«Fake News»-urile – un îndelung și cu viclenie pregătit «Breaking News» al sistemului?!

 
Din nou suntem puși în capul treburilor… Dar nu în sensul de născători ai unui curent, ci de carne de tun în berbecele de atac al libertății de exprimare. Din nou suntem împinși pe o linie foarte îngustă, delimitați de aceleași două zone minate ale statutului de paria, responsabili pentru orice. Învinovățirea. Și mult prea ușor am ajuns aici. De ce tocmai noi? Pentru că ultimele două decenii și jumătate au arătat nu doar că nu știm să ne apărăm libertățile câștigate, dar, de fapt, nici nu ne pasă de ceea ce se petrece, întâi cu ele, apoi cu noi. Ba, într-o proporție destul de semnificativă pare că ne și place înfundarea peste urechi și ochi a fesului dorit de sistem.

Ne place statutul de oi? Ar fi bine să fie doar atât… De fapt, pare că mulți și-l doresc, în fuga noastră de a ne asuma responsabilitățile înaintașilor pe care acum ar trebui să ni le luăm față de generațiile următoare. Și nici nu se pune problema dacă așteptăm acel „baci” ocârmuitor… Ci, prin tot ceea ce NU facem, demonstrăm că ni-l dorim de grabă. Oricine ar fi el.

Am fost o colonie postdecembristă în domeniul economic?! De ce am fi altfel, decât supuși, tăcuți, ba, gata și de osanale față de noii diriguitori, acolo unde ar fi trebuit să rupă carnea de furie pe noi: libertatea de exprimare.

Mult prea ușor s-a ajuns la generalizarea ideii de „fake news”. Cu impresia că acum a explodat acest fenomen și noi, ca români, mult prea necititori de fapt, ne-am pus în fruntea trupelor de răspândaci de știri false.

Doar că e o abordare intenționat viciată. Iar acum suntem supuși unei presiuni de învinovățire care doar frăgezește oricum impasibila noastră lipsă de reacție.

Știri false au existat de ani… Acum însă, „fake news”-ul este transferat într-un curent de acțiune, și corecție, social-politică. Din zona „can-can”-ului și al prostului gust jurnalistic, promovat de jurnaliștii fără scrupule, el este împins într-o direcție cu țintă clară. Iar noi suntem din nou doar pe post de cobai pentru a se vedea până unde pot fi împinse lucrurile.

Până mai ieri știrile false nășteau cele mai groaznice aberații ale presei tabloid, de „can-can”, fantezist voită, ficționară intenționat și cu un final, scris sau audiovizual de kitsch acceptat de un anumit public. Acum însă „fake news”-ul este deplasat grosolan peste ideologii, curente, opinii și atitudini. Toate având un singur reper: anti-sistemul. Tot ceea ce este anti-sistem, anti-european, anti-guvernamental este împins în anvelopa acuzatoare a „fake news”-ului. Nici nu mai contează că, în acest iureș bine coordonat, elementele determinate, știrile de „can-can” nici nu mai sunt blamate! Totul vizează ceea ce este incorect civic față de acea corectitudine politică impusă.

Pe modelul dezbaterilor holocaustice ori a altor vinovății care ne-au fost puse în cârcă la momente bine determinate, acum am devenit o estradă a analizării fenomenului „fake news” de parcă acesta s-a născut ca un fake antisistem autohton care pune în pericol stabilitatea Europei.

Se fac dezbateri, până ne va intra în cap că tot ceea ce este vehiculat ca informație neasumată de cei recunoscuți și acceptați politic reprezintă o mașinărie a dezinformării. Iar vigilenta UE a venit și cu „soluțiile”, pe care (ni) le prezintă prin dezbaterile organizate în forurile românești.

Doar că, însăși aceste abordări ar putea fi surse de false atitudini și drepturi de opinie. Pentru că raportorii CE vorbesc despre „fake news”-uri, primordial, din perspectiva răului pe care îl generează, producând „discursul care încurajează ura”, corect în mare parte dacă privim discuțiile de pe forumurile de socializare, dar nu acolo unde știm toți că se produc, ci, ne subliniază Comisia Europeană, ca o „legătură directă între mișcările anti-UE și știrile false”.

De fapt, asta deranjează UE! Faptul că răspândirea informației conduce la generalizarea instantanee a anumitor atitudini față de ea, mama Europa rămasă cam goală în față promisiunilor de bunăstare de altădată. Suntem în fața unei „schimbări a peisajului politic în UE, cu un avans considerabil al partidelor extremiste anti-sistem, anti-UE, (cu un) succes al partidelor populiste, și sigur că acest lucru ne preocupă”.

Pentru că, de fapt despre asta este vorba…
Și pentru cine tot nu cuprinde mașinăria de dezinformare care însoțește bunăvoința sistemului în a combate „fake-news”-urile, spre binele nostru, ar trebui să fie pus pe gânduri de mecanismul de combatere pe care Europa îl are deja pregătit. Pentru că UE are activă deja „o rețea care luptă împotriva știrilor false de peste 400 de ziariști, funcționari publici, activiști în organizații neguvernamentale”. Or, cel care analizează munca unui ziarist, suprapune pe rânduri de algoritm scrierea unui gazetar, care și-a cules o informație poate periclitându-și viața, nu se numește tot „ziarist”. Ci, mai degrabă este echivalentul fătucilor de prompter servite cu meseria făcută de alții, de data aceasta, ei fiind cei ce vor servi.

Unde ne va duce acest fenomen? Simplu, la concentrarea puterii pe care o are presa, în anumite structuri. De la agenții de presă, care vor furniza știri verificate ci certificate ca „non fake news”, la blocări de servere, echivalentul blocării la comandă a rețelelor de difuzare în cazul presei scrise, prin care România a trecut și am văzut ce a rămas după… Pentru că, a bloca informația, a o „corija” (cenzura) pe internet este mult mai ușor de făcut decât în cazul hârtiei tipărite… Și nici nu mai ai nevoie de o structură cenzor. Ci doar de o armată de funcționari și gonaci de prin ong-uri, care stau la dispoziția acestora.

De altfel, nu este de mirare că, de mai mulți ani, UE a alocat fonduri europene nerambursabile pentru dezvoltarea unor structuri are să genereze „algoritmurile” de identificare a „fake news”-urilor. Cu discreta și libera îndemânare de a înlocui „variabilele” în funcție de subiectele ce trebuie, fie eliminate din câmpul de audiență, fie impuse.

Au apărut grupuri „de cercetare” care generează motoare de verificare a știrilor. Și pe care ar trebui să le luăm de bune. Dar este de ajuns să fim atenți la ce sunt ele, cum funcționează, de unde se finanțează, cum se finanțează și mai ales cine prestează prin ele pentru a ne da seama de groteasca mașinărie de „fake news” în care ne aflăm! Altminteri, mâine, nu doar opinia, atitudinea vor deveni bile negre în mașinăria de generat fumigene de „fake news”, acest „breaking news” al sistemului, ci însăși dreptul și putința de a discerne a individului sau, mai grav, a unor grupuri ce vor deveni, mai repede chiar decât informația de tip „fake news”, paria sistemului!

Citiți și:

Apare «poliția adevărului». Cenzură sub pretextul «ştirilor false»

După listele negre făcute la noi de progresiştii soroşişti cu site-urile care nu trebuie citite, istoria se repetă în SUA

yogaesoteric
11 mai 2017