Fragment din cartea MISA – radiografia unei represiuni (2)

27.030 0

de Gabriel Andreescu

Procesele: Sibiu, Alba Iulia și București (2)

Fragment din cartea MISA – radiografia unei represiuni (1)

Presiunea asupra instanţei, din 2005 când a fost deschis dosarul, până în anul 2010, arăta impresionantă. Ritualul şedinţelor închise publicului, prezenţa totuşi la ele, continuu, a unor civili aparţinând evident corpului de ofiţeri de informaţii, vehemenţa opiniei publice, luările de poziţie anterioare la nivelul ierarhiei judecătoreşti şi în special ale CSM, dificultăţile sau chiar hărţuirile reclamate pe parcurs de avocaţii apărării sugerau dificultatea ca judecătorii să-şi asume altceva decât condamnarea inculpatului Gregorian Bivolaru şi apropiaţilor săi. Şi iată, hăţurile se rup, procesul scapă de sub control: la 23 aprilie 2010, preşedinta instanţei, Daniela Czika, îl declară nevinovat.
Mai întâi, judecătoarea reţine că termenul de prescriere a răspunderii penale în cazul mai multor fapte fusese deja depăşit. Dar tematica lor e oricum marginală în raport cu ce rămâne fondul procesului. Şi iată ce găseşte tânăra magistrată.
Consideră plângerea Arabelei Agness Mureşan, care s-a declarat victimă în condiţiile ciudate explicate în Partea a V-a, nesusținută de probe. În ce o priveşte pe Mădălina Dumitru, căreia Parchetul i-a folosit două declaraţii, instanţa notează: „În contextul în care declaraţia părţii vătămate a fost luată imediat după efectuarea acestei percheziţii [18 martie 2004], pe fondul tensiunilor psihice create de timpul îndelungat şi de modul de desfăşurare a percheziţiei, apar ca relevante declaraţiile părţii vătămate din faza de judecată, în care aceasta arată că a fost ameninţată şi presată de organele de cercetare penală să declare că a avut relaţii sexuale cu inculpatul Bivolaru”.

Mama, în mărturia căreia Parchetul îşi pusese speranţa, confirmă în faţa instanţei că Mădălina Dumitru „s-a mutat la Bucureşti cu acordul părinţilor, ajutată de prietenul ei, Remus, şi arată că nu a văzut-o în vreo împrejurare pe [M.D.] în compania inculpatului…” Sora revine şi ea asupra declaraţiei iniţiale, recunoscând că susţinerea precedentă privind dezvirginarea Mădălinei de către inculpat era doar o bănuială. Un alt martor chemat de Parchet, pus în situaţia de a vorbi în faţa judecătoarei, „nu relatează nici un aspect relevant…”. În ce priveşte mai multe bunuri luate din ashram considerate de Parchet drept probe, „tribunalul apreciază că s-a făcut dovada apartenenţei acestor bunuri şi a motivului pentru care se găseau în imobilul locuit de [M.D.]”
Iată termenii în care este evaluată expertiza lui Tudorel Butoi: „În acest context [al opiniilor altor specialişti], apreciem că materialul pus la dispoziţie pentru evaluare (jurnale intime, notiţe, bileţele) nu este de natură a permite formularea unor concluzii ştiinţifice, în lipsa unui contact direct cu subiectul evaluat, cu atât mai mult cu cât însemările [lui D.M.] denotă o imaginaţie bogată a acesteia…”
În ce priveşte interceptările convorbirilor telefonice ale inculpatului, tribunalul constată că „autorizarea lor s-a făcut anterior începerii urmăririi penale astfel că acestea nu pot avea calitatea unor probe în cadrul procesului penal…” Concluzia: „Faţă de acest material probator tribunalul apreciază că, în cauză, nu s-a dovedit, cu certitudine, existenţa unui act sexual între inculpatul Bivolaru şi partea vătămată Dumitru Mădălina, motiv pentru care …. achită inculpatul…”
Astfel cade una din acuzaţiile care a stârnit fantezia opiniei publice: relaţia sexuală dintre instructorul de yoga și Mădălina Dumitru nu este probată. Argumentele sunt consistente, analiza e clară. Ce poate contesta Parchetul? Şi acuzaţiile Ilincăi Simionescu, relativ la existenţa unor acte sexuale cu Gregorian Bivolaru, pe vremea când era minoră, revelate peste ani, nu rezistă. Persoanele chemate de aceasta să depună mărturie nu susţin cele afirmate. Unul din martorii protejaţi care susținuse alegațiile Ilincăi Simionescu şi-a schimbat declaraţia în faţa unui notar. Alte mărturii sunt date în favoarea lui Bivolaru. În concluzie: „Tot acest probatoriu este în măsură să infirme susţinerile [reclamantei]”.

În ce priveşte acuzaţia de trafic de minori, relativ la Mădălina Dumitru, judecătoarea Daniela Czika a reţinut că în latura obiectivă a acestei infracţiuni „intră activitatea de recrutare, transport, transferare, găzduire, primire a unui minor. Or, niciuna dintre aceste modalităţi alternative de săvârşire a infracţiunii nu este dovedită în cauză”. Nu s-au probat nici împrejurările în care s-ar fi săvârşit faptele, conform rechizitoriului: „acte de violenţă, ameninţare, constrângere”. Teza exploatării victimei [M.D.] pică de asemenea, căci nu se regăsesc „foloase materiale sau de altă natură de către subiectul activ al infracţiunii de trafic, …, folos pe care inculpatul l-ar fi obţinut din exploatarea victimei”.
Acuzaţia de trafic de minori a fost susţinută şi de Ilinca Simionescu. Or, judecătoarea găseşte că nu este probată vreo acţiune de influenţare asupra adolescentei, să vină în Bucureşti, cum reclama, căci s-a deplasat aici din proprie iniţiativă pentru a o căuta pe sora ei. Abuzul de autoritate asupra presupusei victime nu a putut fi dovedit prin nimic. Vizita de 45 de minute la Gregorian Bivolaru, confirmată de martori, nu poate fi echivalată cu o găzduire, cum afirmă Simionescu. După ce sunt evaluate punct cu punct susţinerile şi probele, tribunalul l-a achitat pe inculpat şi faţă de această acuzaţie.
Argumentele instanței de la Sibiu par banale prin precizia lor juridică și claritatea ce le face accesibile bunului simţ.