Emailuri ieșite la iveală arată că Hillary Clinton a fost cea care a avut iniţiativa ca SUA să aleagă fracturarea pentru a acoperi nevoile de energie!

Acum state întregi din SUA au pânza de apă freatică în mod ireversibil contaminată, iar cutremurele se ţin lanţ în Oklahoma, Texas şi Dakota de Nord

În aprilie 2016, chiar înainte de alegerile preliminare de la New York, în cadrul campaniei lui Hillary Clinton a fost lansat un clip electoral la televiziunea de stat prezentând munca sa ca secretar de stat ce forţează „China, India, unele dintre cele mai poluante ţări de pe glob” să facă o „schimbare reală”. Clinton promitea să „rămână fermă pe poziţie împreună cu new yorkezii care se opun fracturării, dând comunităţilor dreptul de a spune «nu»”.

Spotul difuzat la televizor, care nu a fost promovat şi nici nu apare pe pagina youtube oficială a campaniei, alături de alte clipuri electorale ale lui Clinton, arăta un adevărat istoric al acţiunilor de opoziţie ale lui Hillary faţă de metoda de exploatare a gazelor de șist prin fracturare hidraulică, atât în SUA cât şi în alte ţări.

Cu toate acestea, e-mailuri obţinute de The Intercept de la Departamentul de Stat au relevat noi detalii asupra eforturilor din spatele scenei făcute de Clinton şi apropiații ei pentru a exporta stilul american de fracturare hidraulică – tehnica de forare orizontală cunoscută și sub numele de fracturare – către ţări din toate lumea.

E-mailurile obţinute de The Intercept arată cum oficiali ai Departamentului de Stat au lucrat împreună cu sectorul petrolier privat şi cu companiile particulare de gaze şi au presat alte agenţii din administraţia Obama să implice resurse guvernamentale, inclusiv asistenţă tehnică, pentru localizarea rezervelor de gaze de şist şi să distribuie acorduri cu naţiuni partenere promiţându-le că vor fi ajutate cu investiţii sigure pentru noile proiecte de fracturare.

Documentele arată, de asemenea, rolul departamentului în aducerea demnitarilor străini la un loc de fracturare din Pennsylvania şi planurile sale de a schimba Polonia într-un „laborator de testare unde să se vadă dacă succesul SUA de a dezvolta producţia gazelor de şist poate fi repetat într-o altă ţară”, în special din Europa, unde guvernele locale şi-au exprimat opoziţia iar în unele cazuri chiar au interzis fracturarea.

Campania respectivă includea planuri de răspândire a tehnicii de forare în China, Africa de Sud, România, Maroc, Bulgaria, Chile, India, Pakistan, Argentina, Indonezia şi Ucraina. În 2014, reporterul Mariah Blake de la organizaţia independentă de ştiri Mother Jones a folosit telegrame diplomatice dezvăluite de WikiLeaks şi alte înregistrări pentru a arăta cum Hillary Clinton „a făcut reclamă pentru fracturare ţărilor din toată lumea”. E-mailurile obţinute de The Intercept printr-o cerere în baza Legii Libertăţii Informaţiei oferă și mai multe detalii.

Reprezentanții campaniei electorale a lui Clinton nu au răspuns cererii de a comenta cele prezentate mai sus. În timpul dezbaterii democraţilor de pe 15 aprilie 2016, din Brooklyn, New York, Hillary Clinton a insistat că nu este nicio discrepanţă între poziţiile sale:

„Întrebare: Dna Secretar Clinton, ca şi secretar de stat, dvs. aţi instituit un program de pionierat prin promovarea fracturării în toată lumea, aşa cum aţi descris. Fracturarea, bineînţeles, este o modalitate de a extrage gaze naturale. Acum, ca şi candidat la preşedinţie, dvs. afirmaţi că fracturarea va fi restricţionată în multe locuri din ţară. De ce v-aţi schimbat viziunea asupra fracturării?
Clinton: Nu, ei bine, nu cred că mi-am schimbat viziunea asupra a ceea ce avem nevoie să facem pentru a merge de unde suntem – unde lumea este foarte dependentă de cărbune şi petrol, dar în principal de cărbune – spre unde avem nevoie să fim, adică energie curată care se poate reînnoi, iar unul dintre combustibilii ce asigură această trecere – puntea de legătură – este gazul natural. Atât pentru raţiuni economice, cât şi strategice, este de datoria politicii americane să încerce să ajute ţările să iasă din utilizarea constantă a cărbunelui, să construiască fabrici pentru aceasta, și de asemenea să iasă de sub presiunea Rusiei – în special ţările europene – care a fost incredibil de intensă. De aceea am spus că gazul natural este o punte de trecere. Noi dorim să traversăm această punte cât de repede posibil, deoarece pentru a putea gestiona modificările climatice, trebuie să ne mişcăm cât de repede putem.”

O lansare susţinută de industrie

Iniţiativa Globală pentru Gazele de Şist, programul lui Hillary Clinton de promovare a fracturării, a fost anunţată pe 7 aprilie 2010 de către David Goldwyn, reprezentantul diplomatic al Departamentului de Stat pentru problemele de energie, la Asociaţia SUA pentru Energie (USEA), ai cărei membri includ companiile Chevron, ExxonMobil, ConocoPhillips şi Shell.

În cadrul unui eveniment asupra căruia s-a păstrat o mare discreție, care a avut loc în Cracovia, trei luni mai târziu, Clinton a anunţat că „Polonia va fi parte din Iniţiativa Globală pentru Gazele de Şist”, iar Departamentul de Stat va „furniza asistenţă tehnică şi de altă natură”.

Goldwyn, care nu a răspuns la multe cereri de a face comentarii, a explicat pentru National Journal că „instrucţiunile lui Clinton către mine au fost acelea că este în regulă să vorbesc despre susținerea altor ţări pentru a avea acces la propriile resurse, atât timp cât concentrarea implicării noastre era pe modul în care pot face aceasta în siguranţă şi eficient, şi de aceea programul a avut o concentrare aproape în întregime reglatorie”. Goldwyn a subliniat că iniţiativa gazelor de şist nu era menită să ajute sectorul privat şi ar trebui privită în schimb ca o „cu adevărat foarte modestă ajutorare de la guvern la guvern”.

Pe de altă parte, e-mailurile au arătat un efort agresiv de a se angaja companii private de energie şi de se a folosi Polonia ca parte a unei campanii mult mai extinse de a „vinde” fracturarea în toată regiunea.

Un e-mail datat 3 decembrie 2010 arată că Departamentul de Stat avea Polonia „în gheare” şi că o serie de companii precum ExxonMobil, Chevron, Marathon Oil, firma canadiană BNK Petroleum şi compania italiană Eni şi-au exprimat interesul de a avea acces la gazele de şist ale Poloniei. Un oficial a sugerat „să angajeze Eni” pentru a ajuta la organizarea campaniei pro-fracturare în Polonia, ca şi la aducerea companiilor americane. La începutul anului respectiv (2010), în aprilie, ministrul polonez de externe la momentul respectiv, Radoslaw Sikorski, a realizat de asemenea o călătorie în Texas, pentru a vizita un loc de fracturare.

„Consider că ar trebui să fim deschişi să lucrăm cu polonezii pentru a răspândi cunoaşterea şi înţelegerea despre potenţialul gazelor de şist ale Poloniei”, a scris Chuck Ashley de la Departamentul de Stat, care acum lucrează în Biroul Ambasadorului SUA în Israel. „Polonia”, a scris Ashley, „este un laborator pentru testarea posibilităţii repetării într-o altă ţară a succesului SUA în dezvoltarea tehnologiei gazelor de şist, o ţară cu şisturi diferite, şi cu un alt tip de mediu înconjurător”. Ashley a notat de asemenea că „suportul popular şi politic este puternic acum, dar aceasta se poate schimba când puţurile pentru gazele de şist vor ajunge în curţile oamenilor”.

De fapt, situația chiar s-a schimbat. Când forajul s-a transformat din perspectivă în realitate, cetăţenii polonezi au încercat, cu succes, după cum s-a dovedit, să alunge companiile interesate de fracturare din Polonia, inclusiv Chevron. Un grup numit Occupy Chevron s-a format ca reacţie la posibilitatea introducerii forărilor de şist în Polonia, iar Chevron a intentat proces faţă de acest grup. În faţa reacţiei polonezilor şi a preţurilor scăzute la nivel global la petrol, în ianuarie 2015 Chevron a anunţat că va opri operaţiunile în Polonia.

Parteneriate public – privat

Campania de fracturare a fost un efort modest; e-mailurile arată la ce s-a referit Goldwyn prin „o abordare a întregului guvern” care includea asistenţa extinsă de la o gamă de agenţii. Cel puţin 13 agenţii guvernamentale făceau parte din acest efort.

Situația din Maroc este un alt exemplu. Un eveniment al unui program comun Iniţiativa Globală pentru Gazele de Şist a lui Clinton şi Programul Departamentului de Stat – International Visitor Leadership, realizat pentru vizitarea Marocului, a implicat mai multe agenţii federale americane. Acestea au inclus EPA, Consiliul pentru Securitate Naţională, USTDA, USGS, BLM, FERC şi Programul de Dezvoltare a Legii Comerciale.

După semnarea acordului, oficiali ai Marocului au vizitat SUA pentru o serie de întâlniri cu Consiliul pentru Securitate Naţională (NSC), Agenţia pentru Comerţ şi Dezvoltare a SUA, Biroul Managementului Solului, dar și cu Asociaţia Americană pentru Gaze şi Alianţa Americană pentru Gaze Naturale, un grup de lobby pentru cele mai mari companii de exploatare prin fracturare hidraulică din SUA.

E-mailurile au mai relevat că NSC a avut o „întrevedere bisăptămânală referitoare la gazele de şist” cu oficiali ai Departamentului de Stat, oferindu-le consultanță referitor la ţările prioritare din Iniţiativa Globală pentru Gazele de Şist.

Mergând mai departe

În cele din urmă Iniţiativa Globală pentru Gazele de Şist s-a „îmbrăcat” într-o structură mult mai largă şi care încă există – Biroul Resurselor de Energie, o aripă specială în cadrul Departamentului de Stat devotată geopoliticii energiei. „Nu poţi vorbi despre economia noastră sau politică externă fără să vorbeşti despre energie”, a spus Clinton, anunţând noul birou în 2011.

Biroul, deservit de 85 de persoane, se focalizează pe o gamă de strategii pentru dezvoltare în domeniul energiei, dar cu o concentrare specială pe infrastructură şi dezvoltarea exploatărilor de gaz neconvenţional, cum ar fi fracturarea şi terminalele de gaze naturale lichefiate , pentru a susţine dezvoltarea pieţei internaţionale de gaze.

Acum sub noul nume de Program de Implicare Tehnică în Gaze Neconvenţionale, Iniţiativa Globală pentru Gazele de Șist există sub conducerea secretarului de stat John Kerry, cu perspectiva unei creșteri spectaculoase la scară comercială a gazelor de şist. Doar SUA, Canada, Argentina şi China au comercializat tehnica controversată de foraj orizontal.

Pauza în fracturare poate fi de moment. Numeroase companii energetice care au lucrat strâns cu Departamentul de Stat au angajat lobby-şti care au strâns fonduri în mod furibund pentru campania electorală a lui Clinton. Cei de la ExxonMobil ca şi cei care susțin terminalele de gaze naturale lichefiate desemnate pentru a conecta SUA la piaţa globală de gaze au fost printre cei mai prolifici strângători de fonduri.

Goldwyn, de asemenea, încă promovează activ politici similare în sectorul privat prin compania sa de consultanţă Goldwyn Global Strategies, în calitate de consilier al firmei de lobby pentru energie Sutherland Asbill & Brennan, şi prin asocierea cu Consiliul Atlantic, un think tank care promovează dezvoltarea combustibililor fosili.

Iniţiativa gazelor de şist a Departamentului de Stat „a fost în mod clar condusă de promovarea expansiunii marilor companii petroliere”, a declarat pentru The Intercept un cercetător principal de la Greenpeace SUA. „Faptul că a fost una din priorităţile cele mai înalte ale statului subminează credibilitatea lor de lideri în efortul global de a preveni ameninţările catastrofale ale modificărilor climatice”.

Citiţi şi:

Dezvăluirile WikiLeaks o pun în dificultate pe Hillary Clinton

În urma exploatărilor de hidrocarburi prin fracturare, statul Oklahoma din SUA a ajuns să fie «polul cutremurelor» produse de om!

 

yogaesoteric
29 noiembrie 2016