Europa, trezeşte-te! Preşedintele american se va numi pe 20 ianuarie Donald Trump, iar Rusiei îi este solicitată colaborarea cu SUA

NATO se va destrăma, iar Parteneriatul Transatlantic nu va mai exista

Stabilimentul din media europeană a primit victoria lui Donald Trump ca pe o lovitură în moalele capului şi cu o reacţie vitriolică nemaivăzută vreodată, cu un sentiment anti-american care s-a răspândit ca un nor negru peste bătrânul continent. Ei îşi doreau să câștige Hillary Clinton, o prietenă apropiată a întregului stabiliment, a bancherilor jefuitori, a marilor corporaţii europene şi a jafului care se propusese pentru Europa de Est… Niciodată în istoria modernă nu s-a discutat atât de urât de ambele părţi ale Atlanticului şi nu s-au proferat atâtea jigniri în direcţia preşedintelui american şi a preşedintelui rus.

De ce şi cum a ajuns mass-media europeană să se facă de râs în aşa hal şi să îşi atragă antipatia celor doi lideri ai superputerilor?
Începând de pe 9 noiembrie, televiziunile europene, staţiile de radio şi presa scrisă au produs mii de poveşti negative legate de Trump, ca o răzbunare faţă de rezultatul votului şi eliminarea de pe scena politică a celei mai periculoase şi corupte femei de pe glob. Criticile mass-media europene au mers mult mai departe decât o simplă dezaprobare a unui candidat, care a devenit preşedinte al unei superputeri mondiale, de care ţine siguranţa vestului european, comerţul, moneda euro şi cam tot ce mişcă.

Poporul american a reacţionat, mai ales cei care au ales varianta Trump, detaşându-se de Europa şi considerând circul din media europeană ca fiind un afront la democraţia americană.

Elita europeană a fost tăcută, în cea mai mare parte a ei, pe perioada alegerilor, aceştia fiind ferm convinşi că nu există şanse de victorie decât pentru un singur candidat, şi anume Hillary Clinton, dar după alegeri au declanşat un uragan de jigniri la adresa lui Trump.

În perioada Bush Sr., sentimentul anti-american, ca şi acum, era condus de… Germania, o ţară care a fost refăcută, dar speculativ, de către America după cel de al Doilea Război Mondial. Planul Marshal american a oferit Germaniei 1,5 miliarde de dolari în acea perioadă, echivalentul a peste 15 miliarde de dolari în acest moment.

În ultimii 70 de ani, SUA au cheltuit sute de milioane de dolari pentru asigurarea securităţii Germaniei, chiar dacă nu era cazul, chiar dacă Germania a refuzat constant să dedice cheltuielilor NATO măcar 2% din PIB-ul ei. Începând din ianuarie, Germania va fi şi mai dezamăgită, pentru că Trump nu o va mai trata cu mănuși, ci va aştepta suma cerută pentru structurile NATO care revine de drept Germaniei. Canada trăieşte acest sentiment în Parlamentul ţării, debusolarea politică fiind sentimentul dominant.

Publicaţia germană din Hamburg, Der Spiegel, de circulaţie mondială, îl înfăţişa pe Trump pe copertă ca fiind un meteorit care se îndreaptă ameninţător către Pământ, ameninţând întreaga civilizaţie umană, și titra: „The end of the world…” (Sfârșitul lumii). Pe marginea acestui subiect, a dedicat peste 50 de pagini. „America a abdicat de la poziţia de lider a lumii vestice…” Articolul este de o virulență greu de imaginat, total inutilă şi fără posibilitatea de a schimba ceva în America şi în relaţiile SUA cu Europa şi întregul glob.
Într-un alt articol din Der Spiegel, Roland Nelles scria: „Victoria lui Trump anunţă o instabilitate periculoasă”.
Un alt articol, tot din Der Spiegel, „Un Preşedinte Absurd şi Periculos”, este un exemplu de prostie abisală şi lipsă de profesionalism a jurnaliştilor germani.

Rămânând tot în Germania, publicaţia muncheneză Suddeutsche Zeitung, în articolul „Politica Externă a lui Trump: Ce înseamnă aceste alegeri pentru întregul glob”, îl denumea pe preşedintele american ales ignorant, ameninţător, iraţional.

Publicaţia Die Zeit, din Hamburg, îl ataca şi ea pe preşedintele american ales în alegerile din 8 noiembrie 2016, în mod agresiv şi total lipsit de relevanţă, numindu-l o relicvă a Americii deja moarte, care „va izola țara formând o insulă de oameni albi care se tem de propria lor umbră”.

Alte ziare germane au pe prima pagină titluri de genul: „Trump are charisma unui elefant beat…”, „Donald Trump, un clovn al ororii şi un risc la adresa securității”, „Cum va otrăvi Preşedintele Trump aerul pe care îl respirăm…”, „Donald Trump spulberă societatea deschisă vestică”, „America alege un preşedinte care va diviza societatea”, sau „Donald Trump, un Rege fără plan”.

Mergând în Marea Britanie, The Guardian a publicat articole tendenţioase şi agresive la adresa lui Trump, de genul „The Guardian vede politica externă a lui Trump ca o ameninţare la adresa păcii”, arătând de departe că Trump nu convine elitelor britanice pentru că nu este de-al lor în ale furatului şi înşelăciunilor internaţionale. Tot The Guardian titra fără ruşine: „O victorie a lui Trump a fost o victorie a unui bigot”, parcă fără nicio gândire constructivă şi o interferenţă lipsită de profesionalism în viaţa economică şi socială a SUA.

Alte publicaţii britanice scriau într-un mod greu de conceput, care arată o mare diviziune produsă între continente sau teama liderilor europeni că nu vor mai avea un susţinător sau o susţinătoare a corupţiei şi jafului cu bani tipăriţi, că vor pierde privilegiile de vătafi ai ţărilor de la periferia UE prin lipsa de sincronizare a politicilor lor economice cu politica economică a SUA.

În Spania, aceeași atitudine de neînţeles şi lipsită de diplomaţia strict necesară în aceste momente. Publicaţia El Pais, publica un articol cu titlul „Declaraţie de Război împotriva Prostiei”, care se referă în principal la poziţia populaţiei europene faţă de americani, o altă eroare de proporţii.

În Austria, publicaţia Kronen Zeitung titra: „Valiza nucleară: În 72 de zile Trump poate anihila civilizaţia umană”. Este pur şi simplu incredibil câtă ură pot arunca aceşti răspândaci în joc, chiar ştiind că nimic nu mai poate fi schimbat şi ei ar trebui să dovedească dorinţa de colaborare cu liderul american.

În Franţa, publicaţia Liberation a pus pe prima pagină, legat de Trump, titlul „American Psycho”… care nu este greu de tradus pentru cineva care doreşte să vadă la lucru perversitatea unor perdanţi francezi, care nu ştiu să întoarcă situaţia în mod favorabil lor şi întregii umanităţi.

Publicaţia L’Obs, întreba tendențios: „Va începe deglobalizarea odată cu preşedenţia lui Trump?”, ca şi cum această globalizare a avut un cât de minuscul efect pozitiv asupra omului de rând, dar lipsa ei va afecta marea parte a elitei infractoare europene.

Le Figaro titra cu litere de-o şchioapă: „Donald Trump: De la clovn la Preşedinte”.

Le Monde, scria în articolul de fond: „Victoria lui Donald Trump: un Brexit pentru SUA”.

În Olanda, publicaţia Telegraaf titra la rândul ei: „Trump este un coşmar pentru Europa”.

Cum ar putea fi primit acest sentiment anti-american generat în Europa de mass-media inconştientă şi jurnaliști arondaţi unor gunoaie elitiste? De ce nu scriu ei articole care să îl îndemne pe liderul american la colaborare în vederea derulării unor proiecte majore şi utile pentru populaţia celor două continente şi entităţi?

Sentimentul anti-american va fi în creştere exponenţială în următoarea perioadă, ceea ce va duce la schimbări majore în poziţia Americii faţă de Europa, în poziţia Rusiei faţă de Europa şi la o apropiere greu de anticipat de liderii UE, între Rusia şi SUA.

O relaţie strânsă şi constructivă între Rusia şi SUA va duce Europa în abisurile economice şi în final cu mâna întinsă la America, fiind în plus divizată de numărul în creştere al liderilor estici care sunt pro Rusia şi doresc colaborare pe principii de respect cu vecinul lor de la est.

Ce se va petrece cu UE? Se va destrăma, euro va dispare, iar dolarul va fi singura monedă care va circula, cu acordul Rusiei şi în cadrul unui joc compensator cu SUA?

În trecut, alţi lideri europeni federalişti de carton au încercat să aducă sentimentul anti-american, ca necesitatea punerii bazelor unei identităţi pan europene. Acest superstat din nisip, UE, cu sediul la Bruxelles, a fost mereu zugrăvit ca fiind o alternativă globalistă la naţionalismul american. Dacă UE se va dezintegra, stabilimentul politic european va exploata sentimentul anti-american în încercarea disperată de a trage ultimele avantaje de la o uniune artificială şi în care frauda, minciuna şi înşelătoria sunt atributele principale.

Ce va spune Trump legat de Europa şi relaţiile ei cu marile instituţii financiare cu sediile la New York? Nu este greu de anticipat după acest noian de jigniri și reacții de o stupiditate de neimaginat.

Citiți și:

Cum comenta presa internațională imediat după victoria lui Trump la alegerile prezidenţiale din SUA: De la «Noaptea groazei», la Trumpland

De ce toată mass-media mondială – ce este controlată din umbră de așa-zișii ILUMINAȚI – e împotriva lui Donald Trump?

Donald Trump președinte. «Hannibal ante portas!»

 

yogaesoteric
7 ianuarie 2017