Experimentul Grecia. Cum să arunci o ţară, bucată cu bucată, în mâinile corporaţiilor

Ultimul program de asistenţă financiară dedicat Greciei pare sa nu aibă nimic de-a face cu datoria ţării, fiind mai degrabă un experiment capitalist atât de extrem, încât niciun alt stat european nu riscă să-l aplice.

Cele 86 de miliarde de euro care vor fi alocate programului sunt însoţite de măsuri de austeritate drastice, încât nesustenabilitatea datoriei şi agravarea depresiunii economice sunt inevitabile, după cum constată cotidianul The Independent. Cu toate acestea, programul a început să fie implementat punct cu punct, parlamentul elen aprobând ieri, 19 noiembrie 2015, reformele cerute de forurile internaționale pentru a debloca o nouă tranşă de ajutor financiar.

De vânzare

Europa nu pare deloc confuză în privinţa Greciei, în spatele declaraţiilor liderilor săi stând un program de privatizare bine pus la punct.

Grecia este de vânzare, iar din acest punct de vedere antreprenorii, muncitorimea şi fermierii din ţară vor trebui măturaţi din calea corporaţiilor străine.

În cadrul programului de privatizare, Grecia va trebui să pună la dispoziţia unui organism controlat de instituţiile europene o serie de active însumând 50 de miliarde de euro, care vor fi vândute pe rând. Porturi, aeroporturi, sistemul de energie electrică, proprietăţi şi terenuri vor fi vândute, pentru a asigura returnarea datoriilor, după cum argumentează creditorii europeni. O logică de bun simţ dezvăluie totuşi faptul că o ţară care îşi vinde activele profitabile, riscă mai degrabă să intre în incapacitate de plată, decât să achite la timp împrumuturile.

Deloc surprinzător, cele mai profitabile afaceri deţinute de statul elen sunt primele care sunt scoase la licitaţii. Loteria naţională a fost deja cumpărată, iar aeroporturile regionale din insulele turistice ale Greciei au fost vândute şi ele unui operator german. Portul Pireus va fi cel mai probabil cumpărat de o companie chineză. Între timp, 49 de hectare de plajă din insula Corfu au intrat în administrarea unui fond de investiţii din Statele Unite. Concesiunea se întinde pe 99 de ani, iar suma plătită este de-a dreptul ridicolă: 23 de milioane de euro.
Conform presei, printre bunurile incluse în lista activelor fondului de privatizare se mai numără 40 de insule nelocuite şi un proiect turistic din insula Rhodos.

Anihilare totală

În paralel cu privatizarea, legislaţia este supusă unor modificări care lovesc direct în micile afaceri ale elenilor. Protecţia acordată de stat farmaciilor, librăriilor şi patiseriilor pentru a face faţă asaltului corporaţiilor va fi ştearsă dintr-o singură mişcare, iar interesul este vădit prin atenţia cu care Uniunea Europeană se concentrează asupra detaliilor. Printre acestea se numără: termenul de expirare de pe cutiile de lapte şi gramajul covrigilor vânduţi în Grecia.

Mai mult, elenii sunt îndemnaţi să adopte un stil mai liberal decât în Germania, fiind trimişi şi duminica la muncă, ca parte a experimentului la care sunt supuşi.
Pe piaţa muncii, salariile minime urmează să sufere o tăiere, la fel ca şi pensiile, iar negocierile colective vor fi interzise, pentru a uşura concedierea în masă a muncitorilor eleni.

Toate sunt măsuri mult mai radicale decât cele întâlnite în vreunul din statele creditoare din Zona euro.

Pe lângă veniturile diminuate se anunţă o creştere rapidă a taxelor şi impozitelor în ţară, având TVA-ul aproape dublu la anumite servicii şi produse.

Un paradis corporatist

Nevoia de reformă în anumite sectoare din ţară este incontestabilă, iar guvernul Syriza a ajuns la putere promiţând modificări profunde în sistemele de pensii şi impozite din Grecia. În schimb, cerinţele creditorilor europeni nu au nimic de-a face cu reformarea statului elen, părând să asigure un climat de micromanagement radical al pieţei libere.

Privatizările şi modificările legislative impuse prin noul memorandum deschid poarta Greciei pentru marile afaceri corporatiste. Singura speranţă ar fi ca acestea să aducă un profit constant, pentru a permite dezvoltarea lor în continuare, servind astfel ca model pentru ceea ce ar putea urma în viitorul apropiat şi în alte părţi ale Europei.

În timp ce liderii europeni aplică într-o altă ţară măsuri pe care nu ar fi avut curajul să le propună acasă, ei nu ezită să arate vădit grija pe care o au faţă de companiile din ţările lor.

Intensitatea cu care se desfăşoară programul de restructurare aplicat Greciei nu are nimic de-a face cu un ajutor economic dat unei ţări în dificultate. „Este doar o cinică încercare de a crea un paradis corporatist în zona Mediteranei”, conchid analiştii The Independent.

Citiţi şi:

«Regina» Europei. Cum a ruinat Merkel Grecia şi euro

Companiile din Germania, complice la corupția din Grecia

yogaesoteric
20 noiembrie 2015