Experimente mistice sub lupa științei. Dansul timpului

Nu e liniar

Simon Shnoll, un fizician rus, a făcut nişte descoperiri care ar putea să transforme cu adevărat civilizaţia actuală. Studiind un spectru larg de procese fizice, chimice şi biologice, a observat că fiecare reacţie fizică, chimică, biologică sau radioactivă arată la fel dacă le trasezi graficul la aceeaşi oră – chiar şi când sunt măsurate la mulți kilometri distanţă. Asta demonstrează că fiecare atom, fiecare moleculă şi fiecare impuls energetic de pe Pământ urmează aceleași spasme simultan, la nivel cuantic. Aceste reacţii ne-am aştepta să fie separate şi complet independente unele de altele – dar realitatea nu este aşa.

 
Simon Shnoll

Profesorul Shnoll consideră că aceste spasme periodice care au loc în cadrul materiei şi energiei sunt cauzate de o transformare globală a structurii spaţio-temporale. Asta înseamnă că, la nivel cuantic, viteza de curgere a timpului creşte şi descreşte. Deşi acest fenomen creează efecte cuantice distincte şi măsurabile, noi percepem timpul într-un mod liniştit, ordonat şi liniar.

Începând cu secolul trecut au apărut tehnologii ce folosesc aceste principii la o scară mult mai extinsă decât lumea cuantică.

1. Oprit prin intermediul tehnologiei

Inventatorul Sid Hurwich a descoperit o modalitate de a influența scurgerea timpului într-o zonă dată.

În 1969, mai multe bănci din Canada au fost jefuite, iar poliția nu reușea să-i prindă pe făptaşi. Hurwich a chemat la el acasă un grup de prieteni ofiţeri de poliție angajaţi ai serviciului de securitate al băncilor şi le-a făcut o demonstraţie a invenţiei sale, ce i-ar fi putut ajuta în cazurile viitoare.
Hurwich a rugat pe unul dintre poliţist să-şi aşeze pistolul pe masa sub care se afla invenţia sa. După ce a pornit aparatul, i-a îndemnat să urmărească să mişte arma. Au constatat cu toții că nu puteau nici s-o ridice şi nici să-i tragă piedica. După 25 de minute de strădanii, Hurwich i-a rugat să-şi verifice ceasurile. Ceasurile lor indicau ora la care intraseră în cameră. Adică erau cu 25 de minute în urmă.

Ce s-a petrecut

Invenţia lui Hurwich emitea un câmp care altera centrele gravitaţionale ale armelor, instrumentelor şi dispozitivelor mecanice. Acest fapt făcea ca timpul să curgă mult mai lent în cadrul spaţio-temporal în care se aflau acestea. În spaţiul din jurul armei, timpul curgea atât de încet încât toate tentativele de a o mişca se desfășurau doar în câteva microsecunde ale timpului real, insuficiente pentru a învinge inerția obișnuită ce menținea arma pe masă. Presiunea realizată asupra ei nu a durat suficient de mult în acel cadru spațio-temporal în care se afla arma. În cadrul sistemului lor de observație, totul poate a părut normal – dar atunci când și-au verificat ceasurile, au avut o mare surpriză.

Pentru ceasurile lor, influențate și ele de acel câmp, cele 25 de minute ale timpului real petrecute în interiorul camerei au fost doar câteva secunde.

Pentru a mișca într-adevăr pistolul ar fi fost necesar să-l împingă pentru mult mai mult timp, astfel ca în cadrul spațio-temporal în care se afla arma presiunea să aibă o durată suficient de mare pentru ca arma să poată fi mișcată din loc.

2. Totul este posibil instantaneu

Fluxul temporal, conform cercetătorului rus Kozyrev, nu înaintează în linie dreaptă, ci se rotește pe măsură ce se mișcă. Timpul posedă atât caracteristici energetice, cât și o mișcare de rotație. Oamenii de știință ruși au denumit aceste „valuri temporale” – „câmpuri de torsiune”.

David Wilcock le numește Câmp-Sursă, întrucât oferă o reprezentare mult mai bună a modului în care această energie este responsabilă pentru creația a tot ceea ce există în Univers. Cercetările lui Cleve Backster au arătat că plantele, bacteriile, insectele, animalele și oamenii pot comunica unele cu altele în timp ce se află în camere ecranate diferite. Asta demonstrează faptul că acest Câmp-Sursă nu este electromagnetic.

În anul 2001, dr. Harmut Muller a folosit câmpurile de torsiune din interiorul gravitației pentru a da un telefon din Germania în Rusia. Pentru efectuarea acestui apel telefonic nu a utilizat niciun câmp electromagnetic. Astfel, datorită descoperirilor lui Muller poți să dai un telefon dintr-o parcare subterană din beton, către un punct de pe fundul oceanului aflat la jumătate de galaxie distanță, și vei obține întotdeauna un semnal perfect, în timp real. De asemenea, nu se creează „smog electromagnetic” care poate da naștere cancerului, migrenelor și altor probleme, iar această tehnologie ar putea fi cu ușurință adaptată pentru accesul la internetul fără fir.

3. Oprit prin putere mentală

În lucrarea sa Universul Sincronizat (The Synchronized Universe), dr. Claude Swanson vorbește despre experimentele din China cu copii SEF (Super Extra Funcționali) în care un radiotransmițător mic, pe baterii, a fost teleportat fără ajutorul vreunei tehnologii, din buzunarul unui copil, printr-un perete, până la un recipient sigilat. Transmițătorul emitea pe o frecvență stabilă de semnale electromagnetice, aceasta permițând să se calculeze o măsurare precisă a timpului.

Pe măsură ce procesul de teleportare era în curs de desfășurare, frecvența transmițătorului s-a micșorat și chiar s-a oprit complet preț de câteva clipe, iar apoi gradat a revenit la frecvența inițială. Aceasta indică faptul că se poate ca însuși timpul să fi fost afectat de teleportare; asta deoarece frecvența este o măsură a timpului. Acest comportament este o reminiscență a ceea ce se petrece la nivel cuantic. Dacă o particulă elementară, cum ar fi electronul, se poate opri în spațiu, atunci frecvența sa devine foarte joasă și poziția sa se extinde apoi pe o zonă mai mare.

4. Controlul timpului – practică yoga străveche

Swanson îl menționează, de asemenea, pe Tara Bey, un yoghin indian care putea încetini timpul până la încremenire în interiorul trupului său o anumită perioadă de timp. Ajutoarele sale i-au acoperit ochii, urechile și nările și gura cu ceară pentru a nu lăsa insectele săi pătrundă în trup. El nu a putut respira nici măcar o dată. I-a explicat lui Paul Brunton apoi cum anume funcționează acest fenomen.

„Când oamenii văd ce realizez, cred că este vorba de ceva supranatural. Dar ei se înșală. Aceste fenomene sunt perfect științifice și respectă legile naturii. Nimic din ceea ce fac nu este arbitrar, supranatural sau împotriva legilor naturii.”

Aceste modificări ale curgerii timpului vor putea fi realizate de oricine, nu numai prin intermediul tehnologiei. De altfel, este cunoscut că în meditațiile yoghine profunde curgerea timpului este percepută diferit. Și iată că știința începe să deslușească aceste mistere.

Articol preluat din Revista Yoga Magazin nr. 89/90

Citiți și:

Spațiul-timp în… timp și în spațiu (I)

Călătorind prin faliile timpului

Călătoria în timp este una cât se poate de realizabilă, cel puțin din punct de vedere matematic…

 

yogaesoteric
18 octombrie 2019