Friguroasa vară a anului 2007
de Seppo Isotalo,
doctor în ştiinţe sociale şi politice, reprezentant al Suediei la OSCE
Articol preluat din ziarul suedez SUUR TUKHOLMA (ziar publicat în limba finlandeză).
În Rusia anului 1953, anul în care a murit Stalin, mulţi deţinuţi – prizonieri politici, dar şi infractori – au fost eliberaţi din gulagurile sovietice. Drumul din Siberia spre casă l-au făcut pe cont propriu. De aici s-a născut subiectul filmului “Vara friguroasă a lui 1953”.
Vara anului 2007 a fost importantă pentru mine, deoarece eram în căutarea a ceva nou. În vara aceasta în Suedia a fost atât de rece, încât au fost doborâte toate recordurile. Cu toate acestea, a fost extrem de cald în România, unde am ajuns până la urmă.
Dreptul de a fi oameni
Ca mulţi alţii, am avut şi eu rând pe rând diferite pasiuni, profesii şi locuri de muncă. Am jucat fotbal şi ping-pong, am fost inginer constructor, doctorand, cercetător, am făcut chiar şi politică, am lucrat în proiecte de urbanizare, am reînnoit sistemul de predare în licee, am fost student în URSS printr-un program de schimb cultural, consultant, cercetător de arhivă, istoric, organizator şi, în cele din urmă, pensionar. În vara lui 2007 mi-am dat seama ce este cu adevărat necesar să fac în acest moment: să apăr drepturile omului.
Nu am încredere în reînnoirea sistemului politic – dreptul de vot acordat imigranţilor [n.n. în Suedia] nu este un succes. Cei care deţin puterea nu au de gând să o împartă câtuşi de puţin. Pe ordinea lor de zi nu se află interesele celor mulţi şi ei nu intenţionează să acorde putere şi drepturi tuturor cetăţenilor. Noi suntem cei care trebuie să luptăm pentru dreptul de a fi oameni.
OSCE (Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa) s-a înfiinţat în 1975. În cadrul conferinţei de la Helsinki din 1975 au fost ratificate graniţele tuturor statelor europene. Statele participante au semnat un acord privind respectarea drepturilor omului. De atunci şi până acum, drepturile omului au fost de multe ori călcate în picioare, iar apărarea drepturilor omului a devenit o procedură birocratică. OSCE are acum mii de funcţionari.
Am întâlnit adeseori astfel de funcţionari bine plătiţi. Când călătoresc în Europa de Est, ei se cazează la cele mai bune hoteluri. Ei încearcă să importe stilul de viaţă occidental în aceste ţări recent ieşite de sub influenţa sovietică. În aceste ţări, legile se schimbă şi deseori se ajunge în situaţia de a fi abuzate drepturile omului sub paravanul OSCE. Aceasta s-a petrecut şi la alegerile din Belarus din 2006, unde propaganda autorităţilor s-a folosit de prezenţa observatorilor OSCE pentru a legitima aceste alegeri care nu au fost nicidecum corecte.
Cenzurat la Bucureşti
În august 2007 am participat la un proces în Bucureşti unde 21 de profesori de yoga sunt acuzaţi de o infracţiune numită „trafic de persoane”, deşi nu au încălcat nicio lege. Mai mult, cei acuzaţi sunt reprezentativi, aş spune, pentru ce are umanitatea mai bun – sunt oameni buni, totodată liberi, independenţi. La proces, am purtat insigna OSCE în piept. Am descoperit că prezenţa mea acolo a fost observată. Judecătorul a amânat procesul cu şase săptămâni. Presa m-a intervievat, dar când am spus că sunt violate drepturile omului, discursul meu a fost complet cenzurat. Politicienii sunt foarte sensibili când este vorba de reputaţia lor. Iar presa este foarte obedientă în slujirea celor de la putere.
Am purtat în piept insigna OSCE şi când am fost în Viena pentru a explora „Termometrul european” – Consiliul permanent al OSCE. După modelul primei întâlniri de la Helsinki, o dată pe săptămână, reprezentanţii a 56 de ţări se reunesc pentru a discuta deschis problemele curente cu potenţial conflictual. Presa nu are acces la întâlnire şi nu sunt redactate procese verbale. Aici, la punctul întâi al ordinii de zi ar trebui să se afle apărarea drepturilor omului.
Maşinăria OSCE
Acest sistem nu funcţionează pentru a apăra drepturile omului. Funcţionarii fiscali ai OSCE sugerează ca teme de dezbatere diferite dispute de-a lungul axei vest-est. Spiritul promovat la prima întâlnire de la Helsinki nu mai e la modă demult. Disputa principală de azi este cine va prezida întâlnirile din 2009. Europa de Est vrea propriul său preşedinte, după atâţia ani în care occidentalii au condus OSCE-ul. În anul 2008 la conducere se află Finlanda. Candidatul pentru 2009 este Kazakhstan, unde Nazarbajev, preşedintele din perioada sovietică, conduce în continuare în stilul său. Democraţia şi drepturile omului nu sunt respectate în Kazakhstan, dar acest lucru este trecut cu vederea pentru că această ţară are foarte mult petrol, care aparţine acum companiilor americane.
Graniţele Europei nu mai pot fi modificate acum. Chiar dacă Occidentul este pentru dizolvarea Serbiei, acesta închide ochii la situaţiile similare din Georgia, Moldova şi Azerbaijan. În spiritul întâlnirii de la Helsinki, ar fi adecvat să lăsăm toate naţiunile, chiar şi cele mici, să decidă pentru ele însele. Vestul este de acord cu aceasta doar în cazul Kosovo. OSCE-ul nu are cum să depăşească acest blocaj.
Aici apare şansa mea. Maşinăria OSCE poate fi uneori folosită pentru a apăra oameni. Aceasta este ceea ce am învăţat în vara friguroasă a lui 2007. A fost bine că am fost în Bucureşti. Chiar şi temperatura a scăzut când am aterizat acolo.
*****
Doctorul în ştiinţe sociale şi politice Seppo Isotalo a venit prima dată în România ca reprezentant al Suediei în luna iunie 2007 pentru a participa la conferinţa OSCE (Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare Europeană) având ca temă respectarea drepturilor omului. Alături de hotelul în care locuia se desfăşura un miting al yoghinilor MISA. Aşa a intrat el în legătură cu yoghinii MISA şi a aflat detalii despre cazul MISA-Gregorian Bivolaru. El este cel care i-a încurajat pe reprezentanţii MISA să prezinte în cadrul conferinţei OSCE abuzurile la care au fost supuşi în ultimii trei ani. În perioada care a urmat, Seppo Isotalo a urmărit să se documenteze cât mai bine asupra situaţiei MISA. A contactat diferiţi oficiali europeni, dar şi autorităţile române implicate. A mers la tribunal pe 6 august, la prima înfăţişare din procesul intentat yoghinilor. A urmărit să discute cu ziarişti români şi a avut ocazia să experimenteze direct modul manipulator şi eronat în care sunt prezentate în ţara noastră ştirile despre MISA, fiind el însuşi ridiculizat în articole de presă de la începutul lunii august. A prezentat cu mai mult succes cazul MISA presei internaţionale. Cel mai important, el a urmărit să cunoască mişcarea yoghină, participând la cursuri de yoga, vizitând aşezămintele yoghine şi discutând cu mulţi yoghini. O parte din concluziile şi experienţele sale se regăsesc în raportul pe care el l-a redactat şi pe care îl puteţi citi aici:
yogaesoteric
1 Martie 2008