Evanghelia după Ioan – extrase despre FARISEI

 
„Între Farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaş al Iudeilor. Acesta a venit la Iisus, noaptea, şi I-a zis: „Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător, venit de la Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.” Drept răspuns, Iisus i-a zis: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.” Nicodim I-a zis: „Cum se poate naşte un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale, şi să se nască?” Iisus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun, că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din carne, este carne, şi ce este născut din Duh, este duh. Nu te mira că ţi-am zis: „Trebuie să vă naşteţi din nou.”

Vântul suflă încotro vrea, şi-i auzi vuietul; dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul.” Nicodim I-a zis: „Cum se poate face aşa ceva?” Iisus I-a răspuns: „Tu eşti învăţătorul lui Israel, şi nu pricepi aceste lucruri?”
 
(Ioan, 1, 1-10)

***
 
„Iudeii Îl căutau în timpul praznicului, şi ziceau: „Unde este?” Noroadele vorbeau mult în şoaptă despre El. Unii ziceau: „Este un om bun.” Alţii ziceau: „Nu, ci duce norodul în rătăcire.” Totuşi, de frica Iudeilor, nimeni nu vorbea de El pe faţă. Pe la jumătatea praznicului, Iisus S-a suit la Templu. Şi învăţa norodul. Iudeii se mirau, şi ziceau: „Cum are omul acesta învăţătură, căci n-a învăţat niciodată?” Iisus le-a răspuns: „Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis pe Mine. Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu, sau dacă Eu vorbesc de la Mine. Cine vorbeşte de la sine, caută slava lui însuşi; dar cine caută slava Celui ce l-a trimis, acela este adevărat, şi în el nu este strâmbătate. Oare nu v-a dat Moise Legea? Totuşi nimeni din voi nu ţine Legea. De ce căutaţi să Mă omorâţi?” Norodul I-a răspuns: „Ai drac. Cine caută să Te omoare?”  
 
Drept răspuns, Iisus le-a zis: „O lucrare am făcut, şi toţi vă miraţi de ea. Moise v-a dat porunca privitoare la tăierea împrejur – nu că ea vine de la Moise, ci de la patriarhi – şi voi tăiaţi împrejur pe om în ziua Sabatului. Dacă un om primeşte tăierea împrejur în ziua Sabatului, ca să nu se calce Legea lui Moise, de ce turbaţi de mânie împotriva Mea, pentru că am însănătoşat un om întreg în ziua Sabatului? Nu judecaţi după înfăţişare, ci judecaţi după dreptate.” Nişte locuitori din Ierusalim ziceau: „Nu este El acela, pe care caută ei să-L omoare? Şi totuşi, iată că vorbeşte pe faţă, şi ei nu-I zic nimic!Nu cumva, în adevăr, cei mai mari vor fi cunoscut că El este Hristosul? Dar noi ştim de unde este omul acesta; însă, când va veni Hristosul, nimeni nu va şti de unde este.”  
 
Şi Iisus, pe când învăţa pe norod în Templu, striga: „Mă cunoaşteţi şi Mă ştiţi de unde sunt! Eu n-am venit de la Mine însumi, ci Cel ce M-a trimis, este adevărat, şi voi nu-L cunoaşteţi. Eu Îl cunosc, căci vin de la El, şi El M-a trimis.” Ei căutau deci să-L prindă; şi nimeni n-a pus mâna pe El, căci încă nu-I sosise ceasul. Mulţi din norod au crezut în El, şi ziceau: „Când va veni Hristosul, va face mai multe semne decât a făcut omul acesta?” Fariseii au auzit pe norod spunând în şoaptă aceste lucruri despre El. Atunci preoţii cei mai de seamă şi Fariseii au trimis nişte aprozi să-L prindă. Iisus a zis: „Mai sunt cu voi puţină vreme, şi apoi Mă duc la Cel ce M-a trimis. Voi Mă veţi căuta, şi nu Mă veţi găsi; şi unde voi fi Eu, voi nu puteţi veni.”
 
(Ioan, 7, 11-24)

***
 
„S-a făcut deci dezbinare în norod din pricina Lui. Unii din ei voiau să-L prindă; dar nimeni n-a pus mâna pe El.

Aprozii s-au întors deci la preoţii cei mai de seamă şi la Farisei. Şi aceştia le-au zis: „De ce nu L-aţi adus?” Aprozii au răspuns: „Niciodată n-a vorbit vreun om ca omul acesta.” Fariseii le-au răspuns: „Doar n-aţi fi fost duşi şi voi în rătăcire? A crezut în El vreunul din mai marii noştri sau din Farisei
? Dar norodul acesta, care nu ştie Legea, este blestemat!” Nicodim, cel care venise la Iisus noaptea, şi care era unul din ei, le-a zis: „Legea noastră osândeşte ea pe un om înainte ca să-l asculte şi să ştie ce face?” Drept răspuns, ei i-au zis: „Şi tu eşti din Galilea? Cercetează bine, şi vei vedea că din Galilea nu s-a ridicat nici un prooroc.” Şi s-a întors fiecare acasă.”
 
(Ioan, 7, 43-53)
 
***
 
„Atunci cărturarii şi Fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus-o în mijlocul norodului, şi au zis lui Iisus: „Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar când săvârşea preacurvia. Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu dar ce zici?” Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească şi să-L poată învinui. Dar Iisus S-a plecat în jos, şi scria cu degetul pe pământ. Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe, El S-a ridicat în sus, şi le-a zis: „Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintâi cu piatra în ea.” Apoi S-a plecat iarăşi, şi scria cu degetul pe pământ. Când au auzit ei cuvintele acestea, s-au simţit mustraţi de cugetul lor, şi au ieşit afară, unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni, până la cei din urmă. Şi Iisus a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc. Atunci S-a ridicat în sus; şi, când n-a mai văzut pe nimeni decât pe femeie, Iisus i-a zis: „Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nimeni nu te-a osândit?” „Nimeni, Doamne” , I-a răspuns ea. Şi Iisus i-a zis: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti.”
 
Iisus le-a vorbit din nou, şi a zis: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” La auzul acestor vorbe, Fariseii I-au zis: „Tu mărturiseşti despre Tine însuţi: deci mărturia Ta nu este adevărată.” Drept răspuns, Iisus le-a zis: „Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine însumi, totuşi mărturia Mea este adevărată; căci Eu ştiu de unde am venit şi unde Mă duc, dar voi nu ştiţi nici de unde vin nici unde Mă duc. Voi judecaţi după înfăţişare; Eu nu judec pe nimeni. Şi chiar dacă judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci Tatăl, care M-a trimis, este cu Mine. În Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată: deci despre Mine însumi, mărturisesc Eu, şi despre Mine mărturiseşte şi Tatăl, care M-a trimis.” Ei I-au zis deci: „Unde este Tatăl Tău?” Iisus a răspuns: „Voi nu Mă cunoaşteţi nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu. Dacă M-aţi cunoaşte pe Mine, aţi cunoaşte şi pe Tatăl Meu.”  
 
(Ioan, 8, 3-19)

***

Au adus la Farisei pe cel ce fusese orb mai înainte
. Şi era o zi de Sabat când făcuse Iisus tină, şi-i deschisese ochii. Din nou, Fariseii l-au întrebat şi ei cum şi-a căpătat vederea. Şi el le-a zis: „Mi-a pus tină pe ochi, m-am spălat, şi văd.” Atunci unii din Farisei au început să zică: „Omul acesta nu vine de la Dumnezeu, pentru că nu ţine Sabatul.” 
 
(Ioan, 9, 13-16)

***
 
„Fariseii au chemat a doua oară pe omul care fusese orb, şi i-au zis: „Dă slavă lui Dumnezeu: noi ştim că omul acesta este un păcătos.” El a răspuns: „Dacă este un păcătos, nu ştiu; eu una ştiu: că eram orb, şi acum văd.” Iarăşi l-au întrebat: „Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii?” „Acum v-am spus” , le-a răspuns el, „şi n-aţi ascultat. Pentru ce voiţi să mai auziţi încă o dată? Doar n-aţi vrea să vă faceţi şi voi ucenicii Lui!” Ei l-au ocărât, şi i-au zis: „Tu eşti ucenicul Lui, noi suntem ucenicii lui Moise. Ştim că Dumnezeu a vorbit lui Moise, dar acesta nu ştim de unde este.” „Aici este mirarea”, le-a răspuns omul acela, „că voi nu ştiţi de unde este, şi totuşi, El mi-a deschis ochii. Ştim că Dumnezeu n-ascultă pe păcătoşi; ci, dacă este cineva temător de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acela îl ascultă. De când este lumea, nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naştere. Dacă omul acesta n-ar veni de la Dumnezeu, n-ar putea face nimic.” „Tu eşti născut cu totul în păcat” , i-au răspuns ei, „şi vrei să ne înveţi pe noi?” Şi l-au dat afară.  Iisus a auzit că l-au dat afară; şi, când l-a găsit, i-a zis: „Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?” El a răspuns: „Şi cine este, Doamne, ca să cred în El?” „L-ai şi văzut” , i-a zis Iisus, „şi cel care vorbeşte cu tine, Acela este.” „Cred, Doamne” , I-a zis el; şi I s-a închinat. Apoi Iisus a zis: „Eu am venit în lumea aceasta pentru judecată: ca cei ce nu văd, să vadă, şi cei ce văd, să ajungă orbi.” Unii din Fariseii care erau lângă el, când au auzit aceste vorbe, I-au zis: „Doar n-om fi şi noi orbi!” „Dacă aţi fi orbi”, le-a răspuns Iisus, „n-aţi avea păcat; dar acum ziceţi: Vedem. Tocmai de aceea, păcatul vostru rămâne.”
 
(Ioan, 9, 24-41)

***
 
„Mulţi din Iudeii, care veniseră la Maria, când au văzut ce a făcut Iisus, au crezut în El. Dar unii din ei s-au dus la Farisei, şi le-au spus ce făcuse Iisus. Atunci preoţii cei mai de seamă şi Fariseii au adunat Soborul, şi au zis: „Ce vom face? Omul acesta face multe minuni. Dacă-L lăsăm aşa, toţi vor crede în El, şi vor veni romanii şi ne vor nimici şi locul nostru şi neamul.” Unul din ei, Caiafa, care era mare preot în anul acela, le-a zis: „Voi nu ştiţi nimic; oare nu vă gândiţi că este în folosul vostru să moară un singur om pentru norod, şi să nu piară tot neamul?” Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el; ci, fiindcă era mare preot în anul acela, a prorocit că Iisus avea să moară pentru neam. Şi nu numai pentru neamul acela, ci şi ca să adune într-un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi. Din ziua aceea, au hotărât să-L omoare. De aceea Isus nu mai umbla pe faţă printre Iudei; ci a plecat de acolo în ţinutul de lângă pustie, într-o cetate numită Efraim; şi a rămas acolo împreună cu ucenicii Săi. Paştele Iudeilor erau aproape. Şi mulţi oameni din ţinutul acela s-au suit la Ierusalim, înainte de Paşte, ca să se urăţească. Ei căutau pe Iisus, şi vorbeau unii cu alţii în Templu: „Ce credeţi? N-are să vină la praznic?” Iar preoţii cei mai de seamă şi Fariseii porunciseră că, dacă va şti cineva unde este, să le dea de ştire ca să-L prindă.”
 
(Ioan, 11, 45-57)

***

„Măcar că făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El, ca să se împlinească vorba, pe care o spusese proorocul Isaia: „Doamne, cine a dat crezare propovăduirii noastre? Şi cui a fost descoperită puterea braţului Domnului?” De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis:  „Le-a orbit ochii, şi le-a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.” Isaia a spus aceste lucruri când a văzut slava Lui, şi a vorbit despre El. Totuşi, chiar dintre fruntaşi, mulţi au crezut în El; dar de frica Fariseilor nu-L mărturiseau pe faţă, ca să nu fie daţi afară din sinagogă. Căci au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.”
 
(Ioan, 12, 37-43)

***
 
„După ce a rostit aceste vorbe, Iisus a plecat cu ucenicii Săi dincolo de pârâul Chedron, unde era o grădină, în care a intrat El şi ucenicii Lui. Iuda, vânzătorul, ştia şi el locul acela, pentru că Iisus de multe ori se adunase acolo cu ucenicii Lui. Iuda, deci, a luat ceata ostaşilor şi pe aprozii trimişi de preoţii cei mai de seamă şi de Farisei, şi a venit acolo cu felinare, cu făclii şi cu arme.”
 
(Ioan, 18, 1-3)
 
 

Înapoi …
 

yogaesoteric