Eugenie şi genocid

Cum ne putem opune

 
de Alexis Sophronias Motto: „La sfârşitul vânătorii, chiar şi câinele este mâncat.” 
Pentru ca să nu existe confuzii, vom spune din start că nu ne vom referi deloc la produsul de patiserie omonim şi nici la numele propriu feminin – Eugenia, un nume destul de rar folosit, de altfel – ci la conceptul de EUGENÍE aşa cum este definit în dicţionar  ~ Teorie care preconizează ameliorarea populaţiilor umane prin măsuri genetice (alegerea părinţilor, sterilizarea celor taraţi, interzicerea procreării etc.), folosită de rasişti, fascişti; ramură a geneticii aplicative care studiază posibilităţile de apărare şi de ameliorare a zestrei genetice a speciei umane; eugenism.

Conform  acestui enunţ, am putea trage concluzia ca eugenía se aplică „de când lumea”: Moise este pus într-un coş de nuiele şi dat pe fluviu (la vremea respectivă erau crocodili în Nil), spartanii îşi aruncau nou-născuţii în zăpadă şi doar cei care rezistau până dimineaţă aveau dreptul să trăiască; chiar şi în România zilelor noastre, dacă un cuplu vrea să se căsătorească la ofiţerul de stare civilă, printre documentele necesare se cere şi un buletin de analize medicale din care să reiasă că niciunul din cei doi miri nu au şi nu au avut afecţiuni care să se poată transmite genetic (sifilis). La începutul secolului XX, eugenía a luat un avânt impresionant ca studiu şi, de asemeni, ca practică în următoarele ţări: Anglia, Statele Unite, Australia, Brazilia, Canada, Germania, Japonia, Corea, China, Suedia, Singapore, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franţa, Islanda, Norvegia şi Elveţia. Iar în zilele noastre se practică legal în diverse forme în: Cipru, China, Japonia, Statele Unite ale Americii, Israel, Noua Zeelandă. Celor care au un grad mai mare de curiozitate şi stapânesc limba engleză la nivel mediu, le recomandăm: http://en.wikipedia.org/wiki/Eugenics

Am putea spune că sunt şi părţi bune ale acestei ramuri a ştiinţei care se îngrijeşte în principal de asanarea şi revirimentul zestrei genetice a populaţiei. Care să fie motivul pentru ca noi să criticăm eugenía? Privind cu luciditate în jurul nostru, vedem că eugenía este pusă în „operă” la nivel planetar, într-un mod care sfidează legile, care transgresează graniţele, care nu are nicio cuantă de moralitate şi niciun gram de etică, de către cei din grupul restrâns care se autointitulează „Iluminatti” (aşa-zişii „Iluminaţi”). Aceştia vor, nici mai mult, nici mai puţin decât reducerea populaţiei planetei de la peste şapte miliarde cât este în prezent, până la maximum de 500 de milioane. Adică 6.500.000.000 dintre noi ar trebui să dispară cât mai curând, în opinia lor, asta nemaipunând la socoteală şi indicele de natalitate, pentru că o parte din cei şase miliarde vor procrea în tot acest răstimp şi numărul final al celor ucişi poate fi mult mai mare. Poate că, ajungând în acest punct cu lectura acestui articol, vă veţi pune unele întrebări: de ce să rămână jumătate de miliard? Cine sunt şi câţi sunt aceşti „Iluminaţi”? Cum este practicată eugenía în momentul de faţă? În limita priceperii noastre, vom răspunde la aceste întrebări pe rând.

1.De ce să rămână numai o jumătate de miliard de oameni pe această planetă? Răspunsul ar putea fi următorul: jumătate de miliard de fiinţe umane sunt considerate suficiente pentru a-i servi ca şi sclavi pe aşa-zişii „Iluminaţi”. Drept mărturie, şi în acelaşi timp o probă „beton” (de fapt este făcut din granit) este „monumentul” ridicat încă de la începutul anilor ’80 de către obedienţa masonică locală. Dincolo de prefăcuta glagorie cu suprapopularea, cu lipsa resurselor, cu amprenta de carbon, cu poluarea, motivul real este că şapte miliarde de oameni nu pot fi controlaţi de către „Iluminatti” şi aceştia îi consideră că nu sunt necesari pentru confortul lor. Acum, unii ar putea crede că cei rămaşi, 500 de milioane, o vor duce regeşte pe această planetă, cu resurse şi tehnologie, plus teren din belşug la alegere pe Terra. Ei bine, nu a existat nicicând o robie şi o tiranie mai înfricoşătoare decât cea pe care o vor trăi supravieţuitorii acestui genocid planetar. În primul rând, toţi vor avea implementate cipuri (în frunte sau în mână, sau şi în frunte şi în mână, ce mai contează…). Nu vor putea să se deplaseze fără permisiune, nu vor putea să vândă şi să cumpere nimic pentru că nu vor deţine nimic, nu vor avea dreptul să procreeze şi, de altfel, nu vor putea face nicio alegere cu liberul arbitru, nu vor avea niciun drept, decât să muncească necontenit pentru a le fi pe plac „Iluminaţi”-lor. Cine vor fi cei 500 de milioane? Ei bine, aceştia vor avea toate meseriile posibile: agricultori, constructori, pescari, pădurari, croitori, bucătari, ospătari, majordomi, piloţi, şoferi, grădinari şi dame de companie, care se vor strădui necontenit să satisfacă toate capriciile unei mâini de oameni, muncitori ce vor fi ţinuţi din scurt de către sisteme electronice extraordinar de sofisticate care vor acoperi suprafaţa întregii planete (aceste sisteme deja există) şi de către armate private de poliţişti/militari abrutizaţi şi foarte bine antrenaţi, care vor trăi şi ei în aceeaşi teroare ca toţi ceilalţi şi care vor fi în număr aproape egal cu muncitorii propriu-zişi (vă avertizăm că aceste armate deja există).

2.Cine sunt şi câţi sunt aceşti „Iluminaţi”? Pentru mulţi, sau mai bine zis pentru imensa majoritate a oamenilor, este aproape cu neputinţă să înţeleagă nivelul de înavuţire a acestor „Iluminaţi”. Am văzut de curând într-un film documentar o astfel de comparaţie: dacă luăm, de exemplu, persoana pe care noi o cunoaştem (personal) ca fiind cea mai bogată şi care are o avere, simbolic vorbind, cotată la o dimensiune de doi metri, resursele şi activele agonisite de către fiecare dintre cei aşa-zişi „Iluminaţi” ar depăşi cu uşurinţă câteva sute de metri. Aceştia literalmente deţin APROAPE TOTUL de pe această planetă. Dacă veţi fi interesaţi să studiaţi acest subiect, toate statele lumii au datorii externe. În acest caz, se pune întrebarea: la cine le au? SUA are datorii de până la zece ori PIB-ul (produsul intern brut), Grecia de trei ori PIB-ul, România un PIB ş.a.m.d. Toate ţările au datorii URIAŞE la aceşti cămătari, care cumpără cu nonşalanţă fabrici (care produc bunuri de larg consum), uzine (care produc oţel, aluminiu etc), infrastructură (controlând producerea şi distribuirea apei potabile etc), transporturi (porturi, aeroporturi, căi ferate, drumuri), comunicaţii (reţele de comunicaţii mobile şi fixe, sateliţi de comunicaţii, reţele şi servere de internet), păduri, câmpuri petroliere (extragere, prelucrare şi distribuţie), imobiliare (imobile de locuinţe şi de birouri), terenuri agricole (care sunt lăsate de izbelişte sau cultivate cu ce vor ei), industrii întregi, industria alimentară (aproape TOT, indiferent de denumirea comercială), industria farmaceutică (aproape TOT), industria de divertisment (show-bizz, studiouri şi staţii de televiziune, studiouri şi staţii de radio, case şi studiouri de filme, sporturi, jocuri etc.), guverne, partide (indiferent de doctrină sau eşicher politic). Şi, în final şi cel mai important, această mână de oameni deţine aproape toate băncile, indiferent de denumirea lor, indiferent dacă fac sau nu profit, indiferent de ţara în care lucrează. Cu uimire vom descoperi că ei deţin aproape totul şi aproape toţi le sunt datori, dar chiar şi aşa, ei cred că suntem prea mulţi (în mintea lor descreierată) şi vor să „elimine” ceea ce ei numesc „guri inutile”. Ei bine, ca şi număr, aşa zişii „Iluminaţi” sunt extraordinar de puţini, nu apar aproape niciodată în faţă sau pe prima pagină a ziarelor, chiar dacă vom citi listele cu participanţii la diverse summit-uri sau sindrofii pretenţioase (G12, Bilderberg, Clubul de la Roma, Consiliul Relaţiilor Externe, Comisia Trilaterala, OMS, ONU, NATO ş.a.m.d), nu vom vedea aproape niciodată numele lor printre participanţi, aceştia (orice rang sau funcţie ar avea: generali, capete încoronate, preşedinţi sau miniştrii) fiind doar „curelele de transmisie” a ideilor „Iluminaţilor” pentru partide, guverne şi ţări. Iar dacă vreo ţară sau vreun conducător îndrăzneşte să „mişte în front”, este degrabă „disciplinat” cu „revoluţii spontane” (sprijinite făţiş cu armata privată NATO) şi în final asasinat.

3. La întrebarea: cum este făcută eugenía în momentul de faţă, vom răspunde că nu se face niciun fel de eugeníe, ci genocid. Eugenía implică nişte criterii de urmat, cum ar fi: rasa (albi/negri/roşii/galbeni şi metişii lor – unele rase sunt considerate „inferioare” şi altele sunt „superioare”, iar cele „inferioare” trebuie reduse ca număr de membrii), starea sănătăţii mintale şi fizice [demenţi, sifilitici, tuberculoşi, leproşi (sună SF, dar să ştiţi că există leprozerie în România, la Tichileşti-Tulcea)], acestora ar putea să se considere normal să li se efectueze vasectomie sau înnodarea trompelor uterine, după caz, sau castrare chimică (reversibilă)/chirurgicală (ireversibilă). Ei bine, ceea ce se petrece în timp ce citiţi aceste rânduri, este GENOCID şi nu eugeníe, şi vă vom da suficiente argumente pâna la finalul articolului. Vom lua pe rând modurile în care are loc acest genocid:

– Îmbolnăvirea deliberată a populaţiei cu viruşi creaţi în laborator, care sunt rezistenţi la tratamentele cunoscute (HIV, Ebola, SARS, gripa porcină, gripa aviară).

- Vaccinurile „obligatorii” încă de la naştere. În unele ţări, bebeluşilor li se fac un număr de 20 de vaccinuri până la vârsta de doi ani. Vaccinurile „sezoniere” pentru gripa de primăvară şi apoi pentru gripa de toamnă, boli care în mod paradoxal nu sunt determinate de acelaşi virus în fiecare an! Testarea corectă şi completă a unui vaccin poate să dureze 10-15 ani. Pentru noile vaccinuri, această testare nu mai durează nici şase luni şi testul uman se face… direct pe populaţie! Aceste vaccinuri au efecte secundare foarte grave pentru sănătate, mult mai serioase decât posibilele lor avantaje. Vă recomandăm filmul: ”Global Eugenics: Using Medicine to Kill” - Chemtrails – Dârele morţii. Nu se poate face eugeníe folosind otrăvuri pulverizate din avioane, ci numai genocid. Aceşti „nori” de cocktailuri letale (pulbere de aluminiu – „silver sky”, fungi, viruşi, bacterii, substanţe chimice otrăvitoare) care coboară inexorabil pe sol, nu vor îmbolnăvi selectiv, ci vor afecta în egală măsură toată masa populaţiei, indiferent că sunt bogaţi sau săraci, albi, negri, roşii sau galbeni, militari sau civili, femei sau bărbaţi, bătrâni sau tineri, sănătoşi sau deficienţi, heterosexuali sau homosexuali, comunişti sau capitalişti, notabilităţi sau oameni simpli.
Am văzut de curând o fotografie realizată de un prieten cu una din zonele unde trăiesc aşa-zisele „elite” pe această planetă şi am remarcat nu mai puţin de şase chemtrails. 
Revenind la motto-ul acestui articol: „La sfârşitul vânătorii, chiar şi câinele este mâncat”, vă spunem că el este un citat din înţelepciunea orientală care subliniază cu măiestrie situaţia nefericită a celor care se ipostaziază în veritabile „cozi de topor” şi comit cu cinism toate aceste fapte abominabile (cum ar fi pulverizarea chemtrails-urilor), întrucât chiar şi ei înşişi, alături de familiile, prietenii, colegii, vecinii lor, vor cădea victime acestor „dâre ale morţii”, laolaltă cu cei care concep şi produc aceste otrăvuri, cu industriaşii şi francmasonii care ştiu de aceste lucruri, cu tehnicienii care umplu rezervoarele avioanelor, cu autorităţile aviatice care sigur au cunoştinţă de chemtrails, cu piloţii militari sau civili şi personalul de bord, plus comandanţii ierarhici care comit cu bună ştiinţă aceste pulverizări. Toţi aceştia, pentru un „blid de linte” şi promisiunea că la final vor fi şi ei cu familiile lor salvaţi laolaltă cu „elitele”, îşi vând sufletul comiţând genocid şi nu realizează că, mai devreme sau mai târziu, şi ei cu familiile lor vor fi aglutinaţi în „maşina de tocat” a haosului „Noii Ordini Mondiale”, pe care „Iluminaţii” o vor înfăptuită cât mai curând, indiferent de costuri. Dacă va exista replica „România este o ţărişoară prea mică şi neînsemnată pentru ca cei mari, răi şi puternici să ordone o atât de mare angrenare de tehnologie şi resurse, ca să ne otrăvească din cer”, le recomand următoarea colecţie de fotografii.  - Alimentaţia. Acesta este un subiect despre care am putea scrie enorm de multe lucruri, aşa că, în limita spaţiului disponibil, vom puncta lapidar ideile principale. Există trei (DOAR 3!!!) corporaţii gigant care controlează 90% din alimentele lumii. Indiferent câte mărci, nume de firme sau branduri veţi vedea pe rafturile hipermarketurilor şi supermarketurilor, indiferent de ţara în care sunteţi, nu contează la ce produs, fie el ulei, paste făinoase, paste de roşii, dulciuri, băuturi (alcoolice, nealcolice, acidulate sau plate, apă), condimente, mâncare pentru bebeluşi, produse dietetice pentru slăbit, alimente pentru sportivi, îngheţată, produsele congelate, bomboane, fast-food, porumb, fasole, lapte, brânză, ciocolată, cafea, ţigări şi lista poate continua mult timp de acum încolo, producţia, controlul, „know-how”-ul aparţine acestor mega-firme şi profitul se va îndrepta fără doar şi poate către una din aceste corporaţii. Partea interesantă este că CEO şi staff-ul acestor corporaţii gigant este identic cu cel al corporaţiilor care produc medicamente (industria farmaceutică) şi cu cel al instituţiilor financiare (băncile). Să luăm de exemplu compania Nestle, care deţine nu mai puţin de 6000 de mărci de produse (fiind pe primul loc în lume), orice mic brand care se ridică, făcând astfel dovada ingeniozităţii proprietarului şi a valorii produsului, este numaidecât cumpărat (sau mai întâi falimentat şi apoi cumpărat), în funcţie de încăpăţânarea proprietarului, şi apoi alipit acestui uriaş conglomerat mamut Nestle, care ulterior va decide ce E-uri şi ce substanţe se pretează să fie introduse în produsele comercializate sub patronajul lor. Numele Nestle are drept director general pe domnul Brabeck-Letmathe, care este în acelaşi timp şi membru în consiliul de directori al băncii Credit Suisse Group (una din primele zece instituţii din lume ca nivel de prosperitate financiară, şi nici eu şi nici dumneavoastră nu putem înţelege valoarea bogăţiilor acumulate de vreuna din aceste corporaţii TOP 10), membru în consiliul director la L’Oréal (produse de igienă şi de înfrumuseţare pentru femei şi bărbaţi), membru în consiliul director la ExxonMobil (extragerea, transportul, rafinarea şi distribuţia de produse petroliere, un nume foarte mare în industria petrolieră) şi în acelaşi timp membru ERT (European Round Table of Industrialists) şi membru al  Foundation Board of the World Economic Forum, care este unul dintre actorii ce militează pentru un guvern unic mondial.

Putem vedea cu uşurinţă acum că toate aceste iţe converg în mâinile a foarte puţini păpuşari, o gaşcă restrânsă (elitele alese, cum le place să se autodenumească) ce au, asemenea unor păianjeni veninoşi, câte un fir al mrejelor vârât în fiecare domeniu imaginabil. De acolo se dau toate comenzile: pe cine să înfometeze, pe cine şi cu ce să otrăvească, pe cine să înseteze, pe cine să pauperizeze, pe cine să cumpere sau să vândă. Forks over Knives. 

Noua lege a alimentaţiei (Codex Alimentarius), care este impusă cu pumnul în gură tuturor ţărilor de către WTO (Organizaţia Mondială a Comerţului) în cârdăşie cu ONU, prin care se doreşte scoaterea în afara legii a majoritaţii alimentelor sănătoase, o măsură mult mai insidioasă şi periculoasă, este menită să asigure acapararea patrimoniului genetic vegetal al lumii, fiind, implicit, un atac deosebit de eficient la adresa patrimoniului genetic uman, prin inventarea plantelor modificate genetic.

În 1961, prin înfiinţarea infamei „Union internationale pour la protection des obtentions végétales” (Uniunea Internaţională pentru protecţia obţinerii vegetalelor) sau UPOV (România fiind ţară membră), având sediul (unde oare?) la Geneva, este atacată însăşi Creaţia divină şi esenţa naturii, prin obiectivul acestei organizaţii de a „proteja noile varietăţi de plante prin intermediul drepturilor de proprietate intelectuală”, categorie în care sunt listate şi plantele modificate genetic. Ceea ce nu s-a spus, fireşte, când a fost aprobată această convenţie (ce a fost revizuită în 1972, 1978 şi 1991) era faptul că, simultan cu aprobarea de patente pentru plante, care nu puteau aparţine decât unor mari corporaţii alimentare gen Monsanto, se urmărea eliminarea tuturor soiurilor tradiţionale ce nu puteau fi supuse patentării, acestea fiind pur şi simplu scoase în afara legii prin reglementări ca cele amintite în film, prin cataloagele oficiale de plante „legale” şi, desigur, Codex Alimentarius şi alte legislaţii înrudite.

În lumina acestei iniţiative, Proiectul Genomului Uman demarat în 1990 de Ari Patrinos, şef al ”Office of Biological and Environmental Research” de la Biroul Ştiinţific al Departamentului pentru Energie al SUA, relevă intenţiile ocultei mondiale, simultan cu obţinerea monopolului alimentar la nivel mondial, de a ataca ADN-ul uman aplicându-se teoriile eugenice cunoscute, una dintre metode fiind şi reconvertirea arsenalului militar chimic în arme agricole, ca transformarea iperitei în pesticide sau transformarea explozivilor, pe bază de nitraţi, în „îngrăşăminte” agricole.

În aprilie 2003, Convenţia pentru Diversitate Biologică a solicitat UPOV un comentariu asupra utilizării tehnologiilor de restricţie genetică (altfel spus, „genele terminator”, care asigură infertilitatea plantei după un singur ciclu de viaţă, pentru a împiedica fermierii să păstreze seminţe de la o recoltă la alta) prin comparaţie cu promovarea drepturilor de proprietate intelectuală – sfidătoare expresie, dacă ţinem cont de scopurile pe care le serveşte. Comentariul UPOV, care se presupune că apără drepturile alimentare ale omenirii, a fost de o stupiditate comercială absolută: „protecţia dreptului de proprietate intelectuală este necesară, deoarece crescătorii trebuie să aibă capacitatea de a-şi recupera banii şi investiţiile în forţa de muncă necesară creării noilor soiuri de plante şi, ca atare, plantele prevăzute cu gene de protecţie pot fi supuse legiferării, dacă îndeplinesc şi celelalte criterii ale convenţiei.”

Urmările unei astfel de politici sunt resimţite de noi toţi, iar pentru România situaţia este catastrofală: dintr-o suprafaţă agricolă de 14,7 milioane de hectare, după o evaluare făcută în noiembrie 2008, aproximativ 6,8 milioane de hectare agricole nu sunt lucrate, iar, în 2010, deficitul la importurile şi exporturile de produse agricole era de 700 de milioane de euro. Alimentele şi plantele modificate genetic se vor a fi singurele care vor mai exista pe viitor, protejarea prin patent a acestor „creaţii” făcându-i pe patronii corporaţiilor ce se ocupă de OMG (organisme modificate genetic) să devină un fel de „demiurgi” ai alimentelor.

– Apa. Câţi dintre noi ne punem întrebarea, atunci când răsucim robinetul chiuvetei, de unde vine acea apă?  
Câţi ştim la cine se plăteşte factura? Câţi au cerut un buletin de analiză sau au făcut un test de laborator acestei ape? Câţi ştim ce înseamnă pH-ul apei (pondus hidrogenii 🙂 ) şi care este scara pe care se măsoară? Dar despre structura moleculară şi apariţia sau dispariţia aşa-zişilor „clusteri” ai apei? Dacă nu aţi avut niciodată astfel de preocupări, puteţi să luaţi ca adevărat ceea ce veţi citi în continuare şi apoi să vă convingeţi printr-o documentare sistematică si atentă că ceea ce scriem aici este real. Apa de la robinet (cel puţin în România) este declarată potabilă (nu sugerăm consumul acestei ape, cel puţin nu în capitală şi nici în multe alte oraşe). Această apă este salubrizată, tratată şi canalizată de către consorţii ce aparţin administraţiilor locale (aşa-zisele regii autonome) sau de către firme private (româneşti sau străine (ex. Apa-Nova (Franţa)). Apa de la reţeaua publică în România este îngrozitoare la gust în majoritatea oraşelor. Nu ştim exact ce se adaugă în apa aşa-zis potabilă şi mai bine că nu ştim, că poate nici duş nu am mai face (încă sunt ţevi de plumb, chiar şi în Bucureşti, iar plumbul este toxic). 
Apa din 66% din oraşele Statelor Unite ale Americii are adăugat fluor. Un studiu pertinent şi amănunţit puteţi urmări în „Tapped”. - Războiul. Acesta poate fi de foarte multe feluri. Sunt păreri care consideră că uraganul Katrina, care a lovit oraşul New Orleans, ar fi fost provocat artificial. De asemeni, sunt indicii că tsunami-ul care a măturat Indonezia şi Sri-Lanka, provocând peste 130.000 de victime şi dispăruţi, ar fi fost provocat tot în mod artificial. Războiul este aşa-zis „clasic” ca mijloc de ucidere în masă. Chiar dacă cei care citesc aceste rânduri nu văd efectiv niciun război, să ştiţi că încleştări armate se desfăşoară continuu. Sugerăm să se vizioneze următoarele filme: ”Lord of War”, ”The War You Don’t See”, ”Standing Army”. Pe scurt, nu vom şti niciodată amploarea conflictului şi numărul victimelor dacă urmărim în exclusivitate canalele media oficiale, pentru că cei care „extrag profit” din aceste beligeranţe, secătuind de resurse teritoriile învinse şi decimând populaţiile civile locale, deţin în paralel aproape toate posturile de televiziune şi de radio, ziarele şi asociaţiile de jurnalism. Şi totuşi, dacă un post de televiziune local îndrăzneşte să prezinte şi alt „adevăr” decât cel aprobat oficial, este adus la tăcere şi în stadiul de ruină cu ajutorul bombelor. Ziariştii, în imensa lor majoritate, nu sunt decât nişte prostituaţi intelectuali care îşi vând conştiinţa şi verticalitatea, publicând reportaje „de-a gata”, scrise în birourile armatei.   Complexul militar industrial (fabrici, uzine, laboratoare, academii, universităţi, baze, unităţi, firme, corporaţii – care se preocupă în principal de studiul felurilor diverse în care se pot omorî/mutila/dizabilita/ cât mai mulţi oameni în cât mai scurt timp) este consumatorul numărul unu al resurselor financiare (cu cinism numite bugetele „de apărare”), cu toate că această industrie nu produce absolut nimic pentru binele planetei. Dacă veţi vedea filmul The China Question  veţi înţelege că SUA nu mai produce aproape nimic decât arme, tot restul produselor de care are nevoie această naţiune este importat masiv, la preţuri de dumping, mai ales din China, iar SUA produce continuu o cantitate impresionantă, dementă, nebunească de avioane, drone, tancuri, submarine, vapoare, explozibili, bombe, gloanţe, proiectile de toate felurile şi calibrele, rachete şi ogive nucleare, muniţii convenţionale sau neconvenţionale. Convenţia de la Geneva care interzice un anumit armament (bombe cu fragmentaţie sau bombe cu fosfor) este de mult aruncată la gunoi şi încălcată flagrant. (Vezi emisiunea The Ultimate Weapons de pe canalul TV Discovery!)  
Trebuie să ştim că aceste produse ale industriei de armament nu pot fi folosite decât pentru război, ucidere, mutilare şi niciodată pentru vreo altă activitate cât de cât utilă: arat ogorul sau exploatări miniere, îmbunătăţiri funciare, fabricarea pâinii şi transportul copiilor la şcoală sau la grădiniţă. 
Tot acest armament are, de asemenea, un termen de garanţie şi trebuie „folosit” înainte să expire, aşa că sunt încurajate conflictele peste tot în lume, iar dacă populaţiile obosesc să mai lupte decenii la rând, sunt rapid infuzate importuri de armament la preţuri „promoţionale”. 
Pe de altă parte, SUA are nu mai puţin de 800 de baze militare peste tot în lume. Suntem siguri că majoritatea dintre dvs. vor citi într-o fracţiune de secundă numărul 800, fără să realizeze de fapt ce înseamnă 800 de baze militare. Vă propunem să număraţi până la 800. Pe la 100 veţi fi plictisiţi deja, aşa că gândiţi-vă ce înseamnă 800 şi că aceste locaţii nu sunt ticsite cu vată şi cu pufuleţi, ci cu produse a căror preţuri sunt între 200.000$ (un banal autovehicol de teren, dar pregătit pentru război) şi 2.000.000.000$ (da, 2 miliarde costă un bombardier B2). Pentru cei care nu înţeleg valoarea a 2 miliarde de dolari, vă vom spune că la momentul achiziţiei, hotelul Mariott din Bucureşti a costat 150 de milioane de dolari. Aceste baze militare şi „bunurile” stocate acolo sunt deservite de personal super-specializat, care este remunerat pe măsură. Dacă un colonel în Armata Română este plătit cu 1500$ pe lună, un colonel în armata SUA poate avea salariul de până la 50 000$ pe lună. Acum că a fost uşor schiţat tabloul cheltuielilor de război fie şi a unei singure ţări (dar cea mai „grozavă” din punctul acesta de vedere), putem să pătrundem sensurile profunde pentru care se doreşte de către ”Illuminatti” să fie cât mai multe şi cât mai dese distrugerile şi luptele fără sfârşit.   - Pauperizarea. Lipsa cronică a resurselor vitale, bazale, va face (la cei care au totuşi un anumit nivel de conştiinţă) să apară scăderea natalităţii. De asemenea, sunt şi unele zone ale lumii unde, în pofida lipsurilor generalizate, populaţia nu se preocupă aparent de nimic altceva decât de perpetuarea speciei.
Se pare că, totuşi, nu există la modul real o lipsă de resurse. Însă există, fără doar şi poate o gestionare foarte proastă a acestor resurse. S-a urmărit şi s-a înfăptuit, încetul cu încetul, construirea şi dezvoltarea acestor megalopolisuri – oraşe foarte mari care s-au unit cu periferiile, cu suburbiile şi cu oraşele satelit, dând astfel naştere oraşelor pe care le cunoaştem şi în care trăim acum.  Conform cu unele planuri care sunt puse în aplicare din deceniu în deceniu, legislaţia în urbanism şi arhitectură a fost făcută în aşa fel încât nu poţi să-ţi faci o casă sau să trăieşti decât acolo unde ţi se permite conform PUZ (plan urbanistic zonal) şi PUG (plan urbanistic general).
 
S-a încercat şi, din nefericire, în bună parte s-a reuşit să se rupă aproape orice legătură a omului cu natura, oamenii să nu mai vadă decât asfalt şi beton, gri şi cenuşiu, iar dacă ridică ochii spre cer – fum, noxe şi gaze de eşapare. Astfel, vedem terenuri pe care pe distanţe de zeci de kilometrii nu se află nimic şi apoi câte un oraş gri-cenuşiu (culoare care a fost botezată de românul hâtru „căcăniu”), îngrămădit şi tixit, fără nicio noimă, fără nicio vibraţie (vorba cântecului acela genial – „Ah! ce oraş frumos, fabrici şi uzine”).  
Aceste oraşe cu timpul au crescut, devenind monstruos de mari (Istanbul are 18.000.000 de locuitori, Moscova 24.000.000 locuitori, New York se întinde pe o distanţă cam cât cea de la Bucureşti până la Sinaia), unde blocuri de locuinţe cu zece sau mai multe etaje sunt construite faţă în faţă şi între ele câte o alee îngustă pe care, dacă arunci un ac, loveşti un autovehicol parcat pe puţinul spaţiu, zis în râs parcă, „spaţiu verde”.  Cei care au o anumită vârstă îşi mai amintesc cum în aceste oraşe au fost aduşi de peste tot (din provincii, de la ţară) oameni vrăjiţi de mirajul unui salariu ridicat,
    şi puşi să muncească de la 5am la 17pm, să locuiască în condiţii care acum ne-ar produce stupoare. Spre exemplu, apartamentele construite în ultimii ani ai comunismului nu mai aveau bucătării, ci chicinete (un fel de debara unde intra doar un aragaz), pentru că „muncitorii” nu mai trebuiau să mănânce acasă, deoarece le dădea statul hrana pe care o credea de cuviinţă la cantinele fabricilor. Apoi, când plecau spre casă, mâncau la cantinele publice (aşa au apărut celebrele „circuri ale foamei”, care acum au fost transformate în nu mai puţin celebrele „moluri”, după ce au fost achiziţionate şi renovate de dezvoltatorii imobiliari), copiii mâncau la cantina şcolii sau la grădiniţă, studenţii la cantina studenţească etc. Apoi, oamenii mergeau sătui şi fericiţi acasă, unde era un frig rupestru, aşa că se băgau în pat şi se înveleau cu câte două plăpumi ca să se încălzească şi se uitau la televizor la desene animate pentru copii mici („Mihaela”, „Miaunel şi Bălănel”), apoi la Telejurnal, unde un „speaker” teleghidat citea nonsensuri la un birou pe care era un telefon ce nu suna niciodată. Apoi, urma cireaşa de pe tort: Cântarea României, de pe marea scenă a ţării pe micul ecran, vreo 30 de minute de panegirice emetice şi imnul „Trei culori”, la sfârşitul căruia se şi tăia curentul electric, aşa că populaţia nu mai avea nimic de făcut (căldură, pat, întuneric), decât tehnologia de fabricaţie a moştenitorilor.    Şi astfel, generaţii şi generaţii, leat după leat a irupt actuala populaţie, pe care dacă o scrutăm cu un ochi critic, ne siderează. Fără a avea complexe de superioritate, întrucât realizăm că de fapt facem parte din acelaşi contingent, nu putem să nu observăm calitatea umană actuală a României, unde celor 45 de ani de dictatură comunistă le vor trebui alţi 45 de ani de practică asiduă a virtuţilor în frunte cu bunul simţ, pentru a ajunge la o relativă normalitate. Un vers al unor compozitori de muzica hip-hop, căruia atunci când l-am ascultat pentru prima dată nu i-am dat atenţia cuvenită, dar acum este mai actual ca oricând, sună aşa: „Ţara te vrea prost!!!” „Elitele” ce au fost la cârmă pe vremea comunismului sunt şi acum la conducere, sau altoiul lor tânăr, şi practică aceeaşi „eugeníe”. „Ne vor proşti” prin programele de televiziune care parcă sunt trase la indigo: inepţii se revarsă în diluvii prin ecranele plasmelor pe toate sutele de programe cable-TV.

Ne vor proşti şi bolnavi printr-un sistem al asigurărilor de sănătate falimentar, care nu-şi mai permite sa-şi plătească nici măcar angajaţii.
Ne vor otrăviţi prin alimente pline de fosfaţi şi nitraţi. Ne vor otrăviţi prin apa pe care – dacă am şti cu adevărat ce conţine - nici unui animal nu am da-o. 
Ne vor proşti prin incultură şi subcultură ce trăzneşte pe ritmuri de manea la sute de waţi şi zeci de decibeli în majoritatea apartamenteor şi caselor vecinilor noştri.
Ne vor săraci şi proşti prin vinderea în totalitate a ţării şi a viitorului nostru.   Ne vor săraci şi sclavi, prin exacerbarea lăcomiei, care i-a făcut pe sute de mii de români să contracteze credite pe ani sau zeci de ani, cu rate şi dobânzi înrobitoare. S-ar putea scrie mai multe tomuri groase despre tarele actualei societăţi. Puteţi face un test simplu asupra nivelului de prostire şi îndoctrinare al semenilor noştri, angrenându-vă într-o demonstraţie firească şi de bun simţ organizată împotriva implementării cipurilor în actele de identitate şi veţi vedea cum sunteţi bruscaţi, huiduiţi sau admonestaţi de trecători pe motiv că sunteţi sectari, retrograzi, spălaţi pe creier, scuipaţi de şoferii care trec pe lângă voi pe motiv că blocaţi circulaţia şi că nu mergeţi „la muncă”.

Ce legătură au toate acestea cu eugenia? Au, pentru că scăderea nivelului de conştiinţă şi a calitaţii morale a populaţiei este un deziderat al „Iluminaţilor”.

Un alt instrument de scădere a calitaţii populaţiei sunt alocaţiile pentru copii. Deşi iniţial s-ar putea crede că astfel de stimulente financiare sunt de natură să încurajeze creşterea natalitaţii, de fapt, oamenii ce au principii sănătoase de viaţă şi o conduită morală verticală vor procreea doar atunci când vor crede de cuviinţă, atunci când exită un mediu familial plin de dragoste şi sunt capabili să ofere copiilor timpul, atenţia şi toate cele necesare. Cei care se înmulţesc necontrolat doar de dragul acestor bani de alocaţii se pot recunoaşte lesne, sunt aproape peste tot dacă aveţi ochi să-i vedeţi, sunt cupluri care „fac” şi câte zece copii, părinţii nemaitrebuind să facă nimic altceva, cele zece alocaţii fiind de ajuns să acopere necesităţile de alcool ale lui „mama şi tata”, veniturile fiind majorate şi prin trimiterea la cerşit în intersecţiile stradale a copiilor, desculţi, indiferent de condiţiile meteorologice. Considerăm că aceste alocaţii au făcut mai mult rău decât bine, prin deprecierea fondului genetic.
   Conform unui studiu recent, România este printre primele ţări care vor dispărea de pe faţa pământului.
 Dacă nu va creşte rata natalităţii, România va fi printre primele 10 ţări care vor dispărea, se arată într-un calendar al dispariţiei omenirii realizat de cercetătorii ONU. Cercetătorii au stabilit data aproximativă a morţii ultimei femei din fiecare ţară, pe baza ratei actuale de natalitate. Acest lucru semnalează sfârşitul ciclului de reproducere a populaţiei. Primele zece ţări care vor dispărea sunt: Macao, Hong Kong, Bosnia, Rusia, Malta, Slovacia, Singapore, România, Ungaria şi Macedonia, potrivit clasamentului.

Ultimele ţări care vor dispărea sunt: Statele Unite, insulele Virgine, Santa Lucia, Tunisia, Franţa, Coreea de Sud, Azerbaidjan, Australia, insulele Antile şi Norvegia. Ţările din Africa, Orientul Mijlociu (cu excepţia Iranului) Asia Centrală şi Caucaz vor „supravieţui”. Afganistanul, Pakistanul, India, Mongolia, Indonezia, Filipinele şi majoritatea ţărilor din America Latină, cu excepţia Braziliei şi Chile sunt ţările care nu vor dispărea.

Cum ne putem opune

Vom enumera pe rând posibilităţile pe care le avem:

– Vaccinurile. Fugiţi de ele ca de ciumă. Chiar dacă medici cunoscuţi sau celebrităţi de pe scena politică şi administrativă îşi fac aceste vaccinuri în faţa camerelor de luat vederi, pentru a credibiliza injectarea în trup a acestor substanţe, să ştiţi că este cabotinaj şi butaforie. A fost un mare scandal anii trecuţi (care au avut de grijă să-l stingă rapid) în Germania despre descoperirea a două loturi de vaccin, unul în cantitate foarte mare pentru grosul populaţiei şi un altul pentru corpul miniştrilor şi ai familiilor lor şi restul de potentaţi ai zilei, armată, poliţie etc. Ei, „aleşii”, nu-şi vor injecta niciodată aceste substanţe, pentru că nu sunt proşti. Sunt doar răi.

– Chemtrails (dârele morţii). Ceea ce putem face momentan este să atragem atenţia la cât mai mulţi oameni despre aceste fenomene non-meteorologice, să facem pe cât mai mulţi să fie conştienţi că sunt otrăviţi în acest mod zi şi noapte, şi astfel să se revolte în forul lor interior şi apoi să se revolte chiar cu vehemenţă şi în public.

Cu câţi mai mulţi oameni vor fi mai avizaţi şi mai revoltaţi, cu atât va fi un câmp subtil de opoziţie mai mare şi mai puternic împotriva celor ce fac aceste dâre. 
Apoi, putem să-L rugăm pe Dumnezeu să defecteze aceste avioane şi să le prabuşească (la propriu şi la figurat). 
Chiar dacă unii fundamentalişti creştini vor spune că această atitudine nu este în acord cu compasiunea cristică, le sugerăm să citească volumul 6 al Evangheliei după Ioan, unde scrie că atunci când cineva este atacat şi viaţa lui este pusă în primejdie, se poate apăra prin toate mijloacele posibile.    - Alimentaţia. Pe scurt: nu mai mâncaţi niciodată porcării (probabil porcărie vine de la porcesc, adică mâncare pentru porci). Orice este super procesat şi super ambalat, care este înţesat cu un pomelnic de „E-uri”, care are un termen de valabilitate ce se pierde într-un viitor indefinit (întrucât nici bacteriile şi fungii nu-l pot mânca), legumele cu gust şi textură de carton pe care, dacă le uiţi în frigider, sunt la fel ca-n prima zi, produse ambalate în aluminiu (atenţie, staniolul nu este aluminiu, ci este staniu, adică cositor), produse din carne pe care ce-i care le produc nu le-ar mânca nici sub ameninţarea cu moartea, băuturi pe care cei care le produc nu le-ar bea nici dacă ar fi pierduţi în Sahara, shaworme, kebab, Mc… KFC, Burger King, şi alte fastfudeli ce fac profituri ameţitoare pe prostia şi pe ignoranţa noastră. Mai bine căutaţi furnizori de legume în proximitatea oraşelor unde locuiţi şi aprovizionaţi-vă de la ei. 
Sprijiniţi astfel economia locală şi vă sprijiniţi şi pe o stare bună de sănătate.   „The Economics of Happiness”. - Apa. Slavă Domnului, sunt o mulţime de posibilităţi de a căpăta o apă potrivită pentru băut. De la cele mai simple şi ieftine, până la cele mai complexe şi costisitoare, le vom enumera acum. Filtre. Cu pompă sau fără, cu mai multe cartuşe filtrante cu porozităţi diferite, ce pot reţine particule de sub un micron. Filtre cu cărbune activ, care reţin clorul sau metale sau orice adaos chimic din apă. Filtre cu osmoză inversă, printre cele mai performante, reţin 99,9% din impuritaţi. Aparate scumpe (600-2000$) ce prin prin evaporare, iar apoi prin condensare, pot face apa potabilă din orice fel de apă, chiar şi din apă de mare. Săparea unui puţ sau a unei fântâni, apoi trecerea acestei ape prin dedurificatoare (ce scot calcarul din apă) iar apoi filtrată cu una din soluţiile oferite mai sus.

– Războiul. Să ne rugăm Bunului Dumnezeu să ne ferească de aşa ceva. Dacă totuşi suntem surprinşi de un astfel de flagel, luaţi-vă bocceluţa şi călcâiele la spinare, mergeţi unde vedeţi cu ochii, dar cel mai bine în ţări în care nu a fost niciodată război: Elveţia, Portugalia etc. Dacă printr-un renghi al sorţii sunteţi obligaţi să rămâneţi într-o zonă de conflict, asiguraţi-vă că faceţi parte dintr-una din taberele beligerante, ca şi combatant, niciodată ca civil, pentru că din rândul civililor sunt cele mai multe victime, apoi, cu proxima ocazie, dispăreţi din zona de război. Nu este nevoie de acte de eroism în războaiele actuale, acele timpuri au apus, acum toate războaiele sunt nedrepte şi oricine ar fi câştigătorul la final, tot „Ei”, „Illuminatti” satanişti, câştigă.

– Pauperizarea. În primul rând şi cel mai important, protejaţi ceea ce aveţi deja! Terenuri, case, apartamente, autovehicole, metale preţioase, nu le puneţi gaj, nu le amanetaţi sub niciun motiv. Scăpaţi cât mai repede de rate, împrumuturi, ipoteci, leasing şi apoi atunci când vedeţi câte o instituţie bancară, treceţi pe celălalt trotuar. Străduiţi-vă să nu aveţi niciodată de-a face cu niciun fel de bancă, să nu aveţi carduri, să nu semnaţi nicicând nimic cu ei, să nu aveţi conturi şi, la modul general, să nu existaţi pentru ei. Niciodată nimeni nu a prosperat dintr-o colaborare cu o bancă, înafară de proprietarii băncilor. Menţineţi-vă sume în cash (bani gheaţă, peşin, numerar), atât de puţin cât să vă satisfacă necesităţile imediate. Nu acumulaţi aşa cum vedeţi în filmele cu gangsteri, valize de bancnote. Investiţi, în schimb, în ceea ce nu şi-a pierdut niciodată valoarea de-a lungul timpului: în spiritualitate (pe care nu v-o va lua nimeni nicicând), în fericire (care vă va hrăni totdeauna), în ajutorarea celorlalţi (ce se va întoarce asupra voastră, mai devreme sau mai târziu), în pământ/terenuri, în metale preţioase (valoarea lor a crescut foarte mult şi nici nu sunt semne că va stagna, fiind folosite de mii de ani în schimburi de tot felul, pe când bancnotele este posibil să nu le mai puteţi folosi, la un moment dat, nici ca hârtie igienică, întrucât sunt făcute din plastic). 

Citiţi şi:
Iluminaţii din Bavaria şi Testamentul lor diabolic
Aspecte privind amoralitatea Codex-ului Alimentarius (prima parte)
Campania criminală de vaccinare cu Gardasil şi Cervarix vizează depopularea prin sterilizare
Problema suprapopulării – o problemă artificială

yogaesoteric
2 decembrie 2011