Este normal să luptăm împotriva capitaliștilor îmbogăţiţi de sistem? De unde vine ura celor săraci faţă de cei bogați?

Diferența între evitarea plăţii taxelor și evaziunea fiscală

Constatăm în ultima perioadă un fapt aparent uimitor: pe prima pagină a unor ziare corporatiste sau în știrile de pe „sticlă” sunt înfieraţi cei bogați și sunt găsiți ca vinovați pentru diferite delicte grave. Cum ar fi influențarea discreționară a situației economice sau politice într-o țară sau alta sau pentru că evită să plătească taxele depunându-și banii în paradisuri fiscale. La prima vedere este dificil să înțelegem cum se face că mass-media îi critică pe bogați într-o manieră nemaiîntâlnită până în prezent, dat fiind că de fapt chiar aceștia dețin respectivele instituții media și sunt implicați în cadrul lor, cum este cazul evreilor americani. Peste 96% dintre producătorii media sunt jewmericani. Atunci de ce se petrece asta? De ce acum? Acești bogați și super-bogați au furat sau au delapidat acum pentru prima oară? S-au unit ei în ale furatului și tunurile pe care le dau sunt acum cu mult mai mari și mai evidente? Au început ei să își scoată ochii unii altora? Nici vorbă…

Am aflat din scandalul uriaș al documentelor și rapoartelor legate de afacerea Paradise Papers sau Panama Papers care este modul în care îmbogăţiţii capitaliști au găsit de cuviinţă să își ascundă averile pentru a nu mai plăti taxe. Taxe care ar fi reprezentat în mod normal sume imense. Media jewmericană folosește un arsenal extrem de divers și bogat de cuvinte pentru a exprima ceea ce are loc în aceste paradisuri fiscale. Toate acestea ne sugerează o parte din depravarea și mizeria capitalistă care s-a concretizat în a plăti taxe… mai puțin sau deloc.

Constatăm că apar două expresii cheie în toate poveștile despre aceste paradisuri fiscale și anume: evitarea taxelor şi evaziune în domeniul taxelor. Cuvântul cel mai utilizat este EVITAREA taxelor…. De ce? Este oare o evitare? Păi, noi toți evităm plata taxelor sau cel puțin încercăm să o facem.

Nu vom auzi niciodată despre vreun un om de afaceri, indiferent de mărimea afacerii, care să spună contabilului său să plătească taxe cât mai multe, în cazul în care ar putea evita unele plăţi… Observăm chiar că evitarea plății taxelor este încurajată de înseși guvernele capitaliste, dacă legea și codul de taxe o permit…

Televiziunile din SUA au prezentat la știri că peste 3.000 de canadieni au făcut depuneri în aceste paradisuri fiscale, mulţi dintre ei având nume proeminente în afaceri, politică, viaţa religioasă și așa mai departe. Și toți contestă că au făcut ceva în afara legii….. Chiar aşa să fie?

Cum poate fi legal un lucru pe care noi, cei amărâți, nu putem sub nicio formă să-l facem, în timp ce bogătașii îl fac cu nonșalanță și în detrimentul nostru? Dreptul nostru este să muncim și să nu fim evazioniști, pentru că de evitare a taxelor este greu de vorbit, nu-i așa…???

Dacă bogații au făcut banii cinstit și au construit unele paradisuri de unde pot investi și înmulți banii, nu este nimic în neregulă. Dar de ce banii trebuie ascunși și de ce nu li se cere să spună ce sume dețin în aceste paradisuri fiscale? Știm doar că acolo sunt mulţi bani. Câţi sunt şi cine sunt cei care îi dețin în proprietate, nominal, asta nu știm și cu siguranță nu vom ști niciodată.

Acest aparent război pe care îl prezintă presa împotriva celor bogați, este ca și cum s-ar lupta împotriva Sărbătorii de Crăciun sau a mașinilor care rulează pe stradă… A devenit o glumă de care chiar acești bogați se amuză și zâmbesc condescendent la ea, sfidându-ne din toate unghiurile. Ne lasă să înțelegem că am fost furați, dar nu oricum, ci inteligent, și ne sugerează că noi suntem mult prea proşti ca să înțelegem și să dezamorsăm un mecanism de acest fel…

Nu s-a auzit niciodată de un eventual paradis fiscal al săracilor, al celor ce muncesc. Un paradis în care să li se promită că nu vor plăti taxe la banii pe care îi au și că vor primi și o dobândă decentă la acei bani. De ce? Pentru că este doar privilegiul bogaților, introdus și menținut prin legi făcute de politicienii pe care „Elita” bogaților îi numește.

Agenția de taxe canadiană (CRA) ne informează zilnic că investighează problema. Dar întrebarea este: chiar o fac cu adevărat? Tot cei de la agenția de taxe ne asigură că există cel puțin 13,4 milioane de înregistrări ale mișcărilor de conturi doar ale canadienilor în paradisurile financiare. Deci mișcările acestor bani ai îmbogăţiţilor capitaliști sunt enorme! Se mișcă băieții și nu o fac doar ca să ne arate mișcare şi să ne impresioneze.

Totuşi, de ce nu ne plac bogaţii planetei sau ai ţării în care trăim? Poate pentru că ei au bani şi noi nu avem? Nu neapărat. Ci pentru că înțelegem că e ceva necinstit la mijloc.

Se încearcă de cele mai multe ori să ni se prezinte povestea îmbogăţiţilor pe șablonul că au fost nişte emigranţi fără niciun ban în buzunare, fără speranţă și fără prea multă şcoală, care au demarat o afacere şi au creat prin talentul lor un imperiu de zeci sau sute de milioane de dolari, urmând o evoluţie exponenţială datorită simţurilor lor în afaceri. Mai putem înghiţi această gogoașă? Jewmericanii din media vor să ne dea impresia că o astfel de îmbogăţire colosală este posibilă şi pentru noi. Ceea ce nu ne spun, este că fără să fii acceptat de cartelul financiar al „Elitei” nu poți face nici măcar primul pas în vreo afacere de mare anvergură.

Bogaţii sunt total diferiţi faţă de noi, ceilalţi. E ca și cum ei ar trăi pe o altă planetă și ar avea în jurul lor un sistem planetar diferit. Banii reprezintă pentru ei un drog şi dependenţa de acest drog este evidentă. Ei ştiu că banii pot conduce către putere. O putere pe care noi nu ne-o dorim, nu credem în ea, nu o respectăm, iar în cazul celor mai mulți nici nu putem crede că ea ne va aparţine vreodată. Bogații ştiu că banii pot oferi privilegii şi influenţă. Ei ştiu că prin bani pot manipula „izotopii” puterii într-un mod pe care mulţi dintre noi nu îl înţeleg. Aceste lucruri pot fi foarte periculoase pentru aşa-zisa „liberal democraţie” pe care capitalişti vor să o instituie ca viitor al sistemului mondial.

Evitarea taxelor de către cei bogați poate fi supărătoare pentru cei ce nu le pot evita, aceștia din urmă cerând mereu „justiţie”. Poate fi un păcat, dar această evitare a taxelor există, este evidentă şi ea nu este întotdeauna împotriva legilor fiscale ale societăţii. Nu este vorba de nicio infracțiune dacă se găsesc portiţe prin care se poate evita plata taxelor în cadrul activităţii unei companii, când anumite taxe nu trebuiesc automat aplicate și totul se face conform legislației în vigoare.

Fiecare dintre noi, când o putem face, ne angajăm în procesul de evitare a taxelor. Atunci când contribuim la diferite fonduri, cum este în Canada RRSP-ul, unde putem depozita o parte din venit fără a fi obligați să plătim taxe. Însă nu putem scoate aceşti bani decât după ieşirea la pensie sau pentru cumpărarea unei case. Diferența este că guvernele capitaliste pot oricând să rupă aceste bucle de evitare a taxelor, fără a permite și cetățeanului de rând să facă aceasta.

Deci, în cele din urmă, ceea ce fac cei care evită taxele poate fi uneori legal, dar întrebarea este dacă aceste practici sunt corecte din punct de vedere moral? Mult prea multe lucruri, procese şi fenomene în lumea capitalistă nu sunt corecte, începând de la sistemul de votare „democrat” şi terminând cu sfidarea, ignorarea şi aroganța pe care autorităţile le manifestă faţă de problemele noastre şi chiar față de noi.

O mică poveste capitalistă spune că un individ sărac a întrebat odată un bogătaş: „Ai muri sau ţi s-ar petrece ceva dacă mi-ai da un milion de dolari?”. Bogatul a răspuns: „NU!”. Dar apoi, bogătaşul a continuat: „Fără discuţie că nu aş muri şi că nu ar însemna mare lucru pentru mine, dar cadoul pe care îl soliciţi ar schimba în totalitate natura relaţiilor dintre noi şi evident ar anula prietenia noastră”…

Se pare că aşa stau lucrurile când ne gândim la corectitudinea acestei fiscalităţi faţă de sistemul de taxe, arborată de cei bogaţi, care îşi ascund fonduri astronomice în paradisurile fiscale…

Citiţi şi:

Ce ne spun Dosarele Panama despre capitalism iar despre toate acestea nimeni nu ne spune nimic

Băncile europene plasează miliarde în paradisurile fiscale

Reprezintă taxele un furt de proprietate în capitalism? Cu siguranță răspunsul este DA…

yogaesoteric
7 martie 2019