Extazul ca mod de a trăi – Fizica şi yoga susţin aceeaşi viziune

Preluat de pe www.luxsublima.ro
traducere de Lidia Buţu

Psihiatrul Ruben Feldman Gonzales relatează modul în care întâlnirea cu doi oameni remarcabili, înţeleptul Krishnamurti şi omul de ştiinţă David Bohm, a adus în viaţa sa o nouă viziune asupra Realităţii, pe care a numit-o percepţie unitară.
Una dintre temele principale de discuţie dintre Bohm şi Krishnamurti a fost natura gândului, limitele sale şi modul în care acestea duc la o percepţie parţială a realităţii. Conştiinţa umană are o ordine explicită, care este percepţia fragmentară a realităţii, şi o ordine implicită, care este percepţia unitară a realităţii. Această percepţie unitară este atinsă în yoga în timpul stărilor profunde de meditaţie.

SAMADHI desemnează o stare beatifică de conştiinţă superioară celei de veghe, de vis şi de somn profund. În această stare se produce fuziunea celui care meditează cu obiectul meditaţiei sale. Prin unirea dintre „subiectul” şi „obiectul” experienţei, apare caracterul profund extatic al acestei trăiri. A fi capabil de a intra cât mai des în starea de SAMADHI este o condiţie indispensabilă oricărei meditaţii yoghine profunde care este cu adevărat perfect realizată. Toate şcolile şi tradiţiile spirituale disting cel puţin două tipuri de extaz divin SAMADHI. În primul rând se vorbeşte despre acea stare de SAMADHI (extaz divin) care implică identificarea profundă cu obiectul meditaţiei şi manifestarea unor forme de gândire şi cunoaştere foarte elevate: în al doilea rând, există acea stare de SAMADHI care constă în identificarea perfectă cu însăşi esenţa divină a fiinţei, cu Sinele Suprem transcendent. Numai cel de-al doilea tip de SAMADHI poate conduce la adevărata Eliberare spirituală şi la realizarea directă a Sinelui Suprem Divin (ATMAN), prin transcenderea completă a oricărui concept şi a oricărei discursivităţi în gândire.

R.F.Gonzales a început dialogul cu Bohm şi Krishnamurti plecând de la următoarele precepte:
1. „În percepţia unitară există gândire, dar nu şi gânditor.”
2. „În percepţia unitară observatorul este cel observat.”
3. „Natura realităţii în general, şi a conştiinţei în particular, alcătuiesc un întreg coerent, care este permanent în mişcare. Gândirea noastră este fragmentată. Cunoaşterea obişnuită este limitată. Noi vorbim despre realitate şi credem că o cunoaştem, dar cuvintele – produse ale gândirii – nu pot exprima adevărata Realitate.”
 

Percepţia unitară este atinsă în yoga în timpul stărilor profunde de meditaţie

Conform lui Heraclit, cuvântul «Logos» înseamnă „realitate fundamentală, continuă, în mişcare, din care toate formele se nasc şi în care apoi se resorb”. El a fost tradus însă, în Evanghelia după Ioan, prin „Cuvânt” şi de atunci umanitatea pune atât de mare preţ pe cuvinte şi pe raţiune. Ceea ce uităm este că raţiunea însăşi reprezintă una dintre formele acestei realităţi, adică o mişcare continuă pe care însă noi o considerăm fixă sau statică. Noi considerăm raţiunea ca fiind un proces separat. Credem că memoria, ideile, emoţiile şi funcţionarea organică sunt independente unele de altele. Percepţia gândirii este fragmentară. Aceasta înseamnă că gândirea umană obişnuită concepe realitatea în fragmente. Dar gândirea este un proces natural. Există gândire, dar nu există gânditor.
 

Percepţia unitară în fizică – holochinezia

O lungă perioadă a istoriei cuvântul „intelect” a fost sinonim cu „spirit”. În această viziune, nu putea să existe ceva superior raţiunii. Doar în ultimii 300 de ani Occidentul a fost dispus să adopte un mod de a gândi care nu se baza doar pe raţiune, ci şi pe observare. Astfel au apărut şi s-au dezvoltat Teoria Relativităţii şi Teoria Cuantică. Fizicianul englez David Bohm a fost cel care a introdus în fizică conceptul percepţiei unitare. L-a numit holochinezie (mişcare totală).

Percepţia unităţii nu este o altă formă a gândirii. Toate formele limbajului şi raţiunii obişnuite sunt limitate şi fragmentate, chiar şi acelea de care avem nevoie şi pe care le folosim zi de zi. Întâlnim paradoxuri de fiecare dată când ne gândim la realitatea continuă. Fizicienii Werner Heisenberg şi Niels Bohr au afirmat că nicio formă precisă de gând sau limbaj n-ar putea descrie fenomenele atomice. De aceea, percepţiile fundamentale ale realităţii continue devin rareori parte a vieţii cotidiene.
 

Transformarea se poate petrece chiar acum

Toate obiectele, evenimentele, entităţile (atomi şi fiinţe), etc. apar ca forme în fluxul întregului. Aceste forme apar şi dispar din nou în curgerea totală a realităţii continue şi nici o formă nu are existenţă independentă ca acesta. Universul este o hologramă spaţială în mişcare. Fiecare centimetru cub de spaţiu din întregul univers condensează energia care ar putea fi eliberată de toată materia din univers. Fiecare parte a corpului nostru funcţionează în cel puţin patru feluri autonome, existând la nivel material, mental, energetic şi holocinetic.
 
Mintea funcţionează precum o interfaţă între materie şi energie. Ea are un singur mod de a intra în contact cu energia cosmică şi nivelele superioare ale conştiinţei. Această modalitate este numită percepţie unitară. Materia, gândul, energia sunt permanent în mişcare în această realitate holocinetică. Creaţia nu este un eveniment din trecut, ea are loc chiar în acest moment. Acum, în sec. XXI, gândirea este încă privită drept fundament al realităţii şi concept fundamental în psihologia actuală. Nu putem trece dincolo de materie deoarece tot ce ştim este percepţia fragmentată inerentă în gândire. Totul în percepţia fragmentară este deconectat. Materia este separată de atomi, energia este împărţită în câmpuri (câmpul electromagnetic, gravitaţional etc).

Dacă creaţia însăşi are loc chiar în acest moment, atunci transformarea completă a omului se poate petrece chiar acum. Nu este suficient să ne schimbăm comportamentul, ideile sau credinţele. Trebuie să redescoperim experienţa percepţiei unitare dincolo de cuvinte.
 

Gândirea este cea care fragmentează

Conştiinţa noastră are o ordine explicită, care este percepţia fragmentară a gândirii, ordine de care noi devenim conştienţi prin intermediul imaginilor, simbolurilor şi al cuvintelor. Dar conştiinţa are de asemenea o ordine implicită care este percepţia unitară. Percepţia unitară poate cuprinde gândirea, dar nu este un rezultat al gândirii. Am fost uluit atunci când am realizat că ştiinţa, filosofia şi psihologia contemporane ignoră cu desăvârşire percepţia unitară. Natura realităţii privită ca un întreg nedivizat este irelevantă pentru teoriile cuantice sau relativiste. Singura conexiune dintre materie, energie şi minte este făcută de oamenii obişnuiţi prin intermediul gândirii fragmentare, considerând şi limbajul ca pe o formă a ei. Nu doar că noi ne gândim rareori la holochinezie în educaţia noastră ştiinţifică, dar ea poate fi dedusă doar prin intermediul gândirii. Credem cu tărie că oamenii şi evenimentele sunt independente unele de altele. Percepţia fragmentară sau cea care creează diferenţierile iluzorii presupune că lucrurile nu au legătură unele cu altele. Atomii există ca şi concepte doar în mintea umană, iar câmpurile electromagnetice au aceeaşi natură ca şi gravitaţia, iar gândurile nu sunt separate de emoţii şi amândouă „se topesc” complet în percepţia unitară.
 
Am fost de asemenea uimit să nu pot vedea neuroni separaţi în ţesutul cerebral cu ajutorul unui microscop electronic puternic. Receptorii, neuronii, emoţiile, câmpurile de energie şi atomii au o existenţă separată doar teoretic, doar în mintea umană. David Bohm mi-a spus: „La fel şi naţiunile. Naţiunile nu există pe planetă, există doar pe hărţile inventate de gândirea umană. Una din consecinţele acestui lucru sunt războaiele.”
 

Întregul este în parte

„Discuţia cu Bohm şi Krishnamurti a fost pentru mine o adevărată experienţă mistică. Ei au trezit în mine nu doar o nouă viziune asupra cosmosului; m-au trezit efectiv la o nouă viaţă, de o intensitate mult mai mare. Am înţeles atunci că ceea ce tradiţiile orientale numesc SAMADHI sau extaz divin înseamnă de fapt percepţia unitară a Realităţii Indivizibile şi trăirea plenară a acestei unităţi. Pot descrie percepţia unitară printr-un singur cuvânt: totalitate – energie totală, bucurie totală, ordine totală şi sentimentul de a fi una cu toate fiinţele pe care le întâlneam. Timpul devenea neimportant şi întregul spaţiu forma un tot unitar.”

Citiți și:

Vedere din centrul Universului (I)

Krishnamurti – profetul libertăţii

yogaesoteric
03 octombrie 2011

Also available in: English