Energiile subtile ale vibraţiilor sonore. Sunetul suprem al actului creator dumnezeiesc

de instructor de yoga Dan Bozaru

Ştiinţa actuală ne prezintă începuturile lumii, actul creator propriu-zis, ca fiind Marea Explozie Iniţială (Bing Bang), recunoscând însă şi limitările acestei concepţii tributare dogmei materialiste; în primul rând, discontinuitatea în punctul de origine al exploziei şi unele atribute ale acesteia, care nu pot fi explicate decât prin acceptarea unei Realităţi Divine Supreme care a generat aşa-zisa „explozie”.

În termenii tradiţiei spirituale însă această extraordinară şi aproape inimaginabilă „explozie” este asimilată în mod firesc şi unui sunet suprem şi primordial, care trebuie să îmbrace şi el caracteristicile aparent antagonice ale Totului, ale Întregului. Astfel, sunetul iniţial şi suprem, Sunetul Divin Primordial, este în realitate identificat cu însuşi Logosul Divin Creator, Cuvântul Suprem al Începutului din Evanghelii (Ioan, 1-1) care, în transcendenţa lui ce cuprinde sintetic infinite potenţialităţi creatoare, semnifică Liniştea şi Tăcerea Divină Absolută. Din această perspectivă, materia ulterior obiectivată ne apare precum un mit sau, oricum, lipsită de veracitatea esenţei divine primordiale, infinit de subtile şi atotcuprinzătoare. Pentru ca acest act al creaţiei să subziste, nu este însă de ajuns ca Fiinţa Divină Supremă să-l manifeste o dată, la începuturi, după care să-l abandoneze; este ca şi cum ne-am închipui că, suflând o singură dată în flaut, acesta va continua să cânte singur în eternitate, în timp ce noi ne-am putea preocupa de alte lucruri. Fiind însăşi esenţa şi raţiunea de a exista a acestei Creaţii, Divinul participă continuu, fără încetare, la actul creator care este perfect şi armonios conceput ca o inefabilă muzică divină eternă şi plină de iubire, întocmai cum în templul hindus de la Amritsar răsună perpetuu, zi şi noapte, acordurile mistice ale RAGA-urilor tradiţionale.

Epopeea muzicală a fiecărui om

Sintetizând la nivel microcosmic ideea şi particularităţile acestei „muzici divine universale”, umanitatea a utilizat muzica în toate timpurile şi epocile cunoscute pentru a vindeca, a calma, a relaxa şi a consola suferinţele şi durerile omeneşti şi pentru a ridica sufletul uman către înălţimile divine. Pentru un suflet aflat în căutarea Adevărului, aceasta a devenit un fel de „filosofie naturală a transfigurării”, deoarece el trebuia să alchimizeze „cadavrul lumii”, după spusele Sfântului Apostol Toma, „în nectarul nemuririi şi al cunoaşterii supreme”.

Această veritabilă transmutaţie se realizează însă treptat, deoarece adeptul porneşte de la o bază energetică „sonoră”, altfel spus, de la o vibraţie particulară relativ joasă care – transpusă în termeni muzicali – ar apărea, de pildă, ca o partitură obositoare, plină de disonanţe şi stângăcii armonice. „Epopeea muzicală” a fiecărui individ începe de fapt de la stadiul de fetus, pentru care lichidul amniotic reprezintă spaţiul oceanic şi matriceal în care şi prin care el comunică cu exteriorul. Limbajul utilizat este precum o undă, o maree, o mişcare continuă aparent fără de sfârşit, prin care se naşte o dorinţă insaţiabilă de a cunoaşte şi de a participa. Din perspectivă ontologică, acesta este eternul început divin creator, reeditat în mic, mereu şi mereu în cazul fiecărei fiinţe umane încarnate, ce trece astfel prin stadiul incipient al devenirii macrocosmice.

Tot ceea ce se transmite iniţial fetusului aflat în sânul materiei amniotice ajunge la acesta într-o formă alterată de filtrul materiei, al limitelor corporale şi al destinului acelui spirit încarnat. Este ca şi cum am asculta o muzică divină, celestă dar, simultan, peste aceasta s-ar suprapune zgomote puternice de ciocane lovind fierul, motoare ambalate, voci amestecate, aşa încât se mai pot auzi doar frânturi ale acelor armonii divine perfecte, care totuşi vor continua să existe în eternitate.

Toate aceste „impulsuri” sonore diferite reprezintă caracteristici individuale ale Sunetului Divin Suprem şi, întrucât sunetul reprezintă în fapt o energie subtilă având o anumită frecvenţă de vibraţie, aceste energii subtile sonore se vor combina la nesfârşit pentru a găsi „formula melodiei perfecte” şi nemuritoare a sufletului pe deplin realizat spiritual. Dacă fiecare ,,impuls” corespunde unei anumite ,,melodii” individuale, atunci înseamnă că toate semnalele sau pulsiunile neurofiziologice, toate stările şi sentimentele umane, emoţiile, percepţiile, dorinţele individului alcătuiesc un ansamblu complex, înţeles ca ,,muzica” proprie corpului său. Astfel, fiecărei respiraţii, fiecărei tendinţe sau necesităţi umane îi corespunde, am putea spune, o melodie aparte, uneori chiar o întreagă simfonie sau doar simple acorduri armonice subtile, prefigurări în plan uman ale energiilor subtile ale vibraţiilor sonore universale, deoarece fiecărei astfel de pulsaţii din existenţa omului îi corespunde un sunet, o culoare, o plantă, un organ etc.

Corpul şi psihicul fiinţei umane sunt ,,modelate” de vibraţiile sonore

Aşadar, vibraţiile sonore care însoţesc practic orice tip de manifestare macro sau microcosmică, fie că sunt audibile sau nu urechii umane, influenţează în cel mai înalt grad activitatea şi viaţa oricărei fiinţe. Studiile şi experimentele ştiinţifice efectuate au confirmat faptul că urechea, ca organ al percepţiei auditive, nu îşi asumă doar funcţia acestei percepţii vibratorii, ci are, de asemenea, capacitatea de a selecţiona sunetele înconjurătoare, astfel încât vibraţiile sonore adiacente sunt receptate de toate celelalte părţi ale corpului, influenţându-le corespunzător. Dacă aceste vibraţii subtile sonore prezintă anumite caracteristici benefice, atunci întregul corp şi chiar creierul fiinţei umane, acolo unde sunt prelucrate şi ,,traduse” toate tipurile de informaţii, vor fi profund stimulate şi energizate.

Intuind acest adevăr, binecunoscutul compozitor şi interpret american de muzică electronică Steven Halpern afirma într-unul din interviurile sale: ,,Corpul nostru posedă un anumit număr de canale energetice subtile care sunt, am putea spune «programate în avans», prin intermediul cărora noi identificăm şi recunoaştem toate senzaţiile agreabile care ne apar. Astfel, unele combinaţii melodice şi ritmice prezintă o clară acţiune biologică, determinând organismul nostru să se confrunte cu o stare mai armonioasă şi mai bună decât alte tipuri de trăiri”. Deloc întâmplător, Steven Halpern este unul dintre autorii de muzică electronică ce îşi corelează adecvat armoniile sonore cu acţiunea directă a acestora asupra psihismului uman, evidenţiind în acest mod cât se poate de clar efectul terapeutic al muzicii.

Acest fapt a încurajat realizarea anumitor experimente bazate pe utilizarea undelor sonore, experimente efectuate asupra fiinţei umane chiar din primele stadii de dezvoltare embrionară. La maternitatea din Pithiviers (Franţa), de pildă, pe durata mai multor săptămâni, femeile însărcinate au ascultat vocea suavă a unei cântăreţe profesioniste; ele şi-au ameliorat în mod evident starea  fizică şi psihică, iar copiii născuţi aveau membrele superioare foarte bine dezvoltate, fiind de asemenea mai calmi şi mai bucuroşi, acomodându-se mai uşor diverselor situaţii cu care se confruntau.

Într-adevăr, fetusul percepe în ansamblu undele sonore exterioare care o înconjoară pe mamă; audiţia repetată a unui concert de muzică clasică sau a unui fragment instrumental inspirat ales poate rămâne în memoria copilului aflat chiar şi în primele stadii ale dezvoltării sale, cu efecte benefice notabile asupra capacităţilor sale viitoare.                                   

Articol preluat din revista Yoga Magazin nr. 21

Citiţi şi:
Muzica în locul medicamentelor: meloterapia
Muzica în piatră

yogaesoteric
12 decembrie 2009

Also available in: Français