«Febra cea stranie a dansului», misterioasa boală care a lovit Europa în secolul al XIV-lea. Oamenii dansau frenetic pe străzi până mureau…

… fără să audă fizic vreo melodie

La doar câteva decenii de la ciuma neagră, Europa era cuprinsă de o nouă „epidemie”, pe cât de neobișnuită pe atât de misterioasă. Dansul Sf. Vitus a fost un fenomen social sau mai degrabă o epidemie, ori o boală (experții nu sunt convinși cum să o catalogheze), care a cuprins tot vestul bătrânului continent între secolele al XIV-lea și al XVII-lea. Sigur, o să spuneți cum poate fi considerat dansul o boală, însă isteria care a cuprins această parte a lumii este extrem de bizară și foarte puțin înțeleasă.

Persoanele afectate de această „ciumă”, dansau isteric pe străzi timp de ore, sau chiar zile, până când se prăbușeau din cauza epuizării sau mureau din cauza accidentelor vasculare cerebrale. Se considera că mania dansului era un blestem trimis de un sfânt, Sf. Vitus. De aceea, familia celui care suferea de această boală trebuia să se închine la acest sfânt pentru eliberarea sufletului din robie. Asocierea fenomenului cu Sf. Vitus are legătură cu o întâmplare petrecută în anul 1278. În acel an, un grup de 200 de oameni au dansat atât de viguros pe un pod peste râul Maas, Germania, încât podul a ajuns să se prăbușească, omorându-i pe majoritatea dansatorilor. Cei care au supraviețuit au fost duși într-o capelă din apropiere, dedicată Sf. Vitus, iar multe dintre aceste persoane pare să-și fi revenit după ce au pătruns în acest lăcaș de cult.

Ce este foarte interesant este faptul că evenimentul nu a fost unul izolat. În următoarele trei secole au apărut focare în Italia, Luxemburg, Franța, Olanda și Elveția. Cei care dansau nu auzeau nicio muzică, privirea le era fixă, iar chipul lor era în general inexpresiv, ca și cum ar fi fost niște corpuri fără suflet.

Dansau, se mișcau până cădeau, fără ca cineva să poată face ceva pentru ei. În timpul dansurilor, uneori oamenii țipau și râdeau frenetic. Intrau într-un fel de transă până leșinau sau chiar mureau. Analizând mărturiile vremii s-a reușit identificarea unor simptome medicale precise, precum convulsii, dureri de piept, hiperventilație, halucinații și atacuri de epilepsie.

Conform unor teorii, victimele dansului erau persoanele care consumau cornul secarei (Claviceps purpurea), o ciupercă parazit care creşte pe boabele de secară. Potrivit investigațiilor moderne, această ciupercă poate provoca stări psihotice consumatorilor, anxietate şi spasme. O altă teorie vorbește despre faptul că oamenii cuprinși de „febra dansului” ar fi fost membrii unui cult eretic, care contrazicea practicile creștine, iar dansul până la epuizare ar fi fost forma lor de venerație a divinității.

Totuși, o explicație unanim acceptată de lumea medicală și științifică nu există. Părerile sunt împărțite iar internetul este plin de teorii care încearcă să explice această isterie care a cuprins toată Europa de Vest, afectând mii de persoane din clase sociale diferite. Nu este doar o simplă poveste, nu este o legendă, ci un fapt real pe care omul, medicina modernă, nu îl poate explica în totalitate.

Citiți și:
Personalităţi multiple
Experienţe holotropice

yogaesoteric
12 octombrie 2017