Etică și context

Să fim totuși cu luare aminte și să ne cunoaștem lungul nasului.

Faptul că unii dintre noi ne dezicem fără nicio urmă de echivoc de atrocitățile comise de Hamas, refuzând în același timp dublul standard, optica strâmbă care vede doar crimele uneia dintre tabere și falsificarea ideologică a realității, e doar un dram de bun-simț care ne deosebește de ipocrizia liberalilor mainstream și de fanatismul neoconilor și extremiștilor evrei.

Riscăm însă să cădem și noi în aceeași ipocrizie dacă gândim decontextualizat și ne simțim superiori în virtutea refuzului nostru de a accepta și justifica orice crimă, indiferent de ce tabără este comisă. Sigur, dacă ne comparăm cu ipocriții de mai sus ieșim bine, însă nu cu cei de sub noi este cazul să ne comparăm, ci cu cei de deasupra noastră, cu cei mai buni decât noi.

Mai exact, dacă unii dintre noi judecă cu aceeași măsură, așa cum de altfel învață Scriptura, în timp ce ceilalți folosesc dubla măsură, și noi și ei ‒ toți cei care emitem judecăți morale din confortul unei locuințe ferite de război și din țări în care, de bine de rău, drepturile elementare ne sunt respectate ‒ judecăm din tastatură.

Dar poate că am judeca altfel dacă nu am comenta războiul, imparțial, de la o distanță sigură, ci am fi noi înșine ținte ale violențelor și abuzurilor pe care, de bine de rău, le tratăm măcar de la distanță cu aceeași măsură. Poate că nu am mai fi la fel de imparțiali, pașnici și kantieni dacă am trăi pe pielea noastră ce trăiesc cei care iau parte efectiv la acest conflict.

Astfel, făcători de pace și fericiți în sens evanghelic pot fi numiți doar cei care judecă la fel ca noi în ALTE circumstanțe, în circumstanțe care nu facilitează deloc o astfel de judecată, ci din contră, favorizează ura, setea de răzbunare și incapacitatea de a vedea în celălalt altceva decât un dușman căruia ar merita să-i plătești după principiul dinte pentru dinte, ochi pentru ochi, viață pentru viață, victimă nevinovată pentru victimă nevinovată.

De aceea se și spune că sfinții vor „judeca lumea” (1 Corinteni 6, 2) și cu ei este bine să ne comparăm, nu cu niște triști care văd doar victimele și nedreptățile pe care vor să le vadă, chiar și atunci când au parte de confortul și pacea necesare pentru o judecată corectă și de bun-simț. E un minim de luciditate cu care suntem datori în aceste vremuri bezmetice.

De altfel, mai este necesar să conștientizăm și că absența acestei lucidități spirituale cu privire la propria persoană e doar primul pas pe panta alunecoasă ce sfârșește în mocirla standardelor duble ‒ etalate în mod obscen în presă și pe rețelele de comunicare virtuală ‒ și a incapacității de a mai recunoaște că 2+2 fac 4 (în orice context).

Citiți și:
Etica este o condiție a omului, ea nu va fi niciodată a robotului
„Reguli” pentru vizionare „Știri-TV”

yogaesoteric
23 noiembrie 2023