Istoricul Marius Oprea scrie că anul 2020 a fost cel mai negru an din 1989 încoace în România în privința mortalității, acesta notând că pe fondul natalității scăzute și a celor plecați în străinătate, pare că România se pregătește să moară, „într-un viitor nu foarte îndepărtat”.

„În 2020 au murit cu circa 40.000 mai mulţi oameni decât media ultimilor zece ani, dar cauza principală nu o reprezintă morţii pandemiei de covid-19. Oamenii se sting mai ales din cauza bolilor circulatorii, de inimă rea, ar spune bătrânii. Spitalele arhipline nu mai pot trata bătrâni şi afecţiunile lor cronice.

Se moare acasă, în pat, fără un tratament care ar prelungi viaţa. Şi ar învinge statistici alarmante. Cancerul rămâne a doua cauză a mortalităţii. Citostaticele nu se dau fără consult şi analize, iar acestea nu se mai fac în spitale supraaglomerate.

Urmează apoi boli ale digestiei. Ne hrănim tot mai prost, cu produse la mâna a doua, cât mai ieftine, din import. Pline de «e-uri».

România e singura ţară care nu a trimis, prin Agenţia de Protecţie a Consumatorului, spre testare, produse cu aceeaşi etichetă şi cu standard dublu («pentru est»), pentru a pune capăt acestei practici care îmbolnăveşte o populaţie săracă, oameni care se uită întâi la preţ, apoi la buzunar şi în al treilea rând la etichetă.

Pe locul patru sunt bolile aparatului respirator: pe lângă covid-19, în ţara noastră se respiră greu. Şi cu mască. De la cuptoarele ilegale de topit neferoase la margine de Bucureşti, de la cauciucuri şi gunoaie «de import» arse la periferiile oraşelor şi în marginea comunelor ţării. De la furnale, ţevi de eşapament. România are un aer otrăvit.

Abia pe ultimul loc între cauzele mortalităţii se află accidentele. Nici ele puţine, din nefericire. Din toate aceste cauze, se moare tot mai mult. Şi copiii se nasc din ce în ce mai puţini”, scrie Oprea pe site-ul agenției Mediafax.

Istoricul notează că în 2020 din România a dispărut o populație cam cât a Brașovului, „ca şi cum un municipiu al ţării a dispărut de pe hartă, fiind înlocuit cu un oraş al morţii. Faţă de media anterioară a morţilor, aceştia au sporit în anul 2020 cu peste 15% – şi covidul este doar una dintre cauze”.

Sărăcia, lipsa de perspectivă, viaţa tot mai grea ne aduc în ipostaza de a ne afla ca într-o situaţie de război, când viitorul unei naţiuni este pus sub semnul întrebării. Acum însă nu suntem în război decât cu noi înşine, cu pandemia şi cu o clasă politică lipsită de înţelegere.

Ei nu văd că, sub poleiala promisiunilor, înlocuite rapid de nesfârşite certuri pornite din orgoliu şi trufie de funcţionari profesionişti care sunt scoşi din posturi pentru a face loc protejaţilor puterii, fără vreo ştiinţă a administrării treburilor în fruntea cărora sunt numiţi, ţara se stinge.

Preşedintele Iohannis n-a făcut, ori n-a putut să facă nimic. „Guvernul său” a fost doar o plăsmuire, n-am avut şi nu avem o coerenţă a actului de guvernare, susţinută de o majoritate parlamentară solidă. Avem numai certuri, din toate părţile. Şi empatia guvernanţilor faţă de guvernaţi tinde spre zero.

Ţara se umple de morminte, în care până nu demult oameni au fost îngropaţi goi, în saci de plastic, morţi neîmpărtăşiţi şi fără lumânare, ca în vremea ciumei.

Rata anuală a morţilor în ultimul deceniu este de peste un sfert de milion de oameni şi nu mai scade. Ba dimpotrivă, creşte alarmant. Aşa cum scade numărul naşterilor şi al căsătoriilor.

Din februarie 2020, sporul natural negativ (un număr mai mare al morţilor decât al naşterilor) s-a accentuat dramatic, lună de lună. Luna noiembrie a atins pragul cel mai critic: s-au născut doar 13.754 de copii, mai puţini cu 2.792 decât în octombrie şi s-au înregistrat nu mai puţin de 34.769 morţi. Cu alte cuvinte, au murit cu aproape două treimi mai mulţi români decât s-au născut.

„Dacă acest spor negativ lunar de 21.015 oameni morţi mai mulţi decât nou-născuţii se păstrează, în mai puţin de nouă decenii poporul român moare, se stinge complet. Dispare întâi familia, înaintea copiilor: în noiembrie 2020, la oficiile de stare civilă s-au înregistrat 4.639 căsătorii, cu 5.351 mai puţine faţă de o lună înainte. Numărul divorţurilor pronunţate în justiţie a fost şi el aproape de 2.000.”

„Noua «corectitudine politică» şi ofensiva ei împotriva familiei tradiţionale îşi arată şi aici roadele. Dispărând inamicul politicii useriste, dispar şi copiii. Nemainăscându-se copii, dispare naţiunea. Suveranitatea. România”, a notat Oprea.

Istoricul afirmă că aceste evoluții „nu par să-i îngrijoreze pe «apostolii» acestei noi politici, care distrug tot ce ţine de tradiţie, pentru a o înlocui cu o iluzorie egalitate, atotnivelatoare de valori şi conştiinţe. Ea se grefează pe realitatea statistică de mai sus, care arată că până în 2050, populaţia României va fi de aproximativ 15 milioane, din care o treime vor fi pensionari, altă treime copii.

Cu alte cuvinte, cei ce luptă împotriva familiei şi tradiţiilor care au ţinut această ţară prin toate cumpenele ei mari din istorie, vor trage ponoasele propriei politici, dacă vor mai fi pe atunci în România: nu va avea cine să le plătească pensia.”

„Anul 2020 este al 31-lea an de declin demografic, al 31-lea an în care numărul morţilor a fost mai mare decât numărul naşterilor. Scăderea, constantă an de an, nu are legătură cu coronavirusul, care doar a accentuat o caracteristică generală.

Un declin constant. Sărăcia, viaţa de periferie a Europei din România, cu tot ce are mai rău o periferie (mizerie, dezordine, stare conflictuală), la care se adaugă voinţa de a trăi mai bine a celor cel puţin 2 milioane de români care au ales să se smulgă din acest mediu, considerându-l deja nociv şi să plece spre zări mai prielnice, pun sub semnul întrebării viitorul naţiunii.

Suntem o ţară a paradoxurilor: în care spitalele ard, oamenii se sting sufocaţi sub măşti de oxigen, în care «modernitatea» învinge şi sufocă tradiţia şi familia în dezbaterea şi politica publică, şi asta cot la cot cu instabilitatea economică, un sistem care a organizat viaţa cotidiană într-o birocraţie complicată, care sporeşte grijile cele mai banale, depresia şi sentimentul de a fi depăşit de realitate şi a nu te mai putea «descurca».

În această lume, a face un copil a devenit nu numai un vis greu de realizat, dar şi o decizie conştientă de a nu aduce pe lume un suflet supus damnării şi unei vieţi şi mai chinuite.

Natalitatea a scăzut constant de fapt din 1990 încoace, inversând în acest fel excedentul permanent, înregistrat statistic de după cel de-al Doilea Război Mondial.

Şi aici nu e vorba doar de restricţiile impuse de regimul comunist în legătură cu avorturile. Ci mai ales de eşecul politic de a guverna eficient o ţară. Eşec care în ultima perioadă a atins o culme a neputinţei, din ce în ce mai vizibilă.

Dacă asta ar afecta doar un partid-două, nu mi-ar fi teamă, dar afectează România şi îi pune sub semnul întrebării viitorul. Mi-e teamă că politicienii nu înţeleg că în vreme ce ei se ceartă, poporul moare.

Cu politica ultimilor treizeci de ani, în secolul XXII România nu va mai exista”, a concluzionat Marius Oprea.

Citiți și:
Marius Oprea spune că intrarea polițiștilor în biserici are legătură cu rezultatele alegerilor din SUA
Daniel Ghiță, lecție pentru politicieni!
Duhul Apocalipsei

yogaesoteric
21 ianuarie 2022