Franța instaurează o dictatură a poliției?

Guvernul președintelui Emmanuel Macron a prezentat Adunării Naționale proiectul de lege privind „securitatea globală”. În urma anunțului planurilor pentru o lege împotriva „separatismului” care se presupune că vizează grupuri islamiste, legea face parte dintr-o campanie de creare a unui stat de urgență permanent, acordând poliției puteri draconice.

Prevederile sunt fără precedent.

– Oricine publică fotografii ale unui eveniment public, inclusiv ofițeri de poliție, într-un mod care „ar putea afecta bunăstarea fizică sau psihologică a agentului” se confruntă cu o pedeapsă de un an de închisoare și cu o amendă de 45.000 de euro. Acest criteriu pur subiectiv, care permite poliției să aresteze pe oricine îi filmează, declarând pur și simplu că se simte incomod, filmându-i, subminează libertatea presei și orice demers de a responsabiliza agenții de securitate pentru brutalitatea poliției.

– De asemenea, legea conferă poliției noi puteri enorme de a monitoriza prin video populația. Accesul la camerele de supraveghere din magazine sau facilități publice, precum și la complexele de apartamente, este acordat nu numai poliției naționale, ci și poliției locale. Proiectul de lege împuternicește, de asemenea, poliția să folosească drone de recunoaștere a feței pentru a survola și a monitoriza marșurile de protest publice.

– De asemenea, vine după ce s-a descoperit că guvernul a inclus în mod tacit o dispoziție în legea sa care permite finanțarea investigării universitare pentru a interzice în mod eficient protestele universitare. Spune: „Intrarea sau șederea într-o universitate fără autorizație prin acte legislative, reglementare sau de către autoritățile competente pentru a perturba calmul sau buna ordine a unității poate fi sancționată cu pedepse”. Aceasta include trei ani de închisoare și o amendă de 45.000 de euro.

Este evident că, după ani de proteste sociale în creștere în Franța și pe plan internațional, s-a ajuns la un moment decisiv. După suprimarea sângeroasă a grevelor și a protestelor împotriva „vestelor galbene”, guvernul Macron s-a temut de protestele internaționale în masă care au izbucnit în Franța după asasinarea de către poliție a lui George Floyd la Minneapolis în primăvară. În fața furiei din ce în ce mai mari a publicului din cauza restricţiilor impuse arbitrar sub pretextul luptei împotriva covid-19, elita conducătoare încearcă să instaureze o dictatură a poliției.

Inegalitatea socială și criminalitatea de stat expusă prin pandemie subminează rămășițele guvernării democratice de pretutindeni. În Franța, guvernul călcă în picioare drepturi protejate constituțional, cum ar fi libertatea presei și dreptul de a protesta, și impune o lege nelegitimă pentru a reduce la tăcere opoziția, creând un climat de teroare polițienesc.

Nu există nicio îndoială că această lege este ilegală și incompatibilă cu guvernarea democratică. Consiliul pentru Drepturile Omului al Organizației Națiunilor Unite și Apărătorul Poporului pentru Drepturile Omului al guvernului francez au condamnat legea ca încălcând principiile democratice fundamentale.

Organizația Națiunilor Unite a declarat că publicarea fotografiilor poliției „nu este importantă doar pentru a respecta dreptul la libera informație, ci de asemenea este legitimă pentru a exercita controlul democratic asupra instituțiilor publice”. În special, absența lor ar putea împiedica documentarea potențialelor abuzuri și utilizarea excesivă a forței de către forțele de securitate în timpul demonstrațiilor. Organizația Națiunilor Unite a avertizat că prin adoptarea legii, Franța ar încălca Declarația Universală a Drepturilor Omului și Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Claire Héron, avocata pentru drepturile omului din Franța, a avertizat că legea „nu este necesară pentru a proteja poliția și poliția paramilitară care amenință în mod nejustificat libertatea de exprimare și creează bariere în controlul acțiunilor lor”. Ea a menționat, de asemenea, că filmarea protestatarilor „poate pune în pericol direct intimitatea manifestanților” și „poate pune în pericol libertatea de demonstrație, pe care statul ar fi necesar să o protejeze”, conform legii.

În timp ce legea era prezentată Adunării Naționale, sindicatele jurnaliștilor și grupurile pentru drepturile omului au protestat împotriva acestei legi antidemocratice. La Toulouse, aproximativ 1.300 de persoane, inclusiv demonstranți ai „vestelor galbene”, s-au întâlnit în centrul orașului pentru aniversarea a doi ani de la protestele lor și au fost dispersate o oră mai târziu de polițiștii care au aruncat gaze lacrimogene. Aproximativ 700 de oameni au fost prezenți la Bordeaux și Lyon, unde au avut loc proteste în fața prefecturii poliției și câteva sute în Marsilia și Rennes, în Piața Republicii.

La Paris, câteva sute de manifestanți s-au adunat în fața Adunării Naționale, în timp ce parlamentarii din Cameră au început să dezbată proiectul de lege. Poliția antitulburări i-a înconjurat, a aruncat grenade cu gaze lacrimogene și a arestat 33 de persoane.

Un jurnalist de la postul public francez France3, care a filmat demonstrația pe un telefon mobil, a fost reținut și arestat. „A fost identificat prin cardul său de presă, a fost arestat și eliberat la începutul după-amiezii. Nu s-a dat niciun motiv pentru detenție și nu s-au adus acuzații”, a spus France3-Paris, adăugând că „condamnă această detenție abuzivă și arbitrară a unui jurnalist în timp ce lucra”. Autoritatea franceză de televiziune a emis un comunicat în care a declarat: „Conducerea France-Télévisions condamnă această restricție a libertății presei și exercitarea dreptului la informație” și „își rezervă dreptul de a întreprinde acțiunile legale necesare”.

Chiar și așa, membrii Partidului Republicii al lui Macron (LREM) au insistat că vor aplica legea cu orice preț. Ministrul de Interne, Gérald Darmanin, care, când a prezentat legea împotriva separatismului, a abordat sentimentul antisemit și anti-musulman prin denunțarea culoarelor de mâncare kosher și halal din supermarketuri, a clarificat, în opinia lui, afirmaţiile cum că „această lege pretinde să reducă la tăcere presa”. Darmanin a apărat arestarea jurnalistului de la televiziunea de stat franceză, spunând că, dacă doresc să acopere demonstrațiile, jurnaliștii „să fie mai aproape de autorități” și „să le dea rapoarte”.

O duhoare fascistă se ridică din administrația Macron. Jean-Michel Fauvergue, co-sponsor al legii „Securității globale” și fost șef al forței de atac al Poliției Naționale Franceze, a declarat că cenzura era necesară pentru a contracara scandalul public din ce în ce mai mare împotriva statului și forțelor de securitate. El a spus că legea va „recupera” teritoriul pierdut în „războiul de imagine” pe care „autoritatea, în special statul, o pierde în prezent”. Fauvergue nu a spus aceasta explicit, dar ținta războiului condus de stat este poporul și, mai presus de toate, clasa muncitoare.

În ultimii cinci ani, nenumărate videoclipuri de pe rețelele de socializare au expus groaznica brutalitate a poliției împotriva protestatarilor vestelor galbene, a muncitorilor din transporturi în grevă și a manifestațiilor studențești. Numai în timpul protestelor „vestelor galbene”, peste 11.000 de persoane au fost reținute și arestate, peste 4.400 au fost rănite de poliție, două duzini de oameni și-au pierdut vederea și cinci mâinile, în timp ce un spectator în vârstă de 80 de ani, Zineb Redouane, a fost ucis de Poliție cu gaze lacrimogene. Guvernul Macron a decorat ofițerul de poliție care a condus unitatea care l-a ucis Redouane.

Abordarea politicilor fasciste ale guvernului Macron necesită mobilizarea politică independentă a clasei muncitoare în cadrul unui program socialist și internaționalist. Birocrațiile sindicale și aliații lor politici, inclusiv Partidul Socialist Corporativ (PS) și Partidul Franței Rebele (LFI) al lui Jean-Luc Mélenchon, sunt toate integrate în aparatul de stat polițienesc.

În timp ce funcţionarul LFI, Danièle Obono, a criticat proiectul de lege privind „securitatea globală” pentru că ar fi promovat „autocenzura” în Franța, Hervé Saulignac a spus: „Există linii roșii care nu ar fi cazul să fie trecute. Inclusiv fostul președinte conservator Nicolas Sarkozy nu a mers niciodată atât de departe.” Cu toate acestea, această critică este ipocrită: Partidul Socialist a pus în mișcare abrogarea drepturilor democratice și a impus în 2015 o stare de urgență de doi ani. Grupul legislativ al lui Mélenchon a votat apoi în Adunarea Națională pentru o stare de urgență.

Legea privind „securitatea globală” este o continuitate directă a politicii Partidului Socialist, care este susținută de LFI și pregătește terenul legal pentru ca Macron să stabilească o stare de urgență permanentă.

Citiți și:
Germania redevine un stat totalitar!
Dronele urmăresc din aer respectarea măsurilor de izolare în Paris

yogaesoteric
28 ianuarie 2021