Franța dă startul haosului politic în Uniunea Europeană
Aproape nimeni nu a înțeles ce muscă l-a pișcat pe președintele francez Emmanuel Macron să dizolve Parlamentul în seara anunțării rezultatelor la alegerile europarlamentare. Prima și cea mai importantă victimă este chiar partidul prezidențial, Renaissance, care riscă să se trezească înjumătățit în Parlament în urma alegerilor din 7 iulie.
În cea mai mare viteză s-au constituit celelalte două blocuri politice care și-au disputat întâietatea în noul Parlament: Le Rassemblement Național plus o parte din Les Republicains (conservatori, urmașii lui Charles de Gaulles) conduși de președintele lor ales, Eric Ciotti și câțiva lideri din Reconquette a lui Eric Zemmour, între care trei eurodeputați conduși de Marion Marechal, nepoata lui Marin Le Pen (RN), pe de o parte, și la stânga Noul Front Popular (în amintirea lui Léon Blum din anii ‘30!).
Dar de ce și-a făcut harakiri Emmanuel Macron, de ce a procedat la un adevărat suicid politic? „În ce mă privește, iau în considerare ipoteza după care nu e Emmanuel Macron cel care a luat această decizie, ci investitorii care l-au plasat la Elisées. Problematica lor nu e să-l facă să dureze pe actualul președinte. El e complet demonetizat. Ci de a-l lansa pe următorul: un succesor capabil să continue aceeași politică în vreme ce ține un alt discurs. Ajuns la putere el va urmări aceeași operă în detrimentul francezilor. Deja, alegerile europene au permis testarea lui Raphael Glucksmann.” (Thierry Meyssan, La France au changement d’ere – Franța la începutul unei noi ere, www.voltairenet.org, 18 iunie 2024).
Cel care ar fi pregătit să-l înlocuiască pe Emmanuel Macron ar fi Raphael Glucksmann. Raphael Glucksmann a condus la europarlamentare lista PS-PP (Parti Socialiste – Place Publique) și a câștigat pentru a doua oară un mandat de eurodeputat. Raphael Glucksmann este fiul celebrului „nou filosof” André Glucksmann și, pe linie maternă, nepotul cunoscutei Jeannette Colombel, ex-stalinistă, prietena lui Jean Paul Sartre, Michel Foucault și Gilles Deleuze. Lumea bună a filosofiei! A fost căsătorit și are un copil cu Eka Zgouladze, ministrul de Interne a lui Mihail Saakașvili în Georgia, iar actualmente trăiește și are un copil cu Léa Salamé, o celebră jurnalistă de televiziune de origine armeano-libaneză. Raphael Glucksmann e un campion al federalizării Europei. (vezi Thierry Meyssan, op. cit.).
„Perioada care se anunță este una a haosului. Par să se înfrunte trei forțe politice dar niciuna nu oferă analiza situației: Franța este blocată. Mai bine trăiești din alocații decât să lucrezi pentru un salariu mic. Datoria publică se ridica la 3.101 miliarde de euro la sfârșitul anului 2023. Administrațiile costă foarte scump, dar oferă servicii de proastă calitate. Armatele nu ar ține trei zile în fața Rusiei. Poliția e depășită în colonii, în Noua Caledonie și în Mayotte și se abține să intre în anumite cartiere în metropolă. Justiției îi ia ani ca să judece o crimă și pușcăriile sunt suprapopulate, câteodată la mai mult de 250% cele pentru bărbați. Numeroși elevi, titulari ai unui bacalaureat, pot descifra un text dar nu pot să citească o carte. Personalul spitalicesc își petrece o treime din timp să completeze formulare și nu mai are timp să se ocupe de pacienți. Fraudele, mai ales în ce privește securitatea socială și impozitele, par să atingă recorduri. Vânzarea ilegală de droguri joacă un rol atât de important în economie (în jur de 3 miliarde de euro) încât ea este inclusă în calculul PIB. Inegalitățile sunt de o asemenea amploare încât 3 milioane de francezi (4,25 % din populație) sunt milionari în dolari, în timp ce o treime din francezi trăiește cu mai puțin de 100 de euro începând cu data de 10 ale lunii” (Thierry Meyssan, op. cit.).
„Noi spunem trei forțe: Uniunea dreptelor în jurul lui Rassemblement Național, prezervarea sistemului în jurul lui Macron și Frontul Popular care pregătește o eră Glucksmann.
[…]
Niciuna dintre aceste trei coaliții nu propune să adapteze regulile jocului la exigențele epocii. Toți militanții lor, dezorientați, se agață de câteva idei care nu mai corespund epocii sau de credințe pe care nu le împart cu majoritatea cetățenilor.
[…]
Diviziunea celor trei blocuri corespunde ofertei electorale și nu clivajelor reale. Fiecare produce publicități tematice, nu analiza crizei de civilizație și încă mai puțin un răspuns la aceasta.
[…]
Perioada de tranziție va fi probabil lungă.”
(Thierry Meyssan, op. cit.)
În urma alegerilor legislative anticipate din Franța din 7 iulie, Le Nouveau Front populaire (NFP – Noul Front Popular), o alianță alcătuită din partide de stânga și extrema stângă, a obținut cele mai multe mandate – 182 din cele 577 ale Adunării Naționale, camera inferioară a Parlamentului francez ‒, dar nu dispune de o majoritate suficientă pentru a forma un guvern stabil. Ensemble pour la République (Împreună pentru Republică), tabăra liberală reunită în jurul președintelui francez Emmanuel Macron, s-a clasat pe locul doi, cu 168 de mandate. Considerată marea amenințare după victoriile obținute în alegerile europarlamentare și turul întâi, partidul de extremă-dreapta Rassemblement national (RN – Adunarea Națională) și aliații săi au încheiat abia pe locul trei, cu 143 de mandate. O majoritate de 289 de deputați este necesară pentru formarea unui guvern cât de cât stabil în Franța.
Alegerile din România nu par cu nimic diferite de cele din Franța din 30 iunie și din 7 iulie 2024. Aceste alegeri din Franța nu vor aduce clarificări, dimpotrivă se va instala haosul care se va extinde la toată Uniunea Europeană. Un haos care poate să dureze.
Citiți și:
Parlamentul European, viraj brusc spre dreapta după alegeri: Înfrângeri umilitoare pentru Macron, Scholz și Nehammer
Scenariu bombă pe scena politică din Franța! Macron ar putea activa articolul 16 din Constituție
yogaesoteric
8 iulie 2024