Finala Eurovision 2024 a fost în esență un ritual demonic

Prin prestații pline de simbolism și cu o narațiune de ansamblu care pare să fi fost atent pregătită dinainte, finala Eurovision 2024 a fost de fapt un ritual demonic. Iată o privire de ansamblu asupra acestei festivități a degenerării și a satanismului marcant al elitei oculte.

Eurovision este un eveniment televizat de mare anvergură care are loc anual încă din 1956. De-a lungul anilor, concursul a lansat unele dintre cele mai bine vândute melodii din lume și a transformat numeroși artiști în superstaruri la nivel mondial.

Bineînțeles, elita mondială a urmărit să facă din această competiție muzicală de prost gust un mijloc de îndoctrinare. Și nu puteau fi subtili în această privință; totul se dorea să devină o ilustrare apăsătoare a Sodomei și Gomorei. Mi-aș dori să exagerez sau să fiu prea dramatic, însă după cum vom vedea, eu nu fac altceva decât să prezint faptele.

Schimbarea treptată a Eurovision într-o nebunie totală a elitei a devenit pe deplin evidentă în timpul finalei din anul 2019. În afară de promovarea tot mai accentuată a degenerării, finala a culminat cu o prestație în mod evident ritualică a Madonnei, care a părut că prezice venirea covid-19.

De atunci, Eurovision și-a făcut un scop din a-și asalta telespectatorii cu mizeriile elitei. De exemplu, în anul 2021, cântecul din Cipru intitulat „El Diablo” a fost atât de vădit satanic, încât melodia a stârnit proteste în țara sa de origine.

Acestea fiind spuse, să trecem la ediția din 2024 a competiției, care a fost deosebit de evident că promovează agenda elitei satanice. De fapt, narațiunea de ansamblu a finalei a făcut din spectacol un mega-ritual.

Cu toate acestea, ca de obicei, mass-media s-a concentrat pe orice altceva în afară de conținutul real al competiției, asigurându-se că oamenii ignoră maleficul care îi privea fix în ochi.

Într-adevăr, cea mai mare parte a acoperirii mediatice a Eurovision 2024 s-a axat pe participarea controversată a Israelului la concurs. Aceasta nu a însemnat însă a aduce în atenție că melodia lui Eden Golan ‒ intitulată inițial „Ploaie de octombrie” ‒ făcea referire la atacurile Hamas din 7 octombrie.

Pe parcursul finalei, fiecare mențiune a Israelului a fost întâmpinată cu huiduieli foarte puternice (și câteva aplauze), gazdele căutând cu stângăcie să ignore tensiunea palpabilă din mulțime. În cele din urmă, în ciuda protestelor și a controversei, concurentul israelian s-a clasat pe locul 2 în topul voturilor populare. Deoarece cântecul a fost mai degrabă nesemnificativ, se poate presupune că majoritatea acestor voturi au susținut de fapt Israelul ‒ țara.

Toată această atenție în jurul concurentului din Israel a făcut ca mass-media să ignore, încă o dată, complet ceea ce a fost cu adevărat Eurovision 2024: un tribut adus satanismului și degenerării generalizate.

Să trecem la analizarea competiției în sine.

Sodomvision 2024

Nu cu mult diferit față de edițiile anterioare ale acestui spectacol, prestațiile explicite de la Eurovision 2024 ‒ combinate cu inevitabila agendă de estompare a genurilor ‒ au exasperat persoanele care încă se așteptau ca spectacolul să fie oarecum prietenos pentru întreaga familie.

@TalkTV

Julia Hartley-Brewer critică prestațiile „vădit sexuale” de la concursul Eurovision.

„Nu mai este un concurs de cântece vesele, amuzante, cu vizionare în familie. Acum este, practic, un film sadomasochist, porno gay pe steroizi!”

@JuliaHB1

Cam așa ceva.

Iată câteva exemple de prestații „muzicale” din timpul finalei.

Reprezentația Spaniei a prezentat doi dansatori bărbați în corsete cu tanga și cizme cu tocuri înalte care își mișcau dosurile în fața publicului.

În timpul secțiunii de votare, concurenții flutură de obicei steagul țării lor. Cu toate acestea, în mai multe cazuri (cum ar fi în Spania), steagul LGBT este afișat mai vizibil. Având în vedere că elita caută să șteargă identitățile naționale și să le înlocuiască cu o „cultură” mondială, acest fapt are sens.

Prestația britanicilor a fost despre sex în grup gay într-o baie murdară. Asta e tot.

Se pare că toată lumea a urât această prestație. De fapt, a primit exact ZERO puncte din partea telespectatorilor. Nu din cauza „homofobiei”. Ci pentru că a fost înfiorătoare, de prost gust și, probabil, pentru că a creat o nouă formă de boală venerică.

NANA AKUA: Intrarea noastră la Eurovision, care simulează un act sexual într-o toaletă, mă face să mă simt jenată că sunt britanică

Nu sunt britanic, însă m-am simțit jenat la rândul meu.

Reprezentanții Finlandei au ținut, de asemenea, să facă din această competiție muzicală o perversiune.

Reprezentația Finlandei a constat în faptul că acest tip era gol de la brâu în jos.

În timp ce prestația se dorea să fie „umoristică”, a părut mai mult ca și cum un ciudat pervers ar fi avut plăcerea de a se expune în fața tinerilor telespectatori ai emisiunii.

Deoarece concursul a avut loc în Suedia, finala a prezentat un tribut adus trupei ABBA ‒ grupul suedez legendar care a câștigat Eurovisionul cu exact 50 de ani în urmă. A venit ABBA să cânte cu această ocazie? Bineînțeles că nu. Acest tip a făcut-o.

Conchita Wurst ‒ câștigătorul Eurovision 2014 ‒ a cântat o melodie ABBA. De ce? Pentru că este un tip cu barbă în rochie. Din niciun alt motiv. Acesta este și motivul pentru care a fost invitat să cânte la Parlamentul European și la Națiunile Unite. El este reprezentarea perfectă a agendei dezaxate a elitei de estompare a genurilor.

Pe lângă această depravare, în timpul spectacolului, o altă obsesie a elitei se desfășura: un ritual demonic. Exagerez? Nu.

Ritualul

Deși multe spectacole Eurovision au fost întunecate și au emanat vibrații demonice, prestația Irlandei în concurs a prezentat un ritual demonic real.

Bambie Thug (Ucigașa Bambie), reprezentanta Irlandei, poartă o denaturare satanică a coroanei de spini a lui Iisus. După cum vom vedea în curând, această coroană neagră va căpăta o semnificație importantă la finalul competiției.

Evoluția lui Bambie Thug în finala Eurovision nu a fost nimic altceva decât un ritual demonic.

Pe parcursul interpretării sale, Bambie Thug aprinde lumânări în jurul unei pentagrame inversate, în centrul căreia se află un ochi atotvăzător. Deja nu mai este vorba despre „divertisment”, ci despre un adevărat ritual.

Apoi, Bambie Thug invocă un demon să intre pe scenă.

Cântăreața ridică demonul din adâncurile iadului în centrul cercului ritualic.

Vrăjitoarea și demonul împărtășesc momente romantice. Între timp, familiile se află în sufragerii și se întreabă dacă se mai uită la un concurs de muzică.

Pe fruntea lui Bambie se află un triskelion, un simbol celtic străvechi cu o semnificație profund ocultă. În acest caz, triskelionul a fost stilizat pentru a arăta ca un 666. Coincidență?

Centrul cercului se transformă într-o dodecagramă, o stea cu 12 vârfuri asociată cu cele 12 semne ale zodiacului, cele 12 triburi ale lui Israel și alte semnificații oculte.

Ultima parte a cântecului constă în țipetele lui Bambie în timp ce își folosește puterile de vrăjitoare pentru a-l face pe demon să intre în convulsii la pământ.

Spectacolul se încheie cu cuvintele „Crown The Witch” (încoronați vrăjitoarea). La finalul concursului, aceste cuvinte vor căpăta conotații diferite.

Apoi, telespectatorii au avut parte de și mai mult simbolism satanic.

Într-un segment „amuzant”, gazda emisiunii îi informează pe telespectatori că fondul sonor al Eurovision poate fi ascultat și sub formă de piatră runică.

Eurovision 2024 s-a desfășurat în Suedia, unde pietrele runice fac parte din istoria țării. Cu toate acestea, există ceva intenționat inexact la această piatră runică falsă: aceasta prezintă o cruce inversată proeminentă în partea de jos. Din cercetările mele, nu există rune în formă de cruce inversată. Acest întreg segment a fost doar o scuză pentru a afișa simbolismul satanic în fața a milioane de telespectatori.

Ca și cum ar fi confirmat tot ceea ce s-a spus mai sus, concursul s-a încheiat în cel mai simbolistic mod posibil.

Încoronați vrăjitoarea

Câștigătorul concursului a fost Nemo. Acesta a cântat purtând o fustă scurtă și un top roz. Bineînțeles. Deși Nemo este din Elveția, adevăratul câștigător al concursului este Agenda.

Melodia lui Nemo, „The Code” (Codul), este „o odă adusă călătoriei cântărețului spre îmbrățișarea unei identități fără gen”. Bineînțeles, cântecul câștigător trebuia să aibă un mesaj agreat de elite.

„Câștigătorul Eurovision Nemo cere Elveției să recunoască al treilea gen

Prima persoană non-binară care a câștigat un concurs de muzică solicită ca țara sa de origine să permită înscrierea celui de-al treilea gen în documentele oficiale”

Desigur, câștigătorul urma să fie folosit pentru a promova agenda la doar câteva zile după victorie.

Atunci când Nemo a fost anunțat ca fiind câștigător, scena a devenit plină de simbolism.

În urma victoriei acestuia, Bambie Thug l-a „încoronat” pe Nemo cu coroana ei satanică de spini.

Nemo a purtat coroana pe tot parcursul lungului său drum spre scenă. Când i s-a înmânat trofeul, încă purta coroana satanică care a fost „binecuvântată” (adică „blestemată”) în timpul prestației demonice a lui Bambie.

Pe scurt, întregul final a fost unul regizat, ritualic și plin de simbolism.

Un fapt ciudat: trofeul s-a spart și l-a rănit pe Nemo la scurt timp după concurs.

„Vorbind cu presa, Nemo a descris momentul în care trofeul s-a spart accidental: «L-am ridicat și când l-am pus jos, s-a spart pur și simplu.» Nemo a fost văzut ulterior purtând bandaje pe scenă după ce suferise tăieturi adânci la degetul mare.” (BBC, „Pur și simplu l-a spart” ‒ Câștigătorul Nemo a explicat cum s-a spart trofeul Eurovisionului)

Nu-L batjocori pe Iisus, frățioare.

În concluzie

Eurovision 2024 a fost o experiență tristă. Nu a fost vorba despre muzică care se dorește să conțină mesaje sociale, ci despre îndoctrinare socială care mai conține și muzică. Situația a devenit și mai tristă atunci când, înainte de fiecare prestație, telespectatorilor le-au fost prezentate fragmente din spectacolele Eurovision ale secolului XX. De la artiștii sănătoși, frumoși și curați ai tradiției, s-a trecut brusc la „artiștii” ciudați, pervertiți, chinuiți, cu probleme de gen și asemănători unor gremlini ciudați ai zilelor noastre. De fiecare dată, ne trezim că ne întrebăm: „Ce oare tocmai s-a petrecut?”

Răspunsul este simplu, deoarece același fenomen poate fi observat în toate mijloacele de comunicare în masă: Eurovisionul a fost cooptat de elită. Iar ediția din acest an a gravitat puternic în jurul a două idei obsesive ale elitei: distorsionarea genului și celebrarea satanismului. După cum s-a văzut în articolele anterioare, aceste două agende merg mână în mână și sunt adesea legate între ele prin simbolism în mass-media. Aceasta nu ar fi cazul să fie surprinzător, deoarece Baphomet ‒ principala „zeitate” a elitei oculte ‒ întruchipează ambele genuri.

Eurovision 2024 nu a fost o „competiție”; a fost o narațiune scenarizată în care un produs al agendei elitei de estompare a genurilor a fost „încoronat” de o vrăjitoare satanică.

Citiți și:
Au spart trofeul
Presa franceză: Candidații LGBT la Eurovision au fost suprareprezentați în 2024
Eurovision «corect politic»: Spălarea creierilor la nivel continental prin progresismul globalist

 

yogaesoteric
28 mai 2024