Friedrich Nietzsche, un incorect politic: „Individualitatea este o victorie personală a omului față de trib”

Nietzsche dezvăluie un aspect foarte simplu, pe care în mod sigur îl putem constata cu toții de-a lungul vieții și care cu toate acestea, în cadrul societății noastre actuale trece în planul al doilea, sau chiar și mai departe. Individualitatea este o victorie asupra grupului, asupra tribului din care facem parte, ca să ne adaptăm vocabularului lui Nietzsche.

Prin această afirmație el vrea să scoată în evidență faptul că individualitatea (care este modul de creștere si de afirmare, de consolidare și percepție în ultimă instanță a Sinelui propriu) nu este ceva dat, a se înțelege una oferită cadou, gratis, ci este o luptă și nu una singură ci o luptă dublă, pe două planuri.

În primul rând este o luptă cu sine însuși, cu propria persoană pentru a putea, a fi suficient de puternic și a ajunge la procesul de individualizare iar apoi, o luptă cu grupul din care facem parte, care grup, el, are o tendință putem spune naturală, dar care este de asemenea culturală, de a ne scufunda și absorbi în masa proprie și gândirea acesteia, unică. Această luptă îi sperie pe cei mai mulți. Putem spune chiar, fără să ne înșelăm, că cei speriați de această luptă reprezintă majoritatea.

Nietzsche adaugă: ,,Niciun preț nu este prea mare pentru a ne ridica și a ne oferi astfel privilegiul de a fi proprietarii sinelui propriu”.

Această afirmație este inversul sensului comun al filozofiei clasice: Omul nu se naște liber, dimpotrivă, se naște într-un grup și este prizonierul grupului, este obiectul grupului, este un lucru, un element din grup. Nu este altceva decât un mic element în cadrul acestei mase, dar, și acest cuvânt este foarte important, dar printr-un efort personal considerabil, el poate depăși acest statut și deveni astfel un individ.

O ființă, proprietară de sine însuși. A deveni tu însuți, a fi proprietar de tine însuți, a nu te autoriza decât de tine însuți, există oare o misiune, un program mai exaltant pentru a da sens unei vieți umane?

Există însă la acest nivel de acceptare a realității, un paradox. Există persoane care, pentru a se ridica din rândul grupului din care fac parte, pentru a exista și deveni ei înșiși, sunt capabili să se facă, conștient sau poate de cele mai multe ori inconștient, apostolii unei filozofii contrare. Pe românește, se fac frate cu necuratul. Este vorba de cei care se pretind că sunt conducătorii societății, șefii acesteia, elita ei. Și pentru a putea justifica acest statut au inventat filosofia colectivistă, socialistă, comunistă și capitalistă (căci și aceasta din urmă, vedem bine, este una dirigistă, intervenționistă și deci falsificatoare și chiar și mistificatoare).

Acești apostoli care apără conceptul de masă, de trib, de colectiv, de echipă, sunt inventatorii unei filosofii care le convine lor și prin asta, prin faptul că aceasta le convine, i-au dat nume precum Popor, Republică, Partid istoric, Multinațională, Corporație etc. și practică această filosofie în scopul de a le aduce lor profit și de a domina această masă de persoane inconștiente de situația în care sunt ținute. Aceasta este rădăcina puterii politice și economice moderne, aceea de a propune o societate grupată, masificată, standardizată, ușor de dominat și de condus de la distanță. Unii dintre cei desemnați mai sus chiar crezând că fac bine ceea ce fac.

Iată în mare ceea ce zice Nietzsche referitor la acest subiect și iată și de ce acest mare filosof nu este mai deloc citat și nicidecum apreciat. Un adevărat incorect politic până astăzi. Iar când înțelegem asta, înțelegem că puterea politică sau economică, oricare ar fi ea, are oroare de rebeli și de contestatari.

Libertatea reclamată în decembrie 1989 este un concept care va rămâne unul abstract și care niciodată nu va fi pus în practică. Libertatea abstractă a votului a înlocuit Libertatea concretă a autodeterminării. Nietzsche nu neagă absolut deloc aspectul social al vieții. Cum ar putea-o face, societatea este o realitate în care ne îmbăiem zilnic!

Viața pe care o ducem se derulează în societate, în interiorul grupului. Limbajul pe care-l locuim și care ne traversează este acela al strămoșilor, limbaj înviorat de raporturile noastre de familie, de prieteni, de rude, de vecini etc. Omul este un punct de intersecție, o întâlnire între colectiv și istoric în care prezentul reprezintă voința personală, a fiecăruia dintre noi, de a da un sens vieții. În rezumat, omul este în același timp un produs al colectivului și un proiect personal, individual.

Acest al doilea aspect, proiectul strict personal, acela de a da un sens individual vieții, exponenții puterii, fără excepție, încearcă să-l ascundă și chiar să-l anuleze pentru a nu se mai putea face diferența între interior și exterior. Ne vor un sac gol și transparent la interior pe care să-l umple ei din exterior. Iar pentru asta, s-au inventat votul, propaganda, partidele politice, dar si marketingul, publicitatea, consumul de masă și, nu în ultimul rând, mass-media. Cuvântul este sugestiv nu-i așa? Mass-media, media de masă.

Citiți și:
Trăim o infantilizare în masă, menită a ne împiedica să deschidem larg ochii
Era aberantă a necredinţei. «Scrisori cu tâlc din continentul Paranoia»
Andrei Marga: Integritatea ca valoare

yogaesoteric
10 octombrie 2021