Gabriel Andreescu: Cererea de extrădare a lui Gregorian Bivolaru

 de Gabriel ANDREESCU

 
În principiu, extrădarea unui delincvent constituie o măsură aproape automată. Cu atât mai simplă ar fi o astfel de măsură în cazul unei ţări care aparţine „spaţiului comun european”. De altfel, judecătorii suedezi care au analizat cererea de extrădare au amintit că România, fiind candidată la UE, îndeplineşte în principiu criteriile de la Copenhaga. Acestea se referă la existenţa unor instituţii stabile care garantează securitate judiciară, drepturile omului şi respectul minorităţilor. Ce anume a determinat Curtea Supremă a Suediei să refuze totuşi extrădarea lui Gregorian Bivolaru?

Pare să fi contat încadrarea religioasă a activităţilor iniţiate de Gregorian Bivolaru şi desfăşurate astăzi în cadrul MISA. Curtea Supremă a cerut opinia unor experţi suedezi. Aceştia şi-au exprimat opinia că yoga, cel puţin în forma practicată în cadrul MISA, are un scop spiritual. Ca urmare, participarea la activităţile şcolii constituie expresia unui punct de vedere religios. Or, discriminarea pe motive de conştiinţă constituie o temă la care lumea e sensibilă.

Un alt element invocat de Curte a fost poziţia unor organizaţii care s-au exprimat în legatură cu evenimentele din România. Au fost numite în acest sens APADOR-CH şi Amnesty International.

Dar, dincolo de expertize şi rapoarte, Curtea Supremă a avut nevoie să evalueze ea însăşi dacă Bivolaru riscă cu adevărat să fie persecutat şi dacă se poate bucura de un proces corect în România. Referindu-se la MISA, parte a analizei, judecătorii au remarcat că acuzaţiile împotriva organizaţiei şi a liderilor săi au fost multe şi serioase şi au venit simultan din partea presei şi a autorităţilor. Tonul presei are, consideră judecătorii, inflexiuni pline de ură şi de agresivitate. MISA a fost pusă sub supravegherea serviciilor de informaţii române de mai bine de 10 ani, iar Gregorian Bivolaru, chiar din anii ’70. Totuşi, în ciuda acestei prelungite supravegheri, multe din acuzaţii încă nu au fost dovedite şi nu au fost obţinute nici condamnări.

O altă sursă de preocupare a fost tratamentul aplicat Mădălinei Dumitru. După audierea ei la Stockholm, Curtea a considerat că reţinerea minorei şi felul în care a fost supusă cercetărilor „provoacă o serioasă îngrijorare”. În cazul Mădălinei a şocat televizarea imediată a reţinerii ei şi campania de presă care a urmat. Pentru judecătorii suedezi era cu totul inacceptabilă folosirea unor informaţii provenind din investigaţiile preliminarii, oferite de autorităţi, intenţionat, cu scopul de a provoca oprobiul public împotriva lui Gregorian Bivolaru. S-a luat notă şi de faptul că mandatele care stau la baza cererii de extrădare dau ca motiv specific pentru arestarea lui Bivolaru perturbarea ordinii publice. Iar perturbarea ar fi, conform Parchetului, binecunoscuta reacţie a populaţiei, expresie a unor tensiuni sociale care impun măsura drastică a arestării lui Bivolaru. S-au citat şi declaraţiile din Parlament, unde acuzatul a fost numit satan, psihopat, om rău, terorist, şarlatan, cerându-se procurorului general arestarea sa imediată. Curtea Suprema a fost impresionată şi de o altă motivaţie a autorităţilor de la Bucureşti: arestarea imediată a lui Bivolaru ar fi necesară întrucât părinţii unor copii care au urmat yoga îl vor linşa pentru a-şi face dreptate cu mâna lor.

Pentru judecătorii Curţii Supreme din Suedia, toate acestea au fost suficiente pentru a se îndoi asupra justiţiei de la Bucureşti şi a refuza extrădarea. Seria de exemplificări pune în discuţie gravele probleme profesionale ale celor care au instrumentat dosarul. Argumentele gândite de procurorii români ca motivând arestarea lui Gregorian Bivolaru au fost considerate, din contră, proba unei mentalităţi incompatibile cu actul de justiţie.

Decizia instanţei suedeze ridică şi o problemă internaţională. Un stat al UE consideră că România nu poate asigura un proces corect pe teritoriul ei. Până anul trecut, acţiunile împotriva MISA-Bivolaru puteau cel puţin să fie puse pe spatele fostei administraţii. Schimbarea politică de la Bucureşti, la sfârşitul anului 2004, era argumentul că România are o fereastră de oportunitate şi în ce priveşte mersul justiţiei. Însă, semnând cererea de extrădare adresată autorităţilor suedeze, Ministerul de Justiţie a asumat ceea ce autorităţile făcuseră anterior în cazul MISA-Bivolaru. Ministerul a preluat responsabilităţile vechii conduceri pentru a le aşeza pe spatele administraţiei Tăriceanu-Băsescu. Consecinţele dramatice ale acestei măsuri se văd acum. Hotărârea Curţii Supreme suedeze, în fapt o evaluare catastrofală a (dis)funcţionalităţii actului de justiţie în România, poate fi invocată oricând la Bruxelles de contestatarii aspiraţiilor noastre europene.

 (Editorial  – ziarul ZIUA, joi 27 octombrie 2005)

yogaesoteric.net