Extrema dreaptă, în creştere
Extrema-dreaptă este în creştere în Europa, în contextul în care o nouă generaţie de susţinători tineri sprijină pe web grupări naţionaliste şi anti-imigranţi radicale, dezvăluie un studiu care examinează acest fenomen. Cercetarea efectuată de „Demos”, un think-tank britanic, examinează pentru prima dată atitudinile în rândul susţinătorilor online ai extremei-drepte. Folosind propriul instrument de publicitate pe Facebook, grupul a convins peste 10.000 de adepţi din 14 partide şi organizaţii din 11 ţări să completeze chestionare detaliate, informează ziarul britanic The Guardian.
„Ne aflăm la o răscruce în istoria europeană”, a declarat un parlamentar olandez care conduce lobby-ul anti-rasism în Parlamentul European. „Într-o perioadă de cinci ani vom asista fie la o creştere a forţelor urii şi divizării în societate – printre care ultranaţionalismul, xenofobia, islamofobia şi antisemitismul –, fie vom fi capabili să luptăm împotriva acestei tendinţe oribile”, a precizat el.
Studiul dezvăluie o răspândire la nivel de continent a sentimentului naţionalist extremist în rândul tinerilor, în special bărbaţi. Profund cinici faţă de propriile lor guverne şi UE, teama lor generalizată legată de viitor este focalizată asupra identităţii culturale, făcând din imigraţie – în special perceperea unei influenţe islamice extinse – un motiv de îngrijorare.
Raportul a survenit la ceva mai mult de trei luni după ce Anders Breivik, un susţinător al unor grupări de dreapta radicale, a împuşcat mortal 69 de persoane în tabăra de tineret din apropierea oraşului Oslo. Deşi a fost renegat de partide, examinarea de către poliţie a contactelor sale a subliniat discuţia online la nivel european despre idei antiimigraţie şi naţionaliste.
Datele din studiu au fost culese în principal în iulie şi august 2011, înainte de agravarea crizei din zona euro. Raportul scoate în evidenţă prevalenţa unui sentiment antiimigraţie, în special suspiciunea faţă de musulmani. „În timp ce antisemitismul a fost un factor unificator pentru partidele de extremă-dreapta în anii 1910, 20 şi 30, islamofobia a devenit un factor de unificare în primele decenii ale secolului 21”, a declarat Thomas Klau de la Consiliul European pentru Relaţii Externe.
Partidele care promovează idei anti-imigranţi şi islamofobe s-au extins dincolo de fiefurile lor tradiţionale din Franţa, Italia şi Austria, în Olanda şi Scandinavia, prin tradiţie liberale, iar acum au blocuri parlamentare semnificative în opt ţări. Alte ţări au constatat apariţia unor mişcări de stradă naţionaliste, precum „English Defence League” (Liga engleză de Apărare, EDL).
Potrivit experţilor, sondarea grupărilor şi oamenilor de rând reprezintă doar o parte a imaginii: o nouă generaţie urmăreşte online aceste organizaţii şi face schimb de idei, în special prin intermediul Facebook.
Fenomenul este dificil de stabilit, având în vedere înfăţişarea sub care operează astfel de formaţiuni. La un capăt există partide ca Frontul Naţional din Franţa, o forţă semnificativă în politica ţării de 25 de ani şi un concurent realist în alegerile prezidenţiale din 2013. La celălalt capăt se află mişcări de stradă semiorganizate, ca EDL (care se străduiesc să adune sute de susţinători pentru demonstraţii ocazionale) sau „Bloc Indentitaire” din Franţa, antimusulmani (cel mai bine cunoscut pentru faptul că serveşte „supa de identitate”, pe bază de porc, pentru persoanele fără adăpost).
Alte grupări au încă o abordare ideologică eclectică. O serie de partide scandinave, care au înflorit în ultimii ani, combină opinii de stânga privind asistenţa socială cu opoziţia vehementă faţă de toate formele de multiculturalism.
Aşa cum a constatat „Demos”, tineretul este factorul comun. Propriul instrument de publicitate Facebook al think-tank-ului a obţinut date de la aproape 450.000 de susţinători din 14 organizaţii. Aproape două treimi au avut vârsta sub 30 de ani, faţă de jumătate dintre utilizatorii Facebook globali. Trei sferturi au fost bărbaţi şi probabil în medie şomeri.
Sondajele anonime separate au arătat o focalizare repetată pe imigraţie, în special o ameninţare percepută din partea populaţiilor musulmane. Acest lucru a crescut la susţinătorii mai tineri, spre deosebire de cele mai multe sondaje anterioare care au constatat o mai mare opoziţie faţă de imigraţie în rândul persoanelor mai în vârstă. O primă întrebare, cu privire la ce a atras respondenţii către astfel de partide, a văzut Islamul şi imigraţia enumerate mult mai des decât grijile economice.
Răspunsurile au fost uneori crude – „străinii ne sufocă încet ţara. Ei au atâţia copii şi îi cresc atât de prost”, a răspuns un susţinător al Partidului Poporului Danez. Alţii au susţinut că Islamul este pur şi simplu antitetic faţă de o democraţie liberală, o viziune adoptată cel mai vehement de Geert Wilders, liderul Partidului Libertăţii (PW) care, după numai şase ani de la creare, a ajuns a treia forţă cea mai mare din Parlamentul Olandei.
Acesta este un „punct-cheie” pentru noii naţionalişti-populişti, este de părere Matthew Goodwin de la Universitatea Nottingham, un expert în extremă-dreapta. „Ca un apel către alegători, marchează o detaşare foarte importantă faţă de vechiul şi toxicul Partid Naţional Britanic (BNP) de extremă-dreapta. Ceea ce unele partide încearcă să facă este de a încadra opoziţia faţă de imigraţie într-un mod care este acceptabil pentru un număr mare de oameni. Alegătorii sunt acum deturnaţi de la rasismul brut flagrant – ştim acest lucru dintr-o serie de anchete şi sondaje”, a precizat Goodwin.
„Aceste grupări le spun alegătorilor: nu este rasist să te opui acestor grupuri dacă o faci din punctul de vedere al apărării tradiţiilor noastre interne. Acesta este motivul pentru care oameni ca Geert Wilders nu numai că au atras o mulţime de sprijin, dar au generat aliaţi în establishmentul politic principal şi în mass-media”, consideră Goodwin.
Deşi sondajul arată că economia joacă un rol minim, analiştii cred că prelungita criză din zona euro este de natură să stimuleze recrutarea de susţinători ai partidelor populiste anti-UE, dornice să accentueze divizarea naţională. „De ce trebuie austriecii, la fel ca germanii sau olandezii, să plătească constant pentru sacul fără fund al ţărilor din sudul Europei?”, a întrebat Heinz-Christian Strache, liderul Partidului Libertăţii din Austria, odinioară condus de Jorg Haider.
Aceste partide şi-au dublat parlamentarii în Europa de Vest într-un deceniu. „În ultimii cinci ani am asistat la apariţia unor partide în ţări prin tradiţie considerate imune la această tendinţă: Democraţii Suedezi, Adevăraţii Finlandezi, renaşterea sprijinului faţă de dreapta radicală în Olanda şi propria noastră experienţă cu EDL”, a spus Goodwin.
Fenomenul merge acum cu mult dincolo de un vot de protest simplu, potrivit expertului, în contextul în care mulţi susţinători îşi exprimă îngrijorarea cu privire la identitatea naţională, până în prezent în mare măsură ignorată de partidele principale.
Gavan Titley, un expert în politica rasismului în Europa şi co-autor al cărţii „The Crises of Multiculturalism”, consideră că politicienilor din partidele principale le revine o parte din responsabilitatea pentru afirmarea unor astfel de grupări, pentru faptul că au adoptat ocazional prea uşor islamofobia.
„Limbajul şi atitudinile multor partide principale din Europa în timpul «războiului împotriva terorii», în special în primii săi ani, au pus bazele limbajului şi justificărilor pe care aceste grupări le folosesc în prezent în jurul ideii de a apăra valorile liberale – de la gen la libertatea de exprimare”, a relevat Titley.
„Strategiile rasiste se adaptează constant la condiţiile politice şi caută noi seturi de valori, limbaj şi argumente pentru a pretinde legitimitate politică. În ultimul deceniu, populaţiile musulmane din Europa, indiferent de mediu, au fost reprezentate drept inamicul din interior sau, cel puţin, drept legitim sub această suspiciune. Este un repertoriu pe linie cu curentul politic central pe care noile mişcări şi l-au însuşit”, a precizat expertul.
Jamie Bartlett de la „Demos”, principalul autor al raportului, a declarat că este vital să se urmărească răspândirea unor astfel de atitudini în rândul noii generaţii de activişti online mult mai numeroşi decât aderarea formală la astfel de partide. „Există sute de mii dintre ei în întreaga Europă. Sunt dezamăgiţi de politica principală şi de instituţiile politice europene şi îngrijoraţi de erodarea identităţii lor culturale şi naţionale şi se orientează spre mişcări populiste care, în opinia lor, abordează aceste preocupări. Aceşti activişti sunt în mare măsură pierduţi din vedere de politicienii majoritari, dar ei sunt motivaţi, activi şi în creştere ca număr. Politicienii de pe întregul continent trebuie să ia act şi să reacţioneze”.
de Costy Herold
Articol preluat din revista Lumea.
Citiţi şi:
Cronica unei morți anunțate – Declinul civilizației europene
yogaesoteric
9 august 2015