George Soros și puternica sa fundație de dezinformare în masă. Rețeaua din România (VI)

Notă: Serialul despre implicarea lui George Soros în România a apărut pe capitalresearch.org, în decembrie 2017.

Citiți partea precedentă a articolului

Cum se folosesc aliații societății deschise a lui Soros de promovarea democrației SUA pentru a obține putere politică

În iunie 2017, președintele Donald Trump s-a angajat să respecte articolul 5 al Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) în timpul unei conferințe de presă din Rose Garden cu președintele României, Klaus Johannis. Trump refuzase să își ia acest angajament cu o lună mai devreme, la summitul NATO. Răspunsul său direct la o întrebare a reporterului Ramona Avramescu i-a liniștit pe europenii care depind de contribuabilul american pentru apărarea lor.

„În mai puțin de un minut”, potrivit Buzzfeed, „un modest reporter din România a reușit să facă ceea ce liderii a 27 de țări și propriul staff al președintelui Donald Trump nu au putut”.

Dar apărarea reciprocă în cadrul NATO nu a fost singurul angajament pe care reporterii români au urmărit să îl obțină de la Trump în acea zi.

Johannis a apelat apoi la reporterul Cristian Pantazi. Pantazi i-a reamintit lui Trump de menționarea anterioară a luptei anticorupție din România – pe care Trump cel mai probabil să o fi făcut în privat. „Administrația dumneavoastră va sprijini lupta anticorupție din România? Și cum puteți face aceasta?”.

Dar ce oficial ales nu ar dori binele luptei anticorupție a unui aliat? Sau îmbunătățirea infrastructurii sale sau construirea unor școli mai bune?

„Susținem foarte puternic România”, a răspuns Trump. „Și, prin urmare – evident, susținem această luptă.”

Dar asta nu a fost suficient de puternic. Un alt reporter a preluat rapid microfonul și l-a întrebat pe Trump dacă simte că fenomenul corupției este o problemă pentru investitorul american. „Încă avem corupție în ciuda acestei lupte anticorupție.” Întrebarea a sunat mult prea evident. Trump ar fi necesar să îl ajute pe Johannis să scape de toți politicienii români corupți, dacă îi pasă de investitorii americani – acesta este doar imperialism de bun simț.

Scriind pentru o sursă de știri din orașul natal al lui Johannis, Pantazi și-a declarat ulterior victoria.

Johannis a obținut din partea lui Trump și a administrației americane un sprijin total pentru lupta anticorupție. Lovitura dată partidului antireformist din România este teribilă. Trump le-a distrus minciuna pe care încercau să o vândă drept adevăr. Deși poate părea un comportament ciudat pentru jurnaliști, Pantazi și colegii săi nu făceau decât să-i ceară lui Trump să continue politica predecesorilor săi de la Casa Albă.

Timp de peste un deceniu, în România, Departamentul de Stat al Statelor Unite s-a coordonat cu ONG-urile finanțate de George Soros într-o luptă pseudo-anticorupție care a sprijinit o elită mediatică, academică și de aplicare a legii. Ei au călcat în picioare democrația, Constituția și drepturile omului.

Așa cum am văzut în partea a doua a articolului „Fantomele românești ale lui George Soros”, Departamentul de Stat al președintelui Bill Clinton a recunoscut că a tratat Open Society Foundations (OSF) a lui Soros ca pe un guvern aliat în afacerile din Europa de Est.

În timpul administrației președintelui George W. Bush, președintele român Traian Băsescu a plasat activiști finanțați de Soros în poziții cheie ale guvernului său. Băsescu a căutat să imite și să obțină favoruri din partea administrației Bush; între timp, ministrul Justiției Monica Macovei, protejata lui Soros, a căutat să facă la fel cu Uniunea Europeană.

Deși Soros s-a opus lui Bush, într-un interviu la National Public Radio în 2005, el a declarat că era „încântat să vadă că președintele îmbrățișează răspândirea democrației”. Soros a fost în dezacord cu președintele în ceea ce privește strategia, nu obiectivele.

„Sunt îngrijorat pentru că eu cred că abordează problema în mod greșit. Este necesar ca cetățenii să fie cei care se ridică în picioare pentru anumite principii și atunci mă simt bine că îi ajut. Aceasta este o abordare oarecum diferită de… impunerea democrației prin mijloace militare.”

Întrebat despre milioanele de dolari pe care societățile sale le primesc de la Departamentul de Stat, el a răspuns: „Da… Fundația pentru o Societate Deschisă are aceleași obiective ca și Departamentul de Stat”.

Dar cine s-ar opune promovării democrației? Ar fi la fel de reacționar și de retrograd ca și când s-ar opune luptei anticorupție.

Promovarea democrației, la fel ca și colonialismul, poate oferi mari beneficii – dar, de obicei, doar pentru intelectualitatea privilegiată. Politologul Joan Roelofs atrage atenția asupra corupției pe care această practică a creat-o atât în Europa de Est, cât și în Occident.

Nicăieri nu există o afacere mai mare decât în zona Washington, unde se află zeci de grupuri de dezvoltare care se hrănesc din USAID și concurează pentru contracte. Multe dintre aceste birouri au în componență angajați pensionari ai USAID, pricepuți în redactarea de propuneri care să atragă atenția colegilor lor de odinioară, din guvern. Unele birouri angajează soții ale actualilor funcționari USAID.

USAID i-a oferit milioane de dolari lui Soros pentru că acesta a reușit să-și descentralizeze cu succes operațiunile, și-a dezvoltat contacte de încredere în țările țintă și și-a atins obiectivele mai bine decât alți filantropi – chiar mai bine decât USAID însăși.

Problema constă în faptul că, pentru Soros, promovarea viziunii sale asupra unei societăți deschise transcende democrația. După cum vom continua să vedem, odată ce organizațiile sale s-au stabilit, acestea s-au opus în mod activ dreptului oamenilor de a alege în mod democratic liderii, dacă aceștia nu împărtășeau viziunea lor – și, prin extensie, a lui Soros.

Soros vede comunismul ca pe o încercare eșuată de a crea o „societate închisă universală”, iar căderea sa ca pe o oportunitate de a crea o „societate deschisă universală”. Democrația devine problematică dacă majoritatea alegătorilor aleg o societate închisă, non-pluralistă.

De exemplu, prim-ministrul ceh Vaclav Klaus s-a opus creării de către Soros a unei universități la Praga, deoarece a înțeles propaganda universalistă inevitabilă care ar rezulta dintr-o astfel de instituție. „El crede în urmărirea interesului personal și, în consecință, consideră că acest concept al meu de societate deschisă – care cere oamenilor să facă sacrificii pentru binele comun – este inacceptabil”, a explicat Soros.

„Din punctul meu de vedere, Klaus întruchipează ceea ce este mai rău în democrațiile occidentale, așa cum regimul ceh de dinainte de revoluție a reprezentat ceea ce este mai rău în comunism. Mă opun ambelor extreme”.

Găsind acel echilibru fin între democrație și comunism, Macovei, cu cooperarea președintelui Băsescu, a lansat o cruciadă controversată împotriva corupției la nivel înalt din România, fără să țină cont de limitele constituționale și fără să țină cont de mecanismele de control și echilibru.

După ce Senatul l-a pus sub acuzare pe Băsescu în 2007, Macovei și-a pierdut postul. Dar ea a lăsat în urmă agenții de aplicare a legii nou-create și independente – mai ales Direcția Națională Anticorupție (DNA) – și o nouă clasă de magistrați care, în curând, s-au comportat ca și cum ar răspunde direct în fața Bruxelles-ului și a ambasadei americane.

Atunci când Parlamentul a încercat să verifice puterile pe care Cabinetul Băsescu le acordase agențiilor de aplicare a legii prin ordonanțe de urgență, ambasada SUA s-a alăturat ONG-urilor pentru a face presiuni asupra Parlamentului, forțându-l să dea înapoi. După ce ambasadorul Nicholas Taubman, numit politic de Bush, a criticat aspru un proiect privind aplicarea legii aflat în dezbatere în Parlamentul României, un legislator l-a acuzat pe Taubman de nepotism. El a remarcat că legile stricte anticorupție din România tratează numirile politice în sine ca acte de corupție.

În curând, a devenit o practică obișnuită ca magistrații români, și chiar politicienii, să își toarne adversarii politici în fața diplomaților americani. Ambasada sublinia cu atenție politica americană de strictă neutralitate înainte de a publica declarații voalate, afirmând sprijinul față de politicile sale favorizate și, prin extensie, față de politicienii săi favoriți. Pe majoritatea alegătorilor îi interesa prea puțin opinia diplomaților străini sau a organizațiilor non-profit finanțate din străinătate. Cu toate acestea, declarațiile au alertat UE, care deținea sforile pungii.

De exemplu, în timpul președinției interimare a României, procurorul-șef al DNA, Daniel Morar, i-a făcut o vizită ambasadorului Taubman. DNA întâmpina dificultăți în găsirea de probe împotriva membrilor Parlamentului, în dosare de corupție. „Acum că știu că pot fi auziți, nu mai vorbesc”, s-a plâns el. Mai rău, parlamentul dorea să pună parametri în jurul operațiunilor de interceptare ale agenției. Morar a ținut să îi mulțumească ambasadorului pentru dispozitivele de înregistrare fără microfoane în valoare de 90.000 de dolari pe care Ambasada SUA le-a pus la dispoziția DNA și a explicat de ce el și procurorul general Laura Codruța Kovesi au refuzat să se prezinte în fața unei comisii parlamentare privind interceptările telefonice. „Suntem o putere separată – sistemul judiciar nu poate fi interogat de parlament.” De asemenea, el s-a plâns lui Taubman că noul ministru al Justiției plănuia să înlăture un procuror adjunct al DNA pentru performanțe percepute ca fiind slabe, ignorând faptul că Macovei a înlocuit procurorii ca și cum ar fi inițiat o schimbare de regim.

Morar a cerut chiar ambasadei „să le spună deschis politicienilor să urmeze și să respecte angajamentele și să le sublinieze că, dacă înființează o agenție de combatere a corupției, să o lase să își facă treaba”.

Taubman s-a oferit să ajute „fără a interveni în legile României”. El a publicat apoi o declarație de presă în care a subliniat sprijinul ambasadei pentru DNA care, în opinia sa, „a ajutat la concentrarea atenției altor ambasade, precum și a mass-mediei” asupra acestei probleme.

Declarația a determinat o serie de diplomați, reporteri și chiar o delegație a Comisiei Europene să participe la ședința Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) privind posibila revocare a procurorului adjunct. Atunci când noul ministru al Justiției a exprimat obiecțiile legislatorilor față de Taubman, inclusiv că SUA tratau țara ca pe Kosovo, ambasada a susținut că „își îndeplinea rolul diplomatic legitim”.

În cadrul unei întâlniri cu Taubman, procurorul general Laura Codruța Kovesi și-a exprimat îngrijorarea cu privire la amendamentele parlamentare la Codul penal al țării, pe care interpretul le-a catalogat drept „amendamente penale”. Ulterior, ambasadoarea s-a lăudat într-o telegramă că, având sprijinul Ambasadei Marii Britanii, a reușit să facă presiuni asupra Parlamentului pentru a se plia la voința sa în problema Codului penal.

Dar merita oare DNA-ul loialitatea incontestabilă a ambasadei americane?

În episodul următor, vom analiza modul în care lupta anticorupție din România – susținută atât de ONG-urile finanțate de Soros, cât și de Departamentul de Stat al SUA – a dat greș în fața oligarhilor ruși corupți.

Citiți continuarea articolului

Citiți și:
Davos, bătălii care nu se opresc. George Soros: Trump este un «pericol pentru lume». Cum sună agenda miliardarului de stânga
Vicleanul Soros și mitul democrației europene: revelații șocante
Roger Stone, consilierul lui Donald Trump, despre România: Serviciile secrete au scăpat de sub control, sunt în cârdășie cu Soros

 

yogaesoteric
28 mai 2022