aceea”, dar nu se mai referă la „copil”. Aceasta este singura și unica modificare a documentului între propunere și rezoluția finală.

Prin urmare, adoptarea Rezoluției Matić reprezintă un nou pas. Nu este o victorie finală a stângii, deoarece statele nu sunt obligate să transpună conținutul acesteia în legislația națională, dar este un text suplimentar pe care îl va folosi pentru a pune presiune asupra guvernelor europene conservatoare.

Lupta împotriva acestor derapaje este necesar să continue, deoarece acesta nu este, încă o dată, decât un pas pentru ca avortul să devină, peste tot în Europa, nu doar „o libertate”, ci și „un drept” în numele sănătății și poate, în curând, „o datorie” în numele ecologiei. Într-adevăr, din punct de vedere juridic, de îndată ce legiuitorul consfințește o practică în lege, aceasta devine un bun. În mod logic, legiuitorul poate, de asemenea, să încurajeze și uneori chiar, în anumite condiții, să îi oblige pe titularii acestui drept să îl exercite. Este ceea ce au început să promoveze anumiți politicieni ecologiști, care își asumă pe deplin caracterul neo-malthusian, cum ar fi Yves Cochet, fost ministru francez al Mediului. Potrivit acestuia, alocațiile familiale ar trebui reduse: „Cu cât ai mai mulți copii, cu atât alocațiile scad mai mult, până când dispar după a treia naștere”; și asta ar trebui să se facă în numele ecologiei: „A nu mai face copii este primul gest ecologic”.

Din ce în ce mai multe articole de presă se fac ecoul impactului ecologic al unui copil în plus, evaluând producția de CO2 a acestora. Grupuri de cetățeni, precum și personalități din mass-media, afirmă că doresc să aibă mai puțini copii sau să nu aibă niciun copil, din respect pentru planetă. Un fel de politică a copilului unic, cu o tentă ecologistă, se profilează în Europa. Deși această perspectivă poate părea îndepărtată sau nerealistă, stânga europeană își va continua lupta împotriva obiecției de conștiință și va promova avortul ca parte a dreptului la sănătate. Aceste rezultate și perspective ale votului confirmă necesitatea de a adopta o abordare atât socială, cât și intelectuală a avortului.

Intelectuală: pentru că este necesar să apărăm adevăratele drepturi ale omului și să combatem cultura morții până la rădăcini.

Socială: pentru că este necesar să ajutăm cuplurile și femeile să nu recurgă la avort, prin promovarea unei politici sociale de prevenire a avortului. Nu este posibil să luptăm împotriva culturii morții fără a face un efort pentru a o înțelege și fără a propune o politică de acceptare și respect pentru viață. La ECLJ, suntem hotărâți să continuăm acest efort, convinși de valoarea fiecărei vieți umane. Pentru toți cei care doresc să continue acest efort, punem la dispoziție documente și analize de cea mai bună calitate posibilă. Știind că vara este o perioadă propice pentru lectură, vă oferim două texte de sinteză:

De ce avortul nu este un drept al omului

Prevenirea avortului în Europa 

Puteți găsi alte texte de substanță pe această pagină. (https://eclj.org)

Mulțumim tuturor celor care au sprijinit acțiunile noastre împotriva acestei Rezoluții Matić.

Citiți și:
Adevărata pandemie și cea mai mare: Avortul a fost principala cauză de deces în 2020, cu 42,7 milioane uciși, față de 1,8 milioane CU coronavirus
Dacă nu ne vom feri copiii de avorturi şi mutilări LGBT, Dumnezeu va dezlănţui focul şi furia

 

yogaesoteric
20 octombrie 2021