Expert în parenting: Cei mai mulţi părinţi nu sunt conştienţi de efectele nocive ale ecranelor. Copiii care petrec mai mult timp în fața ecranului sunt mai fragili emoţional, se frustrează mai uşor

„Copiii până la doi ani nu ar fi cazul să aibă acces la ecrane, iar între doi și patru ani, timpul maxim recomandat să fie petrecut este cuprins între 30-60 de minute”, susține Urania Cremene, expert în creșterea copiilor.

„În preadolescenţă şi adolescenţă accesul la dispozitive digitale poate creşte, dar să nu depăşească trei ore”, menţionează specialista.

„Conform psihologilor şi specialiştilor în neuroştiinţe, un copil până la doi ani nu ar fi indicat să aibă deloc acces la tehnologie, ci joaca să fie făcută prin experienţă directă: căţărat, cuburi, tobogan – tot ce înseamnă joc liber. Între doi şi patru ani, specialiştii se pun de acord cu privire la faptul că între o jumătate de oră şi o oră ar fi suficient. Timpul poate să crească, dar nu este indicat să depăşească trei ore în preadolescenţă sau adolescenţă; asta înseamnă inclusiv teme pe care ei şi le fac cu ajutorul tehnologiei. Acestea sunt nişte date care preced perioada aşa-zis pandemică, dar adevărul este că aceste cifre au explodat. Adică, astăzi, dacă îi mai spui unui părinte să stea copilul o oră pe zi la ecran, îţi râde în nas. Fără doar şi poate, realitatea ne arată că un copil între patru şi şapte ani îşi petrece cel puţin două ore pe zi în faţa unui ecran, dacă nu trei sau patru, atunci când este cu bunicii sau în timpul unui weekend, când afară nu este o vreme favorabilă”, a spus experta în parenting, într-o declaraţie acordată agenției Agerpres.

Pe de altă parte, cei mai mulţi părinţi nu sunt conştienţi de efectele nocive ale ecranelor, atrage atenţia Urania Cremene. Ea spune că timpul petrecut în fața ecranului deconectează copilul de la realitate, ceea ce va duce la modificări comportamentale.

„Este o diferenţă uriaşă între a lăsa un copil două ore în faţa unui ecran, încontinuu, şi a-i oferi aceleaşi două ore în patru calupuri de câte o jumătate de oră. Pentru că în momentul în care un copil se conectează la un ecran, indiferent ce urmăreşte acolo, el se deconectează de el însuşi şi se deconectează de realitatea în care se află în acel moment. Această lipsă de conectare faţă de propriile emoţii, propriul trup – lipsa de conectare la realitate – duce la modificări comportamentale pe care părinţii le văd. Fiecare părinte va spune: «Copilul meu, după ce se uită o oră la desene animate sau se joacă pe calculator o oră, îmi ia cel puţin un sfert de oră, o jumătate de oră, să mă reconectez cu el». Asta duce la dificultăţi de comunicare, de gestionare a propriilor emoţii. Copiii care consumă mai mult ecran (…) sunt mai fragili emoţional, se frustrează mai uşor”, a explicat specialista.

Din cauza petrecerii timpului pe rețelele de comunicare virtuală, copiii își pierd răbdarea în viața reală.

Explicaţia, susţine Urania Cremene, este că atunci când cei mici folosesc echipamente electronice de la vârste fragede, creierul se obişnuieşte cu un ritm „foarte alert” în care primeşte informaţia. În prezent, desenele animate, reclamele sau multe filme au o succesiune mult mai rapidă a cadrelor comparativ cu desenele animate produse acum câteva zeci de ani.

„Creierul lor primeşte continuu informaţie şi nu mai au răbdare cu ritmul firesc al vieţii. Pentru că noi vorbim cu o anumită cadenţă; la şcoală, profesoara vorbeşte cu o anumită cadenţă. Ei, fiind obişnuiţi cu un ritm extrem de rapid, nu se mai pot concentra, de aceea nu mai pot să citească, iar despre mulţi, mai apoi, se spune că au deficit de atenţie. Dar este pur şi simplu felul în care creierul lor a fost învăţat să primească informaţia şi faptul că informaţia a rămas neînchisă, buclele au rămas neînchise. Dacă ne uităm la TikTok sau chiar la Facebook, Instagram, sunt foarte multe video-uri care încep într-un punct şi se termină în alt punct, dar informaţia nu este completă. Iar atunci creierul nu mai este obişnuit să înceapă o activitate şi să o ducă până la capăt, să închidă activităţile, buclele. Şi atunci apare un haos atât în comportament, în comunicare, cât şi în felul în care copilul îşi gestionează timpul. Se aşează la teme şi se ridică peste două minute. La şcoală se petrece la fel”, a arătat Urania Cremene.

Potrivit acesteia, este foarte important ca expunerea la ecrane să fie dublată de activităţi suplimentare care susţin dezvoltarea copiilor pe alte planuri, cum ar fi: alergatul, căţăratul, dezvoltarea motricităţii fine, coloratul, rezolvarea unor puzzle-uri.

Ulterior, poate fi stabilită o limită pentru timpul petrecut în faţa ecranelor, dar ea este necesar să fie fermă, subliniază experta în parenting. Copilul este anunţat cât are acces la dispozitive digitale şi cum este împărţit acest timp.

Cu cât un copil petrece mai mult timp în faţa unui ecran, indiferent de vârstă, cu atât mai rapid ajunge să se plictisească atunci când vine vorba despre alte activităţi. De asemenea, ecranul le diminuează copiilor capacitatea creatoare, spiritul ludic şi abilitatea de a-şi inventa jocuri.

„Sigur că un copil se va opune, sigur că, indiferent cât de mult timp îl laşi pe un copil în faţa unui ecran – trei ore, patru ore, cinci ore – chiar dacă are ochii roşii şi cearcăne până sub bărbie, se va opune atunci când vrei să îi închizi televizorul. Aceasta este realitatea. Şi părinţii fug de aceste conflicte şi de această stare a copilului. Înainte să îi oferim şansa să se uite la un desen animat sau să se joace Minecraft, îi spunem dinainte: «Timpul pe care îl ai este de 45 de minute sau de o oră. O să îţi spun cu cinci minute înainte când se termină timpul». Iar în momentul în care timpul s-a terminat, îi spunem: «S-a terminat timpul. Te rog să închizi laptopul sau să îmi dai telefonul». Chiar dacă se opune, îi spunem cu toată empatia pe care o avem la dispoziţie: «Ştiu că ai vrea să te mai uiţi, ştiu că îţi place foarte mult jocul acesta, timpul acum s-a terminat. Te mai poţi juca pe calculator peste trei ore. Până atunci, uite ce facem». Şi luăm atitudine. Închidem laptopul, luăm telefonul – tot ce este necesar – pentru că altfel devine din ce în ce mai rău; adică situația nu se rezolvă de la sine”, a punctat Urania Cremene.

Citiți și:
Studiu alarmant: Copiii ce petrec mult timp în fața ecranelor învață mai puține cuvinte și întâmpină probleme în dezvoltarea limbajului
Proiect de lege pentru protejarea copiilor de nocivul mediu online. S-a propus limitarea accesului pe reţelele de comunicare virtuală a copiilor cu vârsta de până în 16 ani

yogaesoteric
6 aprilie 2024