Pe calea contenciosului administrativ, Lumeajustitiei.ro cere Ministerului Public să apere libertăţile cetăţenilor şi să 
promoveze revizuiri în toate dosarele penale în care s-au dat soluţii pe interceptări obţinute de „alte organe specializate ale statului”. Probele obţinute ilegal sunt nule de drept. Potrivit Deciziei Curții Constituționale a României 51/2016, aceste dosare au deschisă calea revizuirii.
Lumeajustitiei.ro iniţiază un demers democratic de apărare a ordinii de drept, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor – acela de a nu mai putea fi interceptaţi de „alte organe specializate”, prin încălcarea Constituţiei. Dreptul la viaţă intimă, familială şi privată, precum şi secretul corespondenţei ar fi trebuit să fie garantate de statul român conform Constituţiei. Aceste drepturi au fost încălcate sistematic în România, iar acest lucru a fost constatat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 51 din 16.02.2016, care a declarat neconstituţională practica mioritică de a fi interceptaţi prin intermediul serviciilor de informaţii, deşi numai un organ de urmărire penală putea avea acest drept.
Potrivit Deciziei CCR, toate hotărârile judecătoreşti definitive, în care s-au pronunţat soluţii pe baza unor interceptări ilegal obţinute au deschisă calea extraordinară de atac a revizuirii. Procurorul General al României, Bogdan Licu, care conduce vremelnic Ministerul Public, nu se înghesuie să dispună la nivel de parchete atacarea cu cereri de revizuire a sentinţelor aflate în această situaţie, deşi procurori din acest minister sunt cei vinovaţi de simbioză neconstituţională cu SRI şi alte servicii. Aşa că o încercăm noi (Lumeajustitiei.ro, n.red), pe calea contenciosului administrativ. Deocamdată am adresat o cerere prealabilă. Dacă Ministerul Public nu va lua măsuri urgente pentru repararea prejudiciilor cauzate prin încălcarea drepturilor legitime ale cetăţenilor, ne vom adresa instanţei de contencios administrativ. Iată demersul nostru:
Domnule Procuror General,
Articolul 13 din Legea 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii: „Organele Serviciului Român de Informaţii nu pot efectua acte de cercetare penală, nu pot lua măsura reţinerii sau arestării preventive şi nici dispune de spaţii proprii de arest”.
În pofida acestui text de lege, în realitate, în ultimii circa 10 ani dacă nu şi mai mult, anumiţi procurori, iar mai târziu mai toţi procurorii din marile parchete, în special de la DNA şi DIICOT, au delegat atribuţiile personale de efectuare a interceptărilor în dosarele penale ofiţerilor SRI, în baza unor prevederi legale necunoscute (posibil să existe o hotărâre CSAT nepublică, fără valoare legislativă) şi profitându-se de faptul că întreaga reţea naţională de interceptare a comunicaţiilor se află în deţinerea SRI.
A existat o singură excepţie – la DNA, unde fostul procuror-şef Daniel Morar, în urma unor dosare instrumentate unor înalţi ofiţeri SRI, a solicitat şi obţinut pentru Serviciul Tehnic al DNA o derivaţie din sistemul naţional de interceptare a comunicaţiilor pe care SRI deţinea monopolul.
Modul ilegal de lucru pentru realizarea interceptărilor de orice natură (inclusiv ambientale) a devenit un mod de viaţă al multor procurori, prin încălcarea art. 91, indice 2 din vechiul Cod de procedura penală, potrivit căruia „Procurorul procedează personal la interceptările şi înregistrările prevăzute la art. 91, indice 1 sau poate dispune ca acestea să fie efectuate de organul de cercetare penală”.
Pentru a masca perioada de ilegalitate, autorii noului Cod de procedură penală, intrat în vigoare la 1 februarie 2014, au inserat la Articolul 142 (1) referitor la punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică următorul text: „(1) Procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializaţi din cadrul poliţiei ori de alte organe specializate ale statului”.
Acest text de lege completa practic vechiul Cpp – art. 91, indice 1 (abrogat) cu sintagma „alte organe specializate ale statului”. Această completare pro causa a produs o explozie de interceptări ale SRI, la vedere, care au culminat cu fenomenul de la DNA, în care procurorul şef Laura Kovesi aprobă ca toate comunicatele de presă difuzate de mass-media să conţină oriunde era cazul formula de mulţumire „dosar efectuat cu sprijinul SRI”. Totul în pofida faptului că realizarea de interceptări constituie acte de cercetare penală (interceptările având calitatea de probă în procesul penal) şi în pofida faptului că articolul 13 din Legea 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii reglementa strict faptul că: „Organele Serviciului Român de informaţii nu pot efectua acte de cercetare penală, nu pot lua măsura reţinerii sau arestării preventive şi nici dispune de spaţii proprii de arest”.
Sintagma „alte organe specializate ale statului” din art. 142 (1) Cod procedura penală a fost declarată neconstituţională de Curtea Constituţională a României prin Decizia nr. 51 din 16.02.2016. Instanţa constituţională a precizat limpede în considerentele deciziei sale că toate hotărârile judecătoreşti în care s-au cules probe de către serviciile de informaţii, în condiţiile de neconstituţionalitate reţinute, au deschisă calea de atac extraordinară a revizuirii, în baza art. 453 din Codul de procedură penală.
Raţiunea revizuirii indicată în Decizia CCR nr. 51 din 16.02.2016 constă în ilegalitatea probelor realizate de „alte organe specializate ale statului” atunci când acestea sunt servicii de informaţii care potrivit legii nu au dreptul să efectueze acte de cercetare penală/ persoane care nu au calitatea de organ de urmărire penală.
Potrivit art. 102 din Codul de procedură penală referitor la excluderea probelor obţinute în mod nelegal se prevede că: „…(2) Probele obţinute în mod nelegal nu pot fi folosite în procesul penal. (3) Nulitatea actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe ori prin care aceasta a fost administrată determină excluderea probei…”
Rezultă că în toate dosarele în care parchetele au delegat ofiţeri de servicii de informaţii şi alte persoane care nu au calitatea de organ de urmărire penală, pentru efectuarea de interceptări de orice natură, probele obţinute prin aceste mijloace sunt lovite de nulitate absolută.
Vă revine aşadar dvs., domnule Procuror General, atributul de a identifica şi proceda, la nivelul Ministerului Public, la declanşarea de revizuiri a tuturor hotărârilor penale definitive în care s-au folosit probe obţinute în mod nelegal şi care apar ca lovite de nulitate din perspectiva Deciziei CCR nr. 51 din 16.02.2016, în scopul ca adevărul judiciar în respectivele cauze să se bazeze pe orice alte probe decât cele obţinute în mod nelegal, dar şi al respectării art. 131 din Constituţie potrivit căruia „În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor”.
În acest sens, vă adresez în baza Legii contenciosului administrativ următoarea cerere prealabilă:
Către MINISTERUL PUBLIC – PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
DOMNULE PROCUROR GENERAL,
Subsemnatul Răzvan SAVALIUC, senior editor la Lumeajustitiei.ro…
În temeiul disp. art. 7 alin. (1) şi art. 2 alin. (1) lit. r din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată şi modificată, cu aplicarea disp. art. 129 şi 131 din Constituţie, precum şi a disp. art. 62 alin. (3) şi art. 63 lit. f din Legea nr. 304/2004, republicată,
Înaintez prezenta cerere prealabilă prin care
solicit atacarea cu revizuire a tuturor hotărârilor penale definitive care intră sub incidenţa disp. art. 453 alin. (1) lit. a) şi f) din Codul de procedură penală, astfel cum s-a statuat prin decizia Curţii Constituţionale nr. 51 din 16.02.2016, paragraful 52:
Cu privire la efectele prezenţei decizii, Curtea reaminteşte caracterul erga omnes şi pentru viitor al deciziilor sale, prevăzut la art. 147 alin.(4) din Constituţie. Aceasta înseamnă că, pe toată perioada de activitate a unui act normativ, acesta se bucură de prezumţia de constituţionalitate, astfel încât decizia nu se va aplica în privinţa cauzelor definitiv soluţionate până la data publicării sale, aplicându-se, însă, în mod corespunzător, în cauzele aflate pe rolul instanţelor de judecată [a se vedea Decizia nr.895 din 17 decembrie 2015, (par.28)]. În ceea ce priveşte hotărârile definitive, această decizie poate servi ca temei de revizuire, în baza art. 453 alin.(1) lit. a) şi f) din Codul de procedură penală, în această cauză, precum şi în cauzele în care au fost ridicate excepţii de neconstituţionalitate similare, înaintea datei publicării prezenţei decizii în Monitorul Oficial al României, Partea I. [a se vedea Decizia nr. 508 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.843 din 19 noiembrie 2014 (par.26), Decizie nr. 585 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 921 din 18 decembrie 2014 (par.14) şi Decizia nr.740 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.129 din 19 februarie 2015 (par.14)].
Potrivit art. 453 alin. (1) lit. f din Codul de procedură penală:
Cazurile de revizuire
(1) Revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză;
„f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituţională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.”
Cu stimă,
Răzvan SAVALIUC
Citiți și:
Judecătorii nu mai suportă noua securitate
Operaţiunea secretă «ochiul şi timpanul» revine. SRI ascultă de două ori mai multe telefoane decât FBI
Bizarele coincidenţe în înfiinţarea FSB şi SRI
yogaesoteric
14 mai 2016