Fișa de nazist a fondatorului IKEA, unul dintre beneficiarii răpirilor de copii din Finlanda

 

Mai multe articole apărute în ultima perioadă în presa din România au prezentat cazul Cameliei Smicală, ai cărei copii minori sunt răpiți de autoritățile din Finlanda. S-a mai aflat de asemenea și că multimiliardarul suedez Ingvar Feodor Kamprad, patronul IKEA, este totodată acționar la o companie de servicii medicale care deține supremația asupra rețelei de centre de plasament din Finlanda și alte țări nordice.

Afacerea așa numitului Arhipelag Gulag al lagărelor de copii din Finlanda produce anual circa 1 miliard de euro, după cum estimează organizația finlandeză de apărare a drepturilor omului October Movement (Lokakuun Liike). Un copil intrat pe mâinile armatei de lucrători sociali și psihologi finlandezi aduce un profit anual situat între 100.000 și 200.000 de euro, conform aceleiași organizații. Oare implicarea miliardarului IKEA în afacerea „Gulagul copiilor”, personaj cunoscut pentru relațiile sale strânse cu lumea comunistă și post-comunistă, să fie motivul pentru care MAE român și ministrul Teodor Meleșcanu nu se implică așa cum ar trebui pentru salvarea celor doi copii, Maria și Mihai Smicală, cetățeni români?

Pentru a trezi autoritățile române și finlandeze, români din Timișoara, Cluj-Napoca, Brașov, București, Iași și Constanța, au ieșit în stradă, inclusiv la Ambasada Finlandei din București pentru a solicita eliberarea copiilor din centrele de plasament în care au fost încarcerați abuziv.

Practicile acestei rețele de instituții ale groazei din țările nordice aduce aminte de programul nazist Lebensborn, prin care copii înfiați sau răpiți din țările ocupate de Germania nazistă erau „arianizați” în case de copii, după cum a acuzat chiar și președintele ceh Miloš Zeman, într-un caz similar cu cel al româncei Camelia Smicală.

Ingvar Feodor Kamprad a fost membru al partidului Unității Socialiste Suedeze (SSS), succesorul Partidului Național Socialist Muncitoresc Suedez, și chiar și recrutor al naziștilor suedezi, fapt tăinuit mulți ani, până când o jurnalistă l-a forțat să recunoască public aceste fapte.

 

Cartea de dezvăluiri a ziaristei Elisabeth Asbrink demonstrează că Kamprad și-a păstrat prieteniile naziste și după război. De exemplu, Per Engdahl, fondatorul unei formațiuni de inspirație nazistă, a fost unul dintre puținii invitați la nunta patronului IKEA, în 1950.

Grație cercetărilor dnei Elisabeth Asbrink a mai fost descoperită o pagină din fișa întocmită de serviciile secrete suedeze nazistului Ingvar Feodor Kamprad. Implicarea lui financiară în sistemul brutal de recluziune și reeducare a copiilor smulși din sânul familiilor lor, în special al celor mixte sau de est-europeni, cum este Cazul Smicală, ne face să ne întrebăm dacă mentalitatea nazistă a lui Kamprad, altfel un bun afacerist cu lumea comunistă, l-a părăsit vreodată.

 

Reproducem alături de documentul obținut de Elisabeth Asbrink și un articol de specialitate în acest sens, din Historia:

«Fondatorul IKEA, nazist notoriu care a folosit prizonieri STASI pentru munca forțată?

de Irina Manea

Trecutul fondatorului IKEA, Ingvar Kamprad, se pare că este mult mai întunecat decât se credea până acum. Magnatul nu numai că a avut o colaborare cu nazismul mult mai bogată decât declarase acum ceva vreme, ci a și folosit prizonieri din fosta RDG pentru a produce mobila companiei sale.

Citat într-un document STASI, Kamprad afirmă că nu ar avea cunoștință de această formă de sclavie, dar că munca aceasta, dacă într-adevăr ar fi existat, nu ar fi fost decât în folosul societății.
În realitate, IKEA a dezvoltat legături foarte strânse cu statul comunist în anii ’70, deschizând un număr important de manufacturi, și se știe sigur că cel puțin una dintre acestea a întrebuințat munca forțată a prizonierilor politici pentru a fabrica mobilă, conform unor documente STASI dezvăluite de televiziunea germană WDR.

Fabrica din Waldheim s-ar fi aflat în apropierea unei închisori, ai cărei prizonieri munceau la IKEA fără a fi plătiți. Lagărele din fosta RDG găzduiau un număr semnificativ de prizonieri politici, după unele estimări ar fi fost vorba de mai bine de 20% din populația din toate închisorile comuniste. Kamprad afirmă că munca acestora în fabricile sale, în cazul în care chiar ar fi fost vorba de așa ceva, a avut o însemnătate mare pentru comunitate.

Hans Otto Klare, trimis în Waldheim pentru că a încercat să scape în Germania de Vest, descrie condițiile de muncă deosebit de grele. „Echipa noastră se afla la etajul superior al fabricii, cu geamurile acoperite”, povestește el reporterilor WDR, precum și despre cum fabrica balamale și alte componente. „Mașinăriile erau la etajul inferior, aveai puțin timp de odihnă. Nu aveai unde să te așezi, nu aveai echipament de protecție pentru urechi sau mănuși. Condițiile acolo erau chiar mai primitive decât în restul RDG. Era sclavie.”

Un alt fost prizonier spune că ar fi recunoscut chiar componente produse de el după ce s-a dus la cumpărături în IKEA după căderea comunismului. Sabine Nold, o purtătoare de cuvânt a companiei, nu a făcut niciun comentariu în afara faptului că aceste condiții s-ar fi schimbat radical în ultimii 25 de ani…

Un trecut întunecat

Kamprad a fost și mult mai implicat în activitățile național-socialiștilor decât se credea până acum, conform cărții unei autoare suedeze. Jurnalista și scriitoarea Elisabeth Asbrink susține în noua sa publicație, Och i Wienerwald star träden kvar (Mai există copaci în pădurea vieneză), că serviciile secrete suedeze ar fi descoperit documente și scrisori ale poliției naziste suedeze Säpo din care ar reieși clar legăturile omului de afaceri cu nazismul.

Părintele IKEA ar fi ocupat un post de funcționar în cadrul unei organizații de tineret național-socialiste SSS (Schwedische sozialistiche Sammlung / Adunarea socialistă suedeză), ocupându-se cu recrutarea de noi membri, și ar fi rămas în contact cu cercurile „brune” cel puțin până în 1950. Kamprad susținea însă că ar fi fost activ în această organizație doar până în 1948. Purtătorul său de cuvânt, Per Heggenes, declară agențiilor de știri că omul de afaceri nu avea cunoștință de aceste documente și consideră în continuare orice tatonări ale terenului ideologic nazist drept „cea mai mare greșeală” a vieții sale.

Conform unor rapoarte recente, în 1950 Kamprad încă îi mai scria liderului nazist de origine suedeză Per Engdahl, asigurându-l de loialitatea sa. Asbrink susține că de curând Kamprad s-ar fi exprimat pe un ton foarte elogios cu privire la Engdahl: „Cât voi trăi nu voi spune nimic altceva despre el decât că a fost un om mare”.

Contactul său cu gruparea Nysvenska Rörelsen (Noua mișcare suedeză) se pare că a fost mult mai serios decât se credea până acum. Deși a făcut mărturisiri despre trecutul său nazist încă din 1994, se pare că adevărurile recunoscute au avut un caracter fragmentat, pentru că în 1950 Kamprad îi declara lui Engdahl că este mândru de apartenența sa la cercul naționalist neo-suedez. Liderul nazist a căutat să mențină tendințele ideologice de extremă dreapta și după finele celui de-al Doilea Război Mondial, dorind să pună pe picioare o mișcare neo-nazistă care să cuprindă întreaga Europă. Ba mai mult, a contribuit la refugierea mai multor personalități ale regimului național-socialist în America de Sud. Și totuși, stima lui Kamprad față de Engdahl nu și-a pierdut deloc din amploare.

Oricum, explicațiile magnatului par să aibă o doză destul de mare de flexibilitate, întrucât, dacă acum 15 ani încerca să se distanțeze de trecut condamnându-l drept o greșeală a tinereții, ulterior și-a relativizat perspectiva, spunând că a fost mai degrabă fascinat de Mussolini decât de „celălalt tip”. Iar o dată cu descoperirea noilor documente Säpo doar se confirmă colaborarea și simpatia politică pentru care și-ar fi cerut mereu scuze.

„IKEA este o companie multinațională cu o strategie multinațională, prin urmare aceste dezvăluiri nu pot avea o influență foarte mare asupra afacerii lui Kamprad”, motivează purtătorul de cuvânt al magnatului.

Pe de altă parte, redactorul-șef al revistei anti-rasiste Expo, Daniel Poohl, este de părere că noile reproșuri la adresa lui Kamprad cântăresc greu. Toată lumea are dreptul la o a doua șansă, dar „o personalitate de talia lui, care se recunoaște drept un adept al fascismului suedez, este o problemă”.

Citiți și:

Arhipelagul Gulag din Finlanda unde sunt prizonieri copiii doctoriţei Camelia Smicală

Cazul Bodnariu şi atacul asupra copiilor: de la răpiri şi torturi până la «sacrificii ritualice»

Un reprezentant al grupării oculte Bilderberg se află în spatele Barnevernet, instituția care răpește copiii în Norvegia

 

yogaesoteric
19 iulie 2017

Also available in: Français