Exploatarea gazelor de şist prin fracturare hidraulică ar putea declanşa un dezastru ecologic în România

de Aurel Rusu

Proiectul minier de la Roşia Montană nu este singura problemă extrem de gravă cu care România se confruntă în prezent. În luna decembrie 2012, Guvernul României a hotărât pe ascuns să concesioneze către mai multe companii interesate unele resurse de gaze de şist (GDS) ale României şi începerea explorării lor. Pentru explorare se foloseşte aceeaşi metodă devastatoare pentru mediu ca şi în cazul exploatării propriu-zise.

Litoralul Românesc este într-un adevărat pericol. Din păcate nu este singura zonă, toată ţara fiind vizată. În această perioadă, România este oferită „pe tavă” unor aşa zişi investitori, a se citi hoţi,  care vor lăsa prăpăd în goana lor după câştiguri materiale fabuloase. Exploatarea gazelor de şist prin fracturare hidraulică a fost deja interzisă în multe părţi ale lumii pentru că poluează într-un mod înfiorător zonele de exploatare.

Una dintre mizele energetice majore ale Romaniei este exploatarea rezervelor de gaze de şist. Poziţia PDL/Traian Basescu a fost fermă de la începutul dezbaterii publice, guvernele Boc şi Ungureanu aprobând în 2012 acorduri de concesiune pentru compania americană Chevron.
USL a criticat însă începerea prospecţiunilor şi a folosit subiectul chiar la moţiunea de cenzură în urma căreia guvernul Ungureanu a fost demis.

Mai mult, Guvernul Ponta 1 a instituit un moratoriu care a stopat orice activitate în domeniul gazelor de şist în primele zile de mandat. La opt luni distanţă, premierul Ponta şi-a schimbat radical poziţia afirmând „ideea gazelor de şist trebuie tratată serios pozitiv”.

Agenţia Naţională a Mediului din România a concesionat zone din estul Moldovei, sudul Dobrogei şi Vestul ţării pentru exploatarea gazelor de şist.

Anul trecut, când încă nu era la Guvernare, USL se jura că se va opune prin orice mijloace exploatării gazelor de şist în România. Imediat instalat la guvernare, după ce a facut campanie împotriva gazelor de şist şi a câştigat alegerile, USL a revenit asupra acestei poziţii. Ba mai mult, a început să dea avize în mare grabă, trecând peste reglementările de mediu în vigoare, neorganizând nicio dezbatere publică. În ciuda numeroaselor proteste ale populaţiei, premierul Victor Ponta a declarat la o televiziune publică faptul că nu există indicii că ar exista pericole pentru mediu.

Ce sunt gazele de şist?

Gazul de şist este un gaz natural captiv în interiorul formaţiunilor de şist, în porii unor roci dure, cu permeabilitate si porozitate scăzută şi care se găseşte la adâncimi de circa 3 – 5 km. Deoarece nu se află  compact, în pungi de gaz, precum gazul natural convenţional, acest gaz se mai numeşte gaz neconvenţional.

Gazul de şist, fiind captiv în stratul de rocă, trebuie întâi să fie eliberat din fisurile rocilor, pentru a putea fi adus la suprafaţă. Acest lucru se face prin folosirea unei metode noi la nivel mondial, folosită în unele state din SUA (15 state din SUA au interzis această metodă din cauza efectelor dezastruoase asupra mediului), numită fracturare hidraulică (de mare volum).

Important de menționat că, până acum, în România nu s-a extras acest tip de gaz, nici măcar experimental. Nu există specialişti români care să cunoască această tehnologie altfel decât din prezentările firmelor americane care o aplică deja.

Fracturarea hidraulică este un procedeu cu totul nou

În ciuda dezinformărilor frecvente practicate de către autorităţile române, metoda fracturării hidraulice de mare volum nu este utilizată în România din anii ’60, ci este o metodă complet nouă, introdusă în SUA de aproximativ 9 ani, conform unui raport al Agenţiei de Mediu din statul New York.

Aceasta trebuie diferențiată clar de fracturarea folosită pentru forajele de gaze convenționale, pentru stimularea zăcământului, executată pe puţul vertical şi folosind cantități de apă de 100 de ori mai mici şi fără atâţia aditivi chimici.

Fracturarea hidraulică de mare volum constă în efectuarea unui foraj vertical de mare adâncime până în stratul de şist, urmat de unul orizontal. Ulterior, pe puţul orizontal, prin detonarea de exploziv, se realizează orificii în coloana sondei. După aceea, se injectează cantităţi uriaşe de apă, nisip şi aditivi chimici (0,5% din cantitatea totală din lichidul de forare). Prin orificii, cantitățile uriaşe de lichid de foraj introduse în rocă la presiuni extrem de mari (1000 de bari si peste), ajung la roca din jur, provocând lărgirea fisurilor acesteia şi eliberând gazul. Ulterior, presiunea internă generată astfel la nivelul rocii, împinge lichidul de foraj injectat la suprafaţă, împreună cu gazul eliberat.

De ce este atât de problematică fracturarea hidraulică?

Până aici, un proces industrial ca oricare altul. Totuşi, dacă este analizat îndeaproape, se observă extrem de multe probleme.
Dovezile se găsesc peste tot în spațiul virtual (pe internet) şi sunt autentice. Căutaţi imagini şi videoclipuri după „fracking” (fracturare) şi vă veţi convinge.

Vă recomandăm să vizionați atât filme de reclamă făcute de companii, prezentând imagini idilice cât şi filme autentice, făcute de oameni exasperaţi de această situaţie, prezentând comunităţi dezintegrate şi îmbolnăvite din cauza exploatării.

Consum imens de apă

Metoda necesită pomparea unei cantităţi imense de apă pentru fiecare fracturare. 20-30 de milioane de litri de apă retrasă altor utilizări (agricol, consum casnic şi industrial) şi care modifică substanțial configurația subsolului, într-un mod necontrolat.

S-a calculat că pentru perimetrul Chevron din zona Bârladului (pentru fracturarea întregului perimetru la capacitate maximă), este necesară o cantitate de apă egală cu consumul municipiului Bârlad pentru 300 de ani (într-o zonă extrem de săracă în resurse de apă, cum este Bârladul).

Aditivii chimici folosiţi sunt extrem de toxici şi unii chiar cancerigeni

Pe lângă cantitatea enormă de apă, amestecul conține 0,5 % aditivi chimici. Până aici nu pare a fi ceva atât de grav. Doar că 0,5% din 30 milioane de litri de apă, înseamnă 150 de tone de aditivi chimici.

Brosurile de prezentare ale companiilor încearcă să ne liniştească, spunând că aditivii sunt „substanţe folosite pentru detergenţi”.

Oare să fie chiar aşa? O privire atentă asupra „cocktailului” de chimicale folosite (atunci când se poate afla compoziția lichidului de forare, deoarece rețetele sunt proprii fiecărei companii şi sunt protejate de secretul comercial), ne arată că din 760 de substanţe identificate, 70 sunt toxice iar 29 sunt considerate cancerigene (metanol, glicol, naftalină, formadelhidă, clorură de benzil etc.).

Un puţ se fracturează, în medie, de 18 ori şi reţineţi că sunt folosite 150 de tone de substanţe chimice per fracturare. O altă problemă ar fi că ele nu rămân la adâncimea inițială ci migrează, împreună cu apa, prin fisurile rocilor, ajungând în timp în pânza freatică, pe care o contaminează iremediabil.

Fisurarea puțurilor

Pe lângă infiltrarea substanţelor chimice în pânza freatică, care este un proces ce necesită o perioadă mai lungă de timp, există poluarea imediată, datorită fisurilor căptuşelii puţurilor.

Poluarea atmosferică

Reprezentanții industriei ne spun că este o „energie verde”, adică ecologică. Nimic mai neadevărat.
Pe lângă cantitățile uriaşe de energie utilizate la transportul aditivilor chimici, cantităţii imense de apă, la realizarea fracturării şi la recuperarea gazului şi lichefierea lui, adăugăm 9% din cantitatea de gaz metan care se elimină în atmosferă, intenționat sau accidental. Metanul are un efect de seră mult mai puternic decât dioxidul de carbon, de 105 ori mai mare.

Deversarea aleatorie a lichidului de foraj

Adesea, companiile care fac fracturări aleg ca în locul transportului apei contaminate către centre de epurare a apelor uzate (procedeu extrem de costisitor) să le deverseze în râuri, pe câmpuri, în păduri.

Imaginţi-vă cum va arăta aşa ceva într-o ţară în care copacii se taie sub ochii Gărzii de Mediu. Directorul Gărzii Naţionale de Mediu, Florin Diaconu, unul din cei mai înverşunaţi apărători ai beneficiilor gazelor de şist şi dezinformator pe toate canalele de televiziune unde este invitat, va fi cel care va avea grijă ca apa contaminată să nu fie deversată „accidental” în râuri, lacuri, păduri şi pe terenurile agricole.

De ce Guvernul României continuă să fie interesat de această metodă distrugătoare, în ciuda dovezilor existente şi pentru ce atâta grabă?

Interesele ca exploatarea să continue sunt extrem de mari (geopolitic, economic), şi astfel orice dezbatere deschisă pe acest subiect se doreşte a fi evitată cât mai mult posibil de către oficialii români.
Aceştia susţin că economia americană şi-a revenit din criză datorită exploatării GDS. Totuşi, dacă s-ar pune problemele serioase de mediu „pe tapet”, prin dezbateri publice, s-ar ajunge la interzicerea acestei metode în toată SUA, nu doar in 15 state (din 51), cum este cazul acum.

Când aleşii noştri vorbesc de gaze de şist, folosesc modelul SUA, fără să ne spună de ce aceste 15 state au ales să interzică fracturarea hidraulică. Şi la noi, ca şi în SUA este vorba de lobby la cel mai înalt nivel. În România, lobby-ul e interzis teoretic şi se numeste „trafic de influență”.

Consilierul onorific al lui Victor Ponta pe teme de energie este nimeni altul decât generalul american în rezervă Wesley Clark, cu acțiuni în BKN Petroleum, o firmă majoră de pe piaţa petrolului şi gazelor în SUA şi Canada.

Victor Ponta pare că a fost atât de convingător sfătuit de generalul american încât a uitat total cum striga cu orice ocazie că este împotriva proiectului de la Roşia Montană şi împotriva exploatării gazelor de şist.

Impactul asupra mediului înconjurător şi asupra sănătăţii umane

Extracţia GDS produce efecte devastatoare si iremediabile asupra solului, apei şi aerului, cu impact direct asupra oamenilor, animalelor si vegetatiei.

Apa potabilă și ape subterane contaminate

Aproximativ 20.000 metri cubi de apă cu substanțe chimice toxice sunt folosiţi la o fază de fracturare. Jumătate din apa contaminată rămâne în subteran și migrează spre pânza freatică. Din cauza tehnologiei se produc scurgeri directe în pânza freatică încă de la prima utilizare, din faza de explorare.

Poluarea aerului

Aproximativ 7% din cantitatea de metan se pierde în atmosferă, poluând aerul. Gazul nu iese singur ci împreună cu alte chimicale toxice volatile, sau sub formă de pulberi.

Soluri toxice și radioactive

Substanțele toxice, radioactive și metalele grele, antrenate de fluidul de fracturare vor contamina solul, fie prin scurgeri din bazinele de decantare, fie prin depozitarea acestora în subsol, în puţuri dezafectate. Ca urmare, solurile se vor eroda accentuat.

Cancer și boli incurabile pentru oameni
În SUA s-a descoperit că în urma consumului apei din zona de exploatare, dar și prin contaminarea aerului, s-a ajuns la intoxicarea cu substanțe cancerigene și mutagene, care au produs afecțiuni dintre cele mai severe.

Infrastructură distrusă și poluare fonică
Aproximativ 1000 de camioane de mare tonaj vor tranzita zona de explorare și exploatare distrugând prin greutate și vibraţii casele și infrastructura.

Cutremure și alunecări de teren
Exploziile asociate fracturării și injectarea sub presiune a fluidului chimic au produs cutremure în cazul utilizării acestei metode în SUA, Marea Britanie (care a si impus un moratoriu din acest motiv) și Italia.
România este ţara din Europa cu cea mai mare activitate seismică, perimetrele din Dobrogea şi Banat fiind suprapuse unor zone cu un mare potenţial seismic.

Mai mult, fracturarea hidraulică ar putea reactiva falia Shabla-Snagov, fapt care ar avea efecte devastatoare, existând pericolul producerii de tsunami în Marea Neagră.
Fracturarea hidraulică agravează efectul seismelor care devin mai numeroase şi mai ample și poate duce, în timp, la alunecări de teren.

Scoaterea din circuitul agricol a unor suprafete uriaşe, extrem de fertile
 

Ca urmare a spațiului ocupat de exploatarea de gaz de șist, atât la suprafață, cât mai ales în subteran, la care adăugăm reducerea drastică a disponibilului de apă necesară agriculturii și creșterii animalelor, din circuitul agricol vor fi scoase sute de mii de hectare.
Se va ajunge astfel la trista situaţie în care va fi anulată complet posibilitatea practicării agriculturii ecologice, România deținând primul loc în Uniunea Europeană ca și potențial pentru agricultura ecologică.

Trebuie avute în vedere dezastrele ecologice și cu efecte grave asupra sănătății locuitorilor din zonă, care au survenit în urma exploatărilor gazelor de șist cu metoda fracturării hidraulice în Ecuador, Brazilia, Nigeria și Kazahstan.

Având în vedere informaţiile şi dovezile furnizate de către cei care suferă în urma efectelor dezastruoase ale acestei metode, putem concluziona că extragerea gazelor de șist contravine conceptului de dezvoltare durabilă.
Un fapt uluitor este acela că în România, companiilor care vor să exploreze şi să exploateze GDS nu li s-a cerut deocamdată să constituie un fond de garanții de mediu.

Preţul gazelor de şist

S-a speculat extrem de mult asupra preţurilor gazelor naturale în SUA, care sunt de 4 ori mai ieftine decât in Europa. Studii recente, realizate inclusiv de oameni din branşa pro-fracturare, au evidenţiat faptul că în Europa, datorită unui complex de factori (geologie şi stratigrafie diferite, lipsa infrastructurii si a logisticii, a personalului calificat, legislaţia mai restrictivă de mediu, densitatea populaţiei), preţurile de producţie vor fi de patru ori mai mari decât în SUA.

Rezultă astfel, acelasi preţ la care se cumpără gazul în Europa, pe piața liberă şi fără a produce poluare. Se pare că revoluția preconizată a prețurilor la gaze în Europa ca rezultat al fracturării hidraulice este un mit. Ca dovadă, din Polonia s-au retras anul acesta patru compani americane, iar rezervele estimate au fost reduse de până la 10 ori.

În România ni se spune că dacă vom exploata gaze de şist, vor scădea facturile la gaze, şi odată cu ele, preţurile produselor. Dincolo de aceste minciuni sfruntate, de fapt, preţurile la gaze vor creşte, conform graficului de liberalizare al preţurilor la energie, semnat cu Banca Mondială si cu FMI.

Conform Legii Petrolului, pe baza căreia s-au semnat concesionările în mod ilegal (deoarece legea nu reglementează hidrocarburile neconvenţionale, cum sunt şi GDS) se specifică faptul că firmele dispun liber de producţia de petrol şi gaze extrasă, putând inclusiv să o exporte.
Cu alte cuvinte, nu vom putea fi siguri că gazul va fi vândut în ţară sau nu.

Am putea să ne punem întrebarea de ce este continuată această afacere a goanei după GDS, în ciuda dovezilor evidente? Explicaţia ar putea fi jocurile din cadrul burselor, care au prezentat GDS ca „noul boom” (noua mare atracţie). Senatorul PNL, Sebastian Grapa a afirmat că această afacere bursieră poate fi comparată cu un fel de Caritas la alt nivel.
 
Mitul independenţei energetice

Deşi în mass-media circulă informaţia denaturată conform căreia exploatarea GDS ne-ar putea scăpa de dependenţa energetică faţă de Rusia, statisticile oficiale ale Eurostat arată că România produce, în medie, peste 130% din necesarul său de gaz anual, deci mai mult decât consumă.

Prin contractul cu Rompetrol, România exportă, de fapt, gaze produse cu subvenții de la Statul Român, pentru ca Statul Român să cumpere apoi, de la Gazprom, gaze mult mai scumpe decât cele produse în ţară şi vândute la export, parțial, de Romgaz.

Cetăţeni ai României, informaţi-vă, nu vă lăsați manipulaţi de către Guvernul care vă prezintă date incorecte. Ministrul Energiei, Constantin Niță, spunea într-o emisiune, la data de 15 mai 2013, că România produce gaze de nu are ce face cu ele, mai ales pe perioada verii.

Acordul petrolier încheiat de Statul Român cu unele firmele străine prevede că Statului îi revine între 3,5 – 13,5% din valoarea gazului extras (contravaloare în bani, nu în gaz), pragurile fiind condiţionate de cantitatea de gaz extrasă pe zi, care poate fi uşor controlată astfel încât firmele să plătească redevența (cota, care revine acționarilor, din produsul unei exploatări) minimă de 3,5%.

Chevron, cu 4 perimetre de explorare şi exploatare în România, a fost dată de curând în judecată în SUA, într-un proces colectiv în care proprietarii de terenuri acuză Chevron că au plafonat valoarea cotei parte datorată proprietarului terenului conform legislaţiei din SUA, la cea mai mică valoare posibilă, deşi productivitatea zăcămintelor ar fi îndreptățit proprietarii la sume mult mai mari.

Cum ar putea fi vorba în cazul nostru de „independenţă” când de fapt ne vom cumpăra propriul gaz, la acelasi preţ ca cel din import?
 
Mitul locurilor de muncă

Alături de mitul independenței energetice, ni se mai flutură pe sub nas argumentul locurilor de muncă.

Acesta este de fapt o minciună grosolană, fiind cunoscut faptul că aceste locuri de muncă sunt extrem de puține şi necesită o calificare înaltă. În România nu există personal calificat în acest domeniu şi se va apela la lucrători specializaţi aduşi de pe alte platforme, din străinatate.

Spre exemplu, un document Chevron arată clar că în 60 de ani de activitate în Europa, a creat doar 1000 de locuri de muncă.
Mai mult, studiile arată că pentru o sondă este nevoie, în medie, de 4 lucrători. Cel mult, localnicii vor putea sa fie paznici la aceste puncte de foraj.

Ce primim în schimbul acestor dezastre ecologice inevitabile?

Gazul fiind exploatat de companii private, vom cumpăra propriul gaz, cel mai probabil la preţuri mai mari decât de la Gazprom.
România are cea mai mare rezervă de apă dulce din Europa, în Dobrogea, o rezervă care în câţiva ani va valora mult mai mult decât petrolul sau gazul, pentru că unica resursă care nu se poate regenera este cea de apă potabilă.

Dispariţia apei nu va putea fi compensată de progresele tehnologice. Apa dulce este o resursă finită extrem de valoroasă care va defini evoluţia planetei în viitor.
Guvernul României, prin această alegere extrem de iresponsabilă condamnă România anilor următori la boli şi sărăcie pe termen lung, odată cu poluarea masivă a resurselor de apă.

Fracturarea hidraulică a GDS în România

Până în prezent, în România au fost concesionate, în mod ilegal, pe baza Legii Petrolului nr. 238/2004, zece perimetre în vederea explorării sau exploatării hidrocarburilor. Pentru restul perimetrelor de pe hartă, nu au fost încă semnate acorduri de explorare și exploatare, existând doar concesiuni.
Din cele 10 acorduri încheiate, singurele acorduri declasificate la cererea societății civile sunt cele trei acorduri petroliere deținute de compania Chevron în Dobrogea.
Restul sunt ţinute ascunse pe motiv de secret comercial.

La noi în ţară, oamenii au început să se informeze încă de anul trecut în ceea ce priveşte nocivitatea explorării şi exploatării gazelor de şist, şi astfel au început protestele. La Bârlad au fost deja cinci proteste, cu peste 5000 de participanţi de fiecare dată.
Au fost intentate procese statului, societatea civilă reuşind, în cazul perimetrului Bârlad, să blocheze acordarea avizului de mediu pentru începerea explorării în trei comune.

Companiile au minţit cu neruşinare că explorarea se opreşte înainte de faza de fracturare hidraulică, lucru infirmat de broşurile de prezentare Chevron, care spun clar că faza de explorare include faza de exploatare experimentală, care folosește fracturarea hidraulică.

În urma referendumului local, organizat în luna decembrie 2012 în Costinești, acesta a fost declarat valid și a exprimat opțiunea de respingere a extragerii gazelor de șist prin votul negativ a peste 94% dintre cei care s-au prezentat la referendum.

În ţară există 17 comune care au emis hotarâri de Consiliu Local, prin care se interzice explorarea și exploatarea gazelor de şist prin metoda fracturării hidraulice în perimetrul administrat: Ghiroda și Moșnita, județul Timiș și Coroieşti, Iana, Gherghesti, Pungesti, Găgesti, Banca, Suletea, Puieşti, Alexandru Vlahuță, Tutova, Băceşti și Pochidia din județul Vaslui, numărul lor fiind în crestere.

Pe 4 aprilie 2013, s-au organizat manifestaţii în 28 de oraşe pentru a spune nu exploatării GDS. Dincolo de faptul că televiziunile centrale nu au reflectat acest moment, totuşi protestele au generat ulterior o anumită presiune mediatică.

Ministrul Mediului, Rovana Plumb, forţată de presiunea cetăţenilor care nu sunt de acord cu fracturarea GDS, a anunțat că va organiza dezbateri publice privind beneficiile economice ale extracției gazelor de şist. Toată lumea asteaptă cu interes aceste dezbateri, care este de aşteptat să fie la fel de netransparente ca şi dezbaterile „publice” de până acum, cum au fost şi cele privind Pactul pentru Energie, lansat cu mare fast la începutul lunii mai, 2013.

Zonele concesionate şi companiile pentru care s-au dau aprobările de concesionare pe data de 4 decembrie 2012, sunt următoarele:

S.C. Universal Premium, perimetrul EX- 9 Păuliş, Hotărâre Monitorul Oficial
East West Petroleum Corp, perimetrul EX-2 Tria, Hotărâre Monitorul Oficial
Mol Hungarian Oil and Gas Public Limited Company împreună cu S.C. Expert Petroleum SRL, perimetrul EX-6 Curtici, Hotărâre Monitorul Oficial
Clara Petroleum LTD, perimetrul EX-4 Tulca, Hotărâre Monitorul Oficial
Chevron România Holding B.V., perimetrele: EV- 2 Bârlad; EX- 17 Costineşti; EX- 18 Vama Veche; EX- 19 Adamclisi, Hotărâre Monitorul Oficial
 

Articol preluat şi adaptat de pe site-ul : http://stopfracturare.ro/

Citiţi şi:

Măsurile criminale prevăzute de Codex Alimentarius au intrat deja în vigoare în România

România, viitor de coşmar din cauza proiectului Roşia Montană

Islanda aruncă la gunoi guvernul corupt şi apoi arestează toţi bancherii supuşi familiei Rothschild 

yogaesoteric
14 octombrie 2013