Gampopa, fiul spiritual al lui Milarepa (II)

de Ciprian Fodor

Gampopa, doctorul-călugăr, a avut un rol fundamental în tradiţia spirituală tibetană, el fiind fondatorul ordinului monastic KAGYUPA (care înseamnă „transmitere de la gură la ureche”), combinând învăţătura spirituală primită de la Ghidul său spiritual, Milarepa, cu propria formare monastică. Izvoarele istorice susţin că Marele Senior al DHARMA-ei, Gampopa, a îndrumat peste cincizeci şi două de mii de aspiranţi la spiritualitate. Niciodată in istoria Tibetului nu au existat atâţia aspiranţi, urmând acelaşi Ghid spiritual, în acelaşi timp.

Citiţi aici prima parte a acestui articol: Gampopa, fiul spiritual al lui Milarepa (I)

Testul spiritual premergător întâlnirii cu Ghidul său spiritual

Surprinşi şi încântaţi totodată, cei ce se aflau în jurul lui Milarepa atunci când acesta prevestea sosirea fiului său spiritual, l-au întrebat pe marele yoghin dacă vor avea şansa să îl cunoască.
„Desigur! Va veni în zilele următoare iar cine îl va primi va fi binecuvântat” – răspunse Milarepa.

A doua zi, Gampopa a ajuns într-un sat din apropiere. Întrebă plin de amabilitate o femeie în vârstă, pe care o întâlnise în cale, dacă ştie cumva unde este Milarepa. Înţelegând cine este tânărul călugăr, chipul bătrânei se lumină. Ştia unde se afla marele yoghin, dar, întrucât se însera, l-a invitat pe Gampopa să înnopteze la ea, fiind onorată de această întâlnire.
Gampopa, impresionat, acceptă cu bucurie. Femeia îi spuse despre prevestirile minunate pe care Milarepa le făcuse despre el şi, la auzul acestor cuvinte elogioase, Gampopa se gândi: „trebuie să fiu o fiinţă cu adevărat specială şi cu un înalt nivel spiritual”. Căzu pradă orgoliului spiritual şi îşi imagină că eforturile sale au luat sfârşit.

A doua zi, în timpul călătoriei, mândria lui Gampopa creştea necontenit. Mult aşteptata clipă a întâlnirii cu Milarepa urma să sosească. Dar, la un moment dat, în calea sa apare un călugăr trimis chiar de marele yoghin.
„Milarepa îţi transmite că ai devenit plin de tine. Ţi-ai dezvoltat orgoliul şi, în consecinţă, încă nu te poate primi. Te voi conduce la o grotă, îţi voi da cele necesare şi vei rămâne acolo până când te vei purifica de orgoliul care te dezonorează.”
Gampopa fu afectat de această veste şi timp de două săptămâni medită profund asupra celor petrecute. După această perioadă era pregătit să îl întâlnească pe Ghidul său spiritual, care îi transmise că îl aşteaptă la Colina Destinului Fericit.

„Deşi ai sosit acum, nu am fost niciodată separaţi.”

În timp ce se apropia de locul respectiv, Gampopa descoperă în zare o siluetă aşezată pe o stâncă mare de piatră. Profund mişcat, percepe iubirea fără margini cu care Milarepa îmbrăţişa totul. Compasiunea sa radiantă emana un sentiment beatific. Apropiindu-se, Gampopa intră într-o stare profundă de extaz, care transcendea totul. Liniştea deplină a iubirii infinite radia în spaţiul fără margini. În faţa Ghidului său spiritual, are sentimentul că se află în faţa unui rege. Milarepa arăta asemeni unui bătrân de optzeci de ani, însă ochii săi extrem de vii erau sclipitori ca două diamante. Privirea sa intensă şi blândă în acelaşi timp era aţintită asupra noului venit. Părul lung, cărunt, îi cădea pe umeri, până la mijloc. Purta un veşmânt subţire din bumbac alb, insuficient pentru a-i ţine cald la acea înălţime în munţi. Pielea colorată de anii petrecuţi în aer liber emana o aură de pace. Faţa sa avea un aer celest, divin, exprimat prin contururi fine şi trăsături delicate.

Plin de respect, Gampopa se prosternă în faţa Ghidului său spiritual, oferindu-i, conform tradiţiei, unele daruri, printre care câteva monezi de aur şi un ceai din plante de leac rare. Milarepa luă o monedă de aur şi o aruncă în aer, ca ofrandă pentru Marpa. Cerul se însenină şi razele soarelui luminară acea regiune muntoasă. O muzică fină, celestă, se făcu auzită, creând o atmosferă de o somptuozitate inexprimabilă. Apoi Milarepa luă o cupă plină cu o băutură din cereale, pe care o bău jumătate, după care i-o întinse lui Gampopa. Acesta avu tendinţa să refuze, deoarece jurămintele monastice îi interziceau să consume alcool, dar imediat auzi vocea răsunătoare a lui Milarepa, care îl îndemna să bea fără să ezite. Cu o încredere deplină, Gampopa luă cupa şi o goli până la ultima picătură, gândindu-se că Ghidul său spiritual ştie foarte bine ce face. Toate prejudecăţile din inima lui dispărură imediat. Milarepa îi prezice cu bucurie că va realiza din plin toate învăţăturile pe care i le va oferi. Privindu-l în adâncul ochilor, Milarepa îi spuse: „Legătura noastră spirituală este profundă. Deşi ai sosit acum, nu am fost niciodată separaţi, fiule.” Gampopa este fulgerat de un fior extatic de bucurie neţărmurită. Privindu-şi Ghidul spiritual, înţelege semnificaţia ocultă a călătoriei sale iniţiatice, cu probele sale. Milarepa continuă: „Spiritul tău este pătruns de intenţia adevărată de a descoperi Realitatea ultimă şi este foarte altruist, s-a îndreptat către ceilalţi, nu este deloc egoist, nu se află sub influenţa emoţiilor perturbatoare şi nu poartă nici cea mai mică urmă de răutate.”

Milarepa le vorbi aspiranţilor spirituali despre MAHAYANA, calea altruismului plin de abnegaţie, despre pericolul ce planează asupra căutătorilor spirituali izolaţi şi închişi în ei înşişi într-un fel de căutare fără fond, neavând o relaţie cu cei din jur, care riscă să ajungă la o stare de uscăciune a inimii, aşa cum un peşte se usucă fără apă, dar şi despre pericolul ce planează asupra celor care se avântă în transformarea lumii, fără a ţine cont de evoluţia lor spirituală, sfârşind prin a se risipi şi a se împrăştia în van. Apoi, le vorbi despre adevărata natură a spiritului și despre BODHICITTA. În final, Milarepa cântă un cântec închinat venirii fiului său spiritual, în care surprinde trecutul acestuia, principalele sale caracteristici, principalele principii pe care trebuie să se bazeze neîncetat şi victoria sa spirituală.

Experienţele spirituale izvorâte din meditaţie profundă

După ce a terminat de cântat, Milarepa i-a zâmbit lui Gampopa, cu ochii strălucind de dragoste divină nesfârşită şi compasiune. Gampopa, extaziat, realizează cum toate întrebările, îndoielile, neînţelegerile şi confuzia i se risipesc precum bruma de dimineaţă în soarele strălucitor al învăţăturii Ghidului său spiritual. Intră în meditaţie profundă şi rămâne astfel toată noaptea. În pofida frigului ce se lăsase, în acea stare extatică continuu savuroasă, corpul său rămâne cald. Spre dimineaţă, se retrage în grotă şi meditează astfel şapte zile, continuând fără încetare experienţa căldurii interioare, TUMMO. În dimineaţa celei de-a şaptea zile, are viziunea mai multor zeităţi celeste, ce radiau o strălucire orbitoare. Considerând că este o experienţă spirituală deosebită, îi povesteşte lui Milarepa.
„Experienţa aceasta este la fel cu vederea unor luminiţe după ce ţi-ai apăsat ochii. Ea nu este nici bună, nici rea. Continuă să meditezi.” – răspunse marele yoghin.

Gampopa se întoarce în grota sa şi continuă să mediteze intens timp de trei luni. Într-o zi, are senzaţia că totul se roteşte în jurul său. Cuprins de ameţeală, i se face rău şi vomită. Îi povesteşte cele petrecute lui Milarepa, care comentează astfel această percepţie: „Ea nu este nici bună, nici rea. Continuă să meditezi.”
Altă dată, el vede în grota sa, în carne şi oase, o mulţime de divinităţi tantrice. Merge din nou la Milarepa să îi relateaze experienţa. „Nu este nici bine, nici rău. Continuă să meditezi.”, îi răspunde încă o dată Ghidul său spiritual.

Într-o altă zi, Gampopa simte că nu mai are suflare şi inima încetează să îi mai bată. Milarepa îl îndrumă în continuare: „Ai strâns prea tare cureaua meditaţiei. Ea îţi opreşte circulaţia în corp. Slăbeşte cureaua. Nu este nici bine, nici rău. Continuă să meditezi.”
El îl iniţiază pe Gampopa în postura de meditaţie a celor şapte MUDRA-e simultane. Plin de entuziasm, Gampopa meditează în continuare şi trăieşte o experienţă spirituală, în care i se revelează structura ocultă a celor şase lumi şi fiinţele care le populează: tărâmul zeilor, tărâmul titanilor, tărâmul oamenilor, tărâmul animalelor, tărâmul spiritelor fantomatice şi tărâmul malefic infernal. Îi povesteşte şi această experienţă Ghidului său spiritual, care îl sfătuieşte să continue meditaţia şi să urmărească să fie într-o completă stare de neutralitate vizavi de toate cele şase lumi. Îl învăţă apoi câteva exerciţii YOGA.

Peste un timp, practicând cu asiduitate exerciţiile învăţate, corpul începe să îi tremure foarte puternic. „Nu este nici bine, nici rău. Concentrează-te asupra exerciţiilor YOGA şi continuă meditaţia.” – sună încă o dată îndemnul lui Milarepa.
Gampopa rămâne astfel, o perioadă lungă de timp, într-o profundă şi continuă stare de meditaţie, fără să îi mai povestească nimic Ghidului său spiritual. Aidoma lui Milarepa, acum el se acoperă doar cu un veşmânt subţire de bumbac şi reuşeşte să topească gheaţa din jur, prin căldura emanată de trupul său. Chiar în toiul iernii rămâne în grotă fără foc, stăpânind perfect YOGA căldurii interioare. Nu îi este nici foame, nici sete, mănâncă rar şi foarte puţin. Meditează cu o imensă şi frenetică aspiraţie, aşezat direct pe o piatră, care este şi perna sa. Prin practică, obţine cunoaşterea directă a tuturor stărilor spirituale, până la cele mai subtile.
Într-o seară, Gampopa medita asupra YIDAM-ului său (divinitatea tantrică tutelară) folosind MANTRA specifică. Adoarme în zorii zilei şi are un vis prevestitor. La trezire nu este sigur dacă acest vis este de bun augur sau dimpotrivă, este defavorabil şi se hotărăşte să îşi întrebe Ghidul spiritual. Acesta îi răspunde:
„Mi s-a părut mie că ai avut nişte gânduri ce ţi-au perturbat atenţia azi-dimineaţă. Nu-ţi lăsa gândurile, de orice fel ar fi ele, să te atragă în capcana lor iluzorie şi egocentrică. Înţelege natura lor profundă, nu-ţi perturba spiritul datorită lor, ci lasă-l liber în starea sa naturală şi fără efort. Semnele din visul tău îţi prezic realizări spirituale remarcabile.”
Într-o dimineaţă, Gampopa percepe în meditaţie natura Corpului fericirii sublime, SAMBHOGAKAYA, corpul de lumină al fiinţelor ce au atins desăvârşirea. Datorită concentrării sale, prin dinamizarea specifică a acestui corp subtil extrem de elevat, el pătrunde în „Paradisul lui Buddha”, lumea pură a tuturor fiinţelor realizate spiritual, lume de o uluitoare complexitate şi rafinare a nivelului de vibraţie. Gampopa savurează extatic această realizare spirituală cu totul aparte.

După un timp, când se întâlneşte cu Milarepa, acesta îi spune:
„Dragul meu, nu este nevoie să îmi povesteşti această experienţă. Ea este semnul clar al unor realizări spirituale de vârf. Să ştii însă că aceasta nu este realizarea ultimă, ce constă în revelarea plenară a naturii spiritului, realizarea Corpului ordinii divine universale, DHARMAKAYA, dar să ştii că această realizare nu va întârzia să apară, dacă vei fi în continuare perseverent în practica ta. Acum, pentru binele tuturor fiinţelor, a venit timpul să îndrumi alţi aspiranţi pe calea spirituală.”

Gampopa îi mărturiseşte, plin de modestie, că încă nu se simte pregătit să-i înveţe pe alţii şi îşi intreabă din nou Ghidul spiritual despre aceste aspecte.
„Realizarea ta este stabilă. Cu timpul, esenţa spiritului tău ţi se va revela într-un mod şi mai clar.” Milarepa cântă apoi despre misiunea spirituală a lui Gampopa şi despre modul în care realizarea ultimă (DHARMAKAYA) îi va permite să depăşească toate obstacolele.
În final, îi pune mâna dreaptă pe creştet şi îi oferă preaiubitul său fiu spiritual o impulsionare spirituală pentru ca el să-şi poată realiza cu succes misiunea. În urma unei comuniuni profunde, speciale şi directe de la inimă la inimă, Gampopa asimilează subtil, în mod paranormal, toate capacităţile spirituale extraordinare pe care le deţinea Milarepa.

„Deoarece acum ai primit întreaga învăţătură pe care o posed, este timpul să mergi în Tibetul Central şi să meditezi acolo. Te voi conduce până la podul de piatră din Shamboche, unde ne vom lua rămas bun, dar în realitate, să ştii, te voi însoţi până la capătul drumului.”

Ultima şi cea mai profundă învăţătură pe care o primeşte de la Ghidul său spiritual

Ghid şi fiu spiritual au mers împreună în tăcere, aflaţi într-o stare profundă şi intensă de comuniune. Ajunşi pe malul râului, Milarepa cântă un cântec de adio, cu o stare de iubire copleşitoare, urându-i drum bun.
Ajuns pe malul celălalt, lui Gampopa i se pare că desluşeşte în briza uşoară glasul Ghidului său spiritual. Într-adevăr, Milarepa îi făcea semn să se întoarcă. Cu ochii mari, mai vii ca niciodată, acesta îi spuse:
„Fiule, îţi voi da ultima mea învăţătură. Priveşte!” Suflecându-şi veşmântul, îşi descoperi fesele acoperite de calozităţi mari, făcute în urma zecilor de ani de meditaţie în poziţie aşezat, fără pernă, direct pe stâncă. „Nu există învăţătură mai profundă decât aceasta. Numai prin eforturi continue am obţinut realizarea. Iată esenţialul învăţăturii mele. A deveni sau nu o fiinţă realizată, depinde de efortul depus. Dacă faci eforturile necesare, nu poate exista niciun dubiu în privinţa eliberării tale. Asemenea unui fiu, fă ce îţi spune tatăl. Iată învăţătura cea mai profundă: practica!”
Această lecţie îl va marca profund pe Gampopa. Mai târziu, va găsi în ea curajul şi inspiraţia ce îi erau necesare. Îi mulţumeşte din tot sufletul Ghidului său spiritual şi îşi continuă drumul.

Milarepa se întoarce la grota sa şi le mărturiseşte aspiranţilor spirituali pe care îi călăuzea:
„Călugărul-doctor, Gampopa, va face bine multor fiinţe. Datorită lui, succesorii mei în descendenţă vor fi călugări. O, dragii mei aspiranţi spirituali, eu, bătrânul vostru Ghid spiritual, sunt foarte fericit! Acum mi-am îndeplinit misiunea!”

Desăvârşirea spirituală şi misiunea sa de a-i ghida pe ceilalţi. Fondarea ordinului monastic Kagyu

Gampopa va locui şase ani în ţinutul Nyel şi şapte ani în Eulka, timp în care meditaţia sa are continuitatea unui râu curgător. Atinge starea de eliberare spirituală, realizând că s-a născut pentru ultima oară în SAMSARA. Trăind o stare de profundă recunoştinţă faţă de Ghidul său spiritual (care între timp părăsise planul fizic), cântă în cinstea lui. Aşa cum prevestise Milarepa, Gampopa a realizat pe deplin, fără abatere, întreaga învăţătură primită de la Ghidul său spiritual, având faţă de acesta o stare de profund respect, încredere absolută, dăruire, iubire totală şi necondiţionată.
După ce a atins desăvârşirea, Gampopa meditează încă şapte ani în Eulka. Mai mulţi locuitori vin să îi ceară binecuvântarea, oferindu-i numeroase ofrande. Având doar foarte puţine nevoi, Gampopa le împarte săracilor. Se retrage apoi în liniştea muntelui Ode Kungyal să mediteze.

Într-o dimineaţă, în timp ce medita, aude o voce celestă spunându-i: „A neglija să faci bine celorlalţi duce la căderea din starea de BODHISATTVA.”
Gampopa îşi dă seama că ar trebui să plece din acel loc retras şi să înceapă să propovăduiască învăţătura spirituală. În timp ce îşi strângea puţinele lucruri, o fantomă apare în faţa lui Gampopa şi i se confesează astfel: „Deşi nu doresc să fac rău nimănui, mulţi suferă de pe urma mea. Te rog, ajută-mă să îmi depăşesc această condiţie.” Ca răspuns la cererea ei sinceră, Gampopa îi dăruieşte fantomei o metodă de purificare.

Merge la Gampo Dur şi se hotărăşte să construiască acolo un schit izolat, pentru a medita în acea regiune fermecător de frumoasă timp de doisprezece ani. În timpul acestei recluziuni, i se arată o entitate celestă feminină care îi spune: ,,Răspândirea învăţăturii, în această perioadă de decadenţă spirituală, este mai importantă decât această retragere a ta.”
Apoi în faţa lui Gampopa îşi fac apariţia doi călugări, care-i cer să accepte să-i ghideze pe calea spirituală. Vestea sosirii lui Gampopa în acea regiune se răspândeşte treptat. Numeroşi aspiranţi spirituali vin din tot Tibetul să primească învăţăturile sale. În curând, aşa cum a prezis Buddha Sakyamuni, vor fi peste cincizeci şi două de mii de aspiranţi în munţii stâncoşi din Daklha Gampo, care vin să studieze la picioarele Seniorului Dharma-ei Gampopa.

Îmbinând în mod inteligent formarea sa monastică cu învăţăturile şi iniţierile spirituale primite de la Ghidul său spiritual, Gampopa pune bazele ordinului monastic Kagyu. Scrie numeroase tratate spirituale, unele chiar excepţionale, rod al înţelepciunii şi inteligenţei sale remarcabile. Cel mai important aspirant spiritual ghidat de el, Tusum Khyenpa, o fiinţă cu o înclinaţie cu totul excepţională către meditaţie, va fi primul Karmapa.

Spre sfârşitul vieţii terestre, Gampopa le spune celor apropiaţi:
“M-am dedicat în totalitate învăţăturii şi practicii spirituale şi am aprins astfel flacăra înţelepciunii în inimile oamenilor ignoranţi. Ceea ce trebuia făcut pentru ca viitorii aspiranţi spirituali să fie foarte bine instruiţi, a fost făcut. Ei pot fi siguri că, urmând cu perseverenţă aceste învăţături spirituale, vor fi scutiţi de suferinţa SAMSARA-ei şi de reîncarnările în tărâmurile inferioare. Aşadar, fiţi fericiţi!”

Gampopa părăseşte planul fizic la vârsta de şaptezeci şi şapte de ani, în anul 1153. Au fost semnalate atunci o serie de fenomene paranormale extraordinare şi se spune că, la sfârşitului ritului funerar, inima lui Gampopa, simbol al dragostei sale neţărmurite faţă de Ghidul său spiritual şi limba sa, simbol al învăţăturilor spirituale pe care le propovăduia, au rămas intacte.
Lumina strălucitoare a învăţăturii sale luminează şi astăzi lumea, iar undele compasiunii fără margini şi ale înţelepciunii sale profunde continuă să lucreze pentru binele a numeroase fiinţe.

Bibliografie:
Jampa Mackenzie Stewart, Lobsang P. Lhalungpa: The Life Of Gampopa, Snow Lion Publication
Herbert V. Guenther : The Jewel Ornament of Liberation, Shambhala Publication
Gampopa, Khenpo Karthar Rinpoche, Lama Yeshe Gyamtso: The Instructions of Gampopa: A Precious Garland of the Supreme Path (Dream Flag Series)
Dominique Lorimer: Histoires extraordinaires du bouddhisme Tibetan, CH Golion
Gampopa Seunam Rinck: Le Précieux Ornement de la libération, Parmakara publication

Citiţi şi:

Trezirea la lumina divină

VAJRAYANA – Calea de Diamant

yogaesoteric
27 mai 2009