Citiți prima parte a articolului
Organizația Mondială a Sănătății și educația sexuală în Europa
În anul 2010, Organizația Mondială a Sănătății, constatând faptul ca la nivelul statelor din Europa educația sexuală era abordată în diferite moduri, și-a propus să standardizeze modul în care aceasta trebuie realizată în Europa. Astfel, experții Biroului Regional pentru Europa ai OMS, alături de cei ai Centrului Federal pentru Educație Sănătoasă din Germania și ai International Planned Parenthood Federation – IPFF, au elaborat un set de standarde pentru realizarea educației sexuale în toate statele europene. Așa au apărut Standardele pentru educația sexuală în Europa.
Aceste standarde recomandă ca materia de studiu să fie obligatorie, iar părinților să nu li se permită să își retragă copiii de la aceste ore. Documentul vorbește despre modul în care trebuie abordate subiecte ca sexul, sănătatea sexuală sau drepturile sexuale. Conform acestor standarde, educația sexuală trebuie realizată din fragedă copilărie și ele menționează și o serie de subiecte care să fie prezentate, în funcție de grupele de vârstă ale copiilor.
Astfel, printre alte subiecte, copiilor cu vârste între 0 și 4 ani trebuie să li se vorbească despre masturbare și diferite tipuri de relații; celor între 4 și 6 ani despre reproducere, masturbare, identitatea de gen, acceptarea diversității; celor între 6 și 9 ani despre ejaculare, sex, contracepție, avort, relații între persoane de același sex, rolul genurilor, boli legate de sexualitate; celor cu vârste cuprinse între 9 și 12 ani despre ejaculare, planing familial, diferite modalități de contracepție, riscurile și consecințele sexului neprotejat, plăcere, masturbare, orgasm, identitatea de gen, drepturile sexuale, pornografie etc.; celor între 12 și 15 ani despre planificarea familială, contracepție, sarcini nedorite, servicii contraceptive, sarcină și infertilitate, boli cu transmitere sexuală, drepturi sexuale; celor peste 15 ani să le fie prezentate informații despre mamele surogat, reproducerea asistată medical, contracepție, inginerie genetică, prostituție, pornografie, dependență sexuală, avort, dreptul la avort, organizații promotoare ale drepturilor omului etc.
Deși momentan aceste standarde sunt doar niște recomandări făcute de Organizația Mondială a Sănătății, multe dintre statele Europei s-au grăbit să le implementeze, în cele mai multe cazuri părinții manifestându-și opoziția față de această abordare.
Parlamentul UE și educația sexuală
În anul 2013, în Parlamentul European s-a încercat de trei ori adoptarea unei rezoluții ce ar fi asigurat liberalizarea totală a avortului, asigurarea avortului și contracepției din bani publici, legalizarea reproducerii asistate pentru lesbiene, obligativitatea educației sexuale începând cu ciclul primar, gratuitatea avortului și contracepției pentru adolescenți fără știrea și acordul părinților și educarea „într-o manieră pozitivă” asupra homosexualității. Acest raport a fost susținut de către eurodeputata Edite Estrela din Portugalia, însă autoarea de facto a textului rezoluției a fost Vicky Clayes, președintă pentru Europa a Planned Parenthood (aceeași organizație care militează în SUA pentru educația sexuală de tipul „safe-sex”, organizație care deține de fapt cel mai mare business de avorturi și contracepție din lume). Această rezoluție nu a fost adoptată; ea a fost votată și de o parte dintre europarlamentarii români.
La începutul anului 2014, Parlamentul European a adoptat un alt raport controversat, raportul Lunacek, în ciuda opoziției masive a cetățenilor europeni. Practic acest raport deschide drumul unei dictaturi homosexuale în Europa, făcând din homosexualitate un deziderat. Printre altele, raportul menționează că „educația sexuală trebuie să includă informații nediscriminatorii și să transmită o viziune pozitivă a persoanelor LGBTI, în vederea susținerii și protejării eficace a drepturilor tinerilor LGBTI”. Deși momentan nu are caracter legislativ poate servi drept bază pentru o directivă ce va avea caracter obligatoriu.
Cum reacționează cetățenii europeni?
Părinții din toată Europa sunt îngrijorați de modul în care organismele și organizațiile naționale și internaționale înțeleg să implementeze educația sexuală în școlile în care copiii lor învață. Și reacționează, încercând să își apere propriii copii.
În Croația, țară membră a Uniunii Europene, Curtea Constituțională a suspendat în anul 2013 un program agresiv de educație sexuală desfășurat în școlile din această țară, deoarece guvernul nu consultase organizațiile de părinți. Criticii acestui program au acuzat că de fapt era unul de îndoctrinare și promovare a pornografiei, a promiscuității și a homosexualității.
Tot în 2013, în Spania, reprezentanții Bisericii Catolice s-au pronunțat împotriva Standardelor pentru educație sexuală în Europa elaborate de Organizația Mondială a Sănătății, considerând că acest document nu face nicio referire la vreun principiu moral și nu prezintă faptul că în multe state relațiile sexuale cu minori sunt pedepsite de lege. De asemenea, părinții din Spania au lansat o petiție online prin care cer reprezentanților OMS Europa să retragă aceste standarde. Petiția a fost semnată de 45.000 de oameni.
În Elveția, părinții au reacționat la începutul anului 2014, după ce guvernul a introdus în școlile primare, ca material didactic pentru orele de sexualitate, organe reproducătoare masculine și feminine, realizate din pluș. Măsura a declanșat o revoltă națională, fiind strânse peste 100.000 de semnături pentru declanșarea unui referendum prin care să fie decisă retragerea respectivelor „cutii sexuale” din școli.
În Germania, peste 80.000 de părinți au semnat o petiție online împotriva măsurii de a introduce din anul 2015 în școli un program de acceptare a diversității sexuale prin care copiii să fie educați în spiritul valorilor LGBT, măsură care, chipurile, dorește promovarea toleranței față de minoritățile sexuale. Mii de părinți și profesori se opun cu vehemență acestei măsuri. Cei care s-au opus acestui plan au fost catalogați drept „intoleranți”.
Ce se petrece în România?
În România, ideea introducerii în școlile publice a unor ore de educație sexuală a fost lansată în anii 2000 într-o manieră similară celei în care a fost introdusă inițial educația sexuală în SUA – sub forma unei materii opționale intitulată „Educație pentru sănătate”, care ar fi trebuit să cuprindă anumite capitole dedicate sănătății reproducerii, mai exact – metode de contracepție, infecții transmise pe cale sexuală. De mai bine de 10 ani se încearcă, pe diverse căi, introducerea orelor de educație sexuală în programa școlară. În prezent este cuprinsă ca materie opțională, numită„Educația pentru sănătate”. Capitolul „Sănătatea reproducerii și a familiei” prevede ca începând cu clasa a 7-a și a 8-a, copiilor să le fie prezentate informații despre contracepție și sarcină, sarcina nedorită și avortul, servicii sociale: planificare familială, consiliere, violență în sexualitate, abuzul sexual. Planurile autorităților sunt de a face din educația sanitară o disciplină obligatorie.
Pe lângă numeroasele tentative legislative de până acum de a introduce educația sexuală ca materie obligatorie de studiu în școli (și chiar universități), există inițiative ale unor organizații nonguvernamentale care militează pentru promovarea homosexualității și a libertinajului sexual și care fac demersuri pentru introducerea acestui obiect de studiu în programa școlară. Cel mai cunoscut dintre programele de educație sexuală inițiat de ONG-uri, care a pătruns în instituțiile de învățământ și în biblioteci, este Sexul vs Barza, prima platformă video de educație-sexuală din România. Acest program este similar programelor din America bazate pe „safe-sex” (promovarea relațiilor sexuale „sigure”). Pe pagina de internet a proiectului sunt prezentate videoclipurile care le sunt proiectate elevilor în școli și biblioteci în cadrul orelor de educație sexuală. Printre acestea: „Clitorisul – cel mai cool organ”, „V de la vulvă!”, „Gay – povestea lui Luca”, „Persoane intersexuale cunoscute”, „Sex sex sex!”, „Feminin, masculin și intersex!”, „Planeta Pornografie vs Planeta Pământ”, „Orientările sexuale”. Așadar programul Sexul vs barza nu e pur și simplu un program de educație sexuală: promovează pornografia, libertinajul sexual și homosexualitatea.
Pe site-ul proiectului sunt enumerați partenerii:
– Profamilia Karlsruhe – organizație nonguvernamentală din Germania, care se numără printre fondatorii International Planned Parenthood Federation (IPPF) și care promovează contracepția, planificarea familială și drepturile sexuale și de reproducere (Deci această organizație nu are absolut nicio legătură cu valorile familiei.);
– Asociația Front (Feminism în România) – organizație care promovează feminismul în forma sa radicală, militând pentru „egalitatea de șanse și de gen”;
– Asociația Accept – ONG care militează pentru apărarea și promovarea drepturilor persoanelor LGBT (lesbiene, gay, bisexuali, transgender), adică pentru promovarea homosexualității;
– SECS – Societatea de Educație Contraceptivă și Sexuală – militează pentru accesul tinerilor la educația sexuală și pentru ca „indivizii să aibă numărul dorit de copii apelând la planificare familială”;
– Fundația Marie Stops International România – unul dintre cei mai mari furnizori de servicii avortive la nivel mondial;
– ECPI – Euroregional Center for Public Initiatives – organizație nonguvernamentală de lobby, promovând avortul, homosexualitatea și separația dintre stat și Biserică;
– Biblionet – cea mai mare rețea de biblioteci cu calculatoare cu acces public.
Așadar este evident faptul că toate aceste organizații care promovează introducerea educației sexuale în școlile și instituțiile publice din România nu au nicio legătură cu familia tradițională și cu valorile ei, demersul lor fiind mai degrabă unul de natură ideologică, similar acțiunilor întreprinse acum aproape 100 de ani în SUA pentru educarea sexuală a americanilor.
Deși numeroase organizații care promovează valorile familiei tradiționale și viața au făcut constant memorii și demersuri împotriva sexualizării și pervertirii copiilor în instituțiile de învățământ, autoritățile nu au luat nicio măsură. Ba mai mult, din luna septembrie a anului 2013 se fac demersuri coordonate la nivelul Ministerului Sănătății, al Ministerului Educației Naționale și al Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, pentru crearea unui cadru legislativ care să permită introducerea obligatorie a educației sexuale în instituțiile de învățământ (școli și universități), precum și pentru asigurarea de „servicii de sănătate a reproducerii și planificare familială în rândul copiilor și adolescenților”.
Astfel, la nivelul Ministerului Sănătății s-a constituit în luna noiembrie a anului 2013 un grup de lucru, din care fac parte reprezentanți ai Ministerului Educației Naționale, ai Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și ai unor asociații de medici școlari, care are printre atribuții elaborarea unui proiect de act normativ – „Educația sanitară în instituțiile de învățământ (școli, universități etc.)”. Faptul că din acest grup de lucru nu fac parte reprezentanți ai copiilor, adică părinți, ei fiind direct vizați de măsurile pe care autoritățile urmează să le ia, ridică semne de întrebare asupra intențiilor factorilor de decizie.
Totodată, la nivelul Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice au fost lansate în dezbatere publică Proiectul de Hotărâre privind aprobarea Strategiei naționale pentru protecția și promovarea drepturilor copilului pentru perioada 2014-2020 și Planul operațional pentru implementarea Strategiei naționale pentru protecția și promovarea drepturilor copilului pentru perioada 2014-2016.
Astfel, Strategia națională pentru protecția și promovarea drepturilor copilului ar urma să conțină următoarele prevederi: prevenirea sarcinilor nedorite în rândul adolescentelor prin asigurarea de servicii de sănătate a reproducerii și planificare familială în rândul copiilor și adolescenților. În același timp, Planul operațional pentru implementarea Strategiei naționale pentru protecția și promovarea drepturilor copilului 2014-2016 prevede ca măsuri asigurarea de servicii de sănătate a reproducerii și planificare familială în rândul copiilor și adolescenților; diversificarea și extinderea intervențiilor de educație sexuală în rândul copiilor și adolescenților, inclusiv educație pentru prevenirea HIV și ITS; asigurarea unei acoperiri adecvate cu servicii de planificare familială pentru adolescenți, cu scopul reducerii ponderii nașterilor survenite în cazul unor tinere sub 20 de ani și stimularea instituțiilor școlare de a oferi elevilor cursuri de educație sexuală în cadrul programului opțional educație pentru sănătate sau a altor programe sau proiecte.
Ce putem face?
Educația sexuală pare a fi o nouă ideologie pe care emisarii ei sunt trimiși să o propovăduiască în statele lumii, distrugând inocența copiilor de pretutindeni. Procesul a început în SUA, acaparând încet-încet Occidentul, iar acum insinuându-se și în România.
Pentru a reuși să ne protejăm copiii trebuie să învățăm din experiența celor care s-au confruntat și se confruntă de zeci de ani cu educația sexuală propovăduită pe băncile școlii și să acționăm. Dacă noi, părinții, nu ne vom apăra copiii, statul cu siguranță nu o va face.
În primul rând, e necesar să ne luăm în serios rolul de părinți și să conștientizăm drepturile și obligațiile pe care le avem în ceea ce privește educația copiilor noștri. La fel de important este să ne coordonăm eforturile și pe cât posibil să formăm comunități care să acționeze susținut pentru educația copiilor și pentru ca statul să ia măsuri pentru ocrotirea și nu pentru pervertirea lor.
Pentru că autoritățile sunt obligate ca atunci când fac demersuri privind educația și viitorul copiilor să organizeze dezbateri publice în care părinții, ca reprezentanți ai copiilor, să își spună punctul de vedere, să amendeze posibilele erori și să propună soluții, este foarte important să existe organizații puternice care să își dorească într-adevăr o educație sănătoasă pentru copii și o viață normală pentru aceștia. Din acest motiv este necesar ca un număr cât mai mare de părinți să afle ce li se pregătește copiilor noștri și să acționeze în consecință.
Să acționăm atât timp cât se mai poate! Numai împreună ne putem salva copiii!
Citiți și:
Tehnocraţii sexului fără iubire dau năvală în România
Scopurile ONU pentru omenire vizează copiii ca «agenţi ai schimbării»
yogaesoteric
17 septembrie 2016