Un fragment de ADN dintr-o singură celulă conţine suficiente informaţii pentru a putea clona un întreg organism. Desigur, înţelegând ADN-ul putem să cunoaștem multe despre viaţă şi despre universul înconjurător. O înţelegere mai profundă a unor descoperiri știinţifice de ultimă oră ne spune că ADN-ul începe nu ca o moleculă, ci ca o formă de undă. Ceea ce este şi mai interesant este că această formă de undă există ca tipar în structura spaţiului şi timpului, fiind încifrat în întregul univers.
Suntem înconjuraţi de unde vibraţionale de informaţii genetice invizibile, care produc microforţe gravitaţionale ce atrag atomii şi moleculele din apropierea lor pentru a construi ADN-ul.
Unul dintre savanții ce a surprins aceste microforţe gravitaţionale în acţiune este dr. Sergey Leikin. Ȋn 2008, Leikin a amestecat mai multe tipuri de ADN în apă sărată obişnuită, fiecare tip fiind marcat în prealabil cu o culoare fluorescentă diferită.
Surpriza imensă pe care a oferit-o experimentul a fost că moleculele de ADN care se potriveau, se împerecheau. La scurt timp după aceea, s-au format grupuri întregi de molecule de ADN de aceeaşi culoare. Leikin e de părere că ceea ce a permis moleculelor de aceeaşi culoare să se adune este o anumită încărcătură electromagnetică. Totuşi, alte experimente arată că această explicaţie nu e valabilă şi că cel mai probabil este vorba despre gravitaţie. Vom explica în cele ce urmează.
Ȋn 2011, câştigătorul premiului Nobel dr. Luc Montagnier a demonstrat că ADN-ul poate fi format chiar şi numai din hidrogen şi oxigen. El a început prin folosirea unui flacon sigilat ermetic ce conţinea apă sterilizată pură şi a plasat în apropierea acestuia un alt tub sigilat, ce conţinea mici cantităţi de ADN ce pluteau în apă. Montagnier a electrizat ambele tuburi timp de o săptămână, cu un câmp electromagnetic de 7 hertzi şi apoi a aşteptat. 18 ore mai târziu, fragmente mici de ADN s-au dezvoltat în primul tub, ce conţinea doar apă pură sterilizată.
Aceste noi descoperiri ştiinţifice ne spun că universul aspiră în mod constant spre a crea viaţă biologică, oriunde şi oricând este cu putință. În orice loc anume din univers, aceste microunde gravitaţionale invizibile vor începe să adune atomii şi moleculele laolaltă pentru a crea ADN şi, astfel, viaţă.
O altă descoperire fenomenală a fost făcută atunci când dr. Fritz-Albert Popp a surprins ADN-ul în timp ce atrăgea fotoni (minuscule „pachete” de energie ce alcătuiesc lumina vizibilă). Noua ştiinţă dezvăluie faptul că fotonii sunt esenţiali pentru sănătatea şi funcţionarea ADN-ului, fiind se pare folosiţi pentru a trimite şi a primi informaţii din întregul organism. El a descoperit că fiecare moleculă de ADN înmagazinează în ea până la 1.000 de fotoni, similar cu un cablu subţire de fibră optică. Fotonii sunt propulsaţi înainte şi înapoi cu viteza luminii în interiorul moleculei şi sunt înmagazinaţi până când este necesar să fie folosiţi.
Ȋn 1984, omul de ştiinţă rus dr. Peter Gariaev a descoperit că atunci când molecula de ADN era plasată într-un mic container de cuarț, ea absorbea în mod natural fiecare foton din încăpere.
O extraordinară analogie a acestui fenomen ar putea fi aceea a unei persoane singure aflată pe un mare stadion sportiv şi fiecare foton din stadion să fie cumva curbat direct spre acea persoană, făcându-i corpul să strălucească efectiv de lumină, în timp ce restul stadionului rămâne în întuneric complet.
În ştiinţa convenţională, singura forţă ce poate curba lumina este gravitaţia şi aceasta se petrece doar în apropierea unei găuri negre. Astfel se pare că ADN-ul generează un efect microgravitaţional ce atrage şi captează lumina.
Revenind la primul experiment menţionat în acest articol, realizat de dr. Leikin, ne dăm seama că într-adevăr este posibil ca ceea ce a determinat sau a permis moleculelor de ADN de acelaşi fel să se atragă una către cealaltă să nu fi fost o sarcină electrică, ci probabil gravitaţia, având în vedere că sarcinile electrice nu au putut niciodată să curbeze lumina în timp ce ea circulă prin spaţiu.
Cu toate acestea, cea mai uimitoare parte din experimentul lui Gariaev a survenit când el credea că acesta se încheiase. După ce a scos ADN-ul din flaconul de cuarț, a observat că în flacon fotonii alcătuiau în continuare spirale exact în locul unde fuseseră moleculele de ADN.
Aparent, o anumită influenţă gravitaţională ţinea fotonii acolo unde fuseseră moleculele de ADN. Aceasta s-a numit mai târziu „efectul de fantomă al ADN-ului”. Astfel, ADN-ul creează o forţă energetică ce absoarbe fotonii şi îi atrage în moleculă, dar ADN-ul în sine nici măcar nu este necesar. O anumită forţă invizibilă, sau o anumită undă atrage şi menţine lumina (fotonii) acolo de la sine.
Dr. Gariaev a descoperit că putea „distruge” fantoma cu azot lichid foarte rece şi fotonii ieşeau cu toţii din câmpul de forţă. Totuşi, după un interval de 5-8 minute, noi fotoni erau captaţi iar întreaga „fantomă” reapărea. Ori de câte ori repeta acest proces, noi „fantome” reapăreau. De fapt, doar după ce a făcut aceasta fix 30 de zile, fotonii în sfârşit nu au mai reapărut.
Desigur, acest ultim experiment a fost realizat acum 30 de ani, însă totuşi semnificaţia lui se face încă resimţită. Primele două experimente sunt încă relativ recente şi încă mai au până când vor fi apreciate pe deplin. Totuşi este evident că viziunea noastră asupra universului şi asupra vieţii însăşi se transformă pe măsură ce aceste concepte sunt înţelese de tot mai mulţi oameni în fiecare zi.
Citiți și:
O formidabilă descoperire: ADN-ul uman poate fi reprogramat prin rostirea profund conștientă a cuvintelor și poate călători în tărâmurile paralele
ADN-ul este influenţat de cuvinte şi vibraţii
yogaesoteric
13 aprilie 2017
