Faliment global? Nota de plată a tranziției energetice: 173 de trilioane de dolari!

Lăudata decarbonizare și isteria climatică au crescut într-o eră a banilor ușori, a ratelor dobânzilor aproape de zero și a inflației scăzute. Capitaliștii de risc, dezvoltatorii de proiecte și guvernele se confruntă astăzi cu o situație foarte diferită.

Rata Rezervei Federale a SUA a ajuns la 4,65%, iar cea a Băncii Centrale Europene la 3%. Se estimează că ratele pe termen scurt vor atinge un maxim de aproximativ 5,1%.

Este un răspuns la necesitatea de a stopa inflația înainte ca aceasta să se agraveze. Creșterea prețurilor din SUA a atins un vârf de 9,1%. Inflația europeană a fost și mai mare, din cauza creșterii costurilor cu gazele și electricitatea după invazia Rusiei în Ucraina, și a atins un record istoric în zona euro de 10,6% în octombrie.

Energia însăși este cauza unei părți a problemei. Prețurile ridicate la petrol și gaze au contribuit la saltul inflației în 2022. Pe termen mai lung, decarbonizarea va necesita investiții mari, adesea alimentate de cheltuielile guvernamentale de deficit.

Obiectivul de zero emisii nete de dioxid de carbon până în 2050 va necesita dublarea investițiilor anuale în energie, la 173 de trilioane de dolari, potrivit furnizorului de cercetare strategică BloombergNEF. Suma reprezintă un sfert din investițiile economiei globale.

Nu e de mirare că a apărut protecționismul în domeniul energiei, SUA, UE și Marea Britanie urmărind să depășească China în sectoare precum bateriile și vehiculele electrice.

Taxele pe carbon sunt un instrument mai mult politic și se adaugă la costul energiei pentru utilizatorul final. Cele mai multe dintre tehnologiile cheie cu emisii reduse de carbon au costuri de capital inițiale mai mari decât alternativa fosilă. Similar, mașinile electrice au prețuri inaccesibile pentru majoritatea consumatorilor, în special în estul Europei și în economiile emergente.

În plus, capitaliștii de risc au dificultăți pentru finanțarea start-up-urilor energetice, deoarece majorarea ratelor dobânzii nu încurajează niciun investitor.

Cu alte cuvinte, tranziția energetică implică cheltuieli uriașe, stagnare economică și perspective critice. Guvernele sunt obligate să pompeze bani într-o perioadă de inflație ridicată, marcată de șocuri financiare și tensiuni geopolitice.

Epoca net-zero are un preț strivitor: dezindustrializare, deglobalizare și distrugerea industriei energetice. Un ideal păgubos, care seamănă cu un plan de faliment global.

Citiți și:
Cum a declanșat fondul de investiții Blackrock criza energetică globală
De ce nu funcționează planul „justiției climatice”
Consens între sindicatele și ONG-urile din Europa: Decarbonizarea este necesar să încetinească

yogaesoteric
12 iulie 2023