Gabriel ANDREESCU dezvăluie cum sunt fabricate acuzaţiile împotriva MISA

Noi acuzaţii împotriva membrilor MISA

de Gabriel Andreescu

Săptămânile trecute au readus cazul MISA în opinia publică. Biroul de Imigrări din Malmö a luat o primă decizie, negativă, privind cererea lui Gregorian Bivolaru de rezidenţă şi permis de muncă în Suedia. La mare, adepţii MISA s-au întâlnit în timpul cursurilor de vară, unele din evenimente cu iz exotic, precum spiralele, fiind vizitate de ziarişti. În presă au reapărut acuzaţiile la adresa unor membri sau colaboratori ai MISA. Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism îi cercetează şi pentru trafic de persoane. Să ne oprim la „subtilităţile” acestor evoluţii cu relevanţă juridică.

Acuzarea membrilor MISA are la bază art. 12 din Legea 678/2001 – „cheia de boltă a acuzării”, cum comenta un ziarist – cu următorul enunţ: „Constituie infracţiune de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă sau înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţă, ori prin oferirea, darea sau acceptarea sau primirea de bani sau foloase …. în scopul exploatării acestei persoane, şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.” Logica ar fi că persoanele care au dorit să urmeze cursurile MISA au fost de fapt recrutate şi apoi cazate pentru a fi puse să muncească neretribuit; activitate denumită – scrie rizibil autorul propunerii de arestare preventivă – „karma yoga”!.

Orice om de bună credinţă realizează ca termenii legii sunt restrictivi, acoperind cazurile standard ale traficării cu forţa sau prin înşelăciune de femei şi copii, ori situaţii mai speciale de sclavie modernă. Problema acestei neaşteptate acuze de trafic de persoane este că activităţi lucrative benevole în cadrul asociaţiilor sunt curente, cu atât mai mult în cazul comunităţilor spirituale. Ar rezulta, în optica „experţilor” din justiţia română, ca persoanele voluntare în diferitele proiecte au fost traficate de către iniţiatori, când aceştia din urmă primesc un onorariu. Comparaţiile devin şocante dacă privim ce se întâmplă în mânăstiri. Intensitatea muncii şi dependenţa călugărilor şi maicilor de ierarhia mânăstirii, controlul strict şi pedepsele interne din aceste instituţii religioase ating un nivel de neimaginat în ashramurile întemeiate de MISA. Cei care au curiozitatea să privească pe site-ul www.ortodox.net vor descoperi plângeri care vorbesc despre o adevărată sclavie modernă în cadrul mânăstiresc. Cum vor putea susţine procurorii în faţa judecătorilor că în ashramuri se face trafic de persoane, dar în mănăstiri nu? Din această perspectivă, ar urma ca mâine-poimâine bisericile să fie declarate de profesioniştii Parchetului român „grupuri infracţionale organizate”. Pentru magistraţii care au pregătit acuzaţia, „probele criminale” împotriva inculpaţilor sunt existenţa unei „structuri ierarhice bine stabilite” şi introducerea unui „sistem funcţional de bilete” (numite şi „bileţele purtând rezoluţii olografe”) pe care învinuitul „aplica rezoluţii cu caracter obligatoriu”. Ne aflăm în plin delir deloc umoristic, ceva in genul Ilf şi Petrov.

Precaritatea acuzelor de trafic explică încercarea de a identifica alte învinuiri, în logica: dacă a picat una, va funcţiona alta. Ultima informaţie face referire la punerea sub acuzare a patru membri MISA în frunte cu Bivolaru pentru a fi publicat şi răspândit cărţi „care conţin incitări la ură rasială, etnică şi religioasă”, „cras anti-Semitism” ş.a. Baza este dată de prevederile Ordonanţei 31 de sancţionare a literaturii cu conţinut antisemit sau negaţionist. Volumele enumerate de Parchet există şi conţin idei care ridică grave întrebări privind orizontul spiritual al autorilor: publicitarea Protocoalelor înţelepţilor Sionului, acuza folosirii Statelor Unite de către francmasoneria mondială pentru răspândirea SIDA etc. Către presă s-a transmis informaţia că Federaţia Comunităţilor Evreieşti – Centrul pentru Studiul Istoriei Evreilor ar fi făcut plângere penală împotriva celor care au semnat textele. Or, Centrul neagă o astfel de iniţiativă, instituţia primind doar volumele, de la Parchet, pentru a-şi exprima opinia cu privire la conţinutul lor. Deci Parchetul a încercat să asocieze Centrul pentru a-şi legitima noul capăt de acuzare în faţa opiniei publice. (n.n. La fel a procedat Parchetul şi cu Asociaţia Psihologilor şi cu Grupul Naţional de Studii şi  Practică Yoga condus de Mario Sorin Vasilescu  care de-abia au aşteptat această ocazie pentru a se afirma)

Dar aspectul cel mai critic al ultimei învinuiri este că toate cele patru volume au fost scrise înainte de anul 2002, data intrării în vigoare a Ordonanţei 31. Legea nefiind retroactivă, şi acest capăt de acuzare pică. Mă întreb privind la precedente: urmează oare fabricarea unei alte acuzaţii?

 (Editorial Ziua 08 septembrie 2005)