Glanda pineală – un portal către dimensiuni mai înalte (I)

Una dintre cele mai minunate și uimitoare părți ale trupului nostru este glanda pineală. Se numește și epifiza cerebrală, epifiză, conarium sau „al treilea ochi”.

Este o mică glandă endocrină situată în creier. Produce serotonină și melatonină, hormoni care afectează starea de spirit și modulează modelele noastre de trezire/somn și funcțiile sezoniere. Forma ei seamănă cu un mic con de pin (din acest motiv are numele latin pinea, ceea ce înseamnă „con de pin”) și se află în apropierea centrului creierului, între cele două emisfere, încastrată într-un canal unde se alătură corpurile talamice rotunjite.

Chiar dacă această glandă este ascunsă adânc în interiorul creierului și are numai dimensiunea unui bob de mazăre, ea a exercitat o vie fascinaţie în numeroase tradiţii spirituale şi școli ale misterelor apărute de-a lungul veacurilor. Faimosul filosof Rene Descartes şi-a dedicat o mare parte din viață studiului glandei pineale, afirmând că este „sediul principal al sufletului”. El credea că ea intermediază legătura dintre trup și suflet. De asemenea, glanda pineală este menționată adesea în scrierile lui Pitagora, Platon și Iamblichus, precum și în tradiţia egipteană, tibetană și romano-catolică.

Unul dintre simbolurile principale din școala egipteană a misterelor este ochiul lui Horus. Mulți afirmă că ochiul lui Horus este de fapt cel de-al treilea ochi sau glanda pineală. Există o mulțime de asemănări, cel puțin din punct de vedere anatomic.

De asemenea, se spune că marea piramidă din Giza a fost construită într-un mod anume pentru a stimula activitatea glandei pineale, iar camera de inițiere a fost construită chiar reproducând forma şi locația acestei glande.

Conform legii corespondenţelor, a relațiilor fractale sau a rezonanței morfologice, când avem obiecte cu un grad atât de mare de asemănare a formei, ele pot comunica (vibra) între ele cu ușurință.

Multe dintre școlile misterelor au folosit simbolul conului de pin. Una dintre cele mai mari statui de la Vatican, reprezentând un obiect al naturii, înfăţişează un con de pin străjuit de doi păuni.

Glanda pineală se dezvoltă în fătul uman în jurul zilei 21, răspunzând la lumină și întuneric. Chiar dacă este ascunsă adânc în interiorul creierului are celule fotoreceptoare care prezintă o asemănare puternică cu celulele retinei din ochi. La unele specii, cum ar fi peștele lamprey și tuatara (o specie de reptile), glanda pineală are acces la suprafața pielii (există o deschidere interioară) și acționează ca un al treilea ochi, fiind înzestrată cu fotorecepție, cornee, cristalin și retină.

La om, glanda pineală ajută la setarea ritmurilor circadiene. Secreţia de melatonină (hormonul produs de glanda pineală) este stimulată de întuneric și inhibată de lumină. De ce oare a fost necesar să avem un organ îngropat adânc în creierul nostru, dar care răspunde la lumină?

Cercetările științifice recente au arătat că există asemănări biologice substanțiale între retină și glanda pineală. Microcristalele piezoelectrice pot transmite fotoni care sunt preluaţi de țesutul asemănător retinei de la nivelul glandei pineale – iar apoi sunt trimise către creier impulsuri ce sunt decodificate în imagini vizuale. Acest proces poate fi responsabil pentru ceea ce numim „ochiul minții” – de exemplu, atunci când dintr-o dată vedem o imagine mentală a unui prieten chiar înainte ca acesta să ne dea telefon. ADN-ul în sine pare să acumuleze lumină și apoi transmite lumină altor celule ca formă de comunicare. Acest proces poate fi responsabil de funcţionarea „ochiului minţii”? În mod evident sunt necesare mai multe studii pentru a înțelege pe deplin modul în care funcționează efectiv glanda pineală, dar deja avem unele cercetări interesante.

Chiar dacă glanda pineală este localizată în centrul creierului, ea nu se separă de restul trupului prin bariera hematoencefalică, care înconjoară restul creierului. Partea interioară a glandei pineale conține apă extrem de pură cu mici cristale care răspund la frecvențele piezoelectrice. De fapt, această apă este atât de pură și coerentă, încât este greu de găsit această puritate oriunde altundeva în natură.

Rudolf Steiner, un renumit inițiat al școlilor misterelor, a susținut că legenda Sfântului Graal – un potir plin cu „apa vieții” sau „elixirul nemuririi” – este o referință simbolică la glanda pineală. O compilație a lui Steiner, intitulată Misterele sfântului Graal, stabilește conexiuni detaliate între legendele Graalului și glanda pineală. Sfântul Graal este, de asemenea, localizat în fiecare dintre noi, în „castelul” craniului, și poate hrăni percepțiile noastre subtile cele mai rafinate, într-un mod care risipește toată influența materială.

Acest răspuns la lumină al glandei pineale nu a trecut neobservat de cercetătorii halucinațiilor psihedelice. Dr. Rick Strassman, în timp ce efectua cercetări asupra DMT (dimetiltriptamină) la Universitatea din New Mexico, a avansat ipoteza controversată că o eliberare masivă de DMT din glanda pineală înainte de momentul morţii ar fi cauza experiențelor la graniţa dintre viaţă şi moarte (EGVM). Bazându-se pe raționamentul său că toate materialele enzimatice necesare pentru producerea DMT se găsesc în glanda pineală și, în plus, în concentrații substanțial mai mari decât în orice altă parte a trupului, Strassman a speculat că DMT ia naștere în glanda pineală. În prezent nu există dovezi științifice publicate care să susțină această ipoteză și, ca atare, este doar o ipoteză.

Serotonina, responsabilă de stările de bine şi de fericire ale fiinţei umane, hormon care face parte din aceeași familie chimică de indoli precum melatonina și DMT, este produsă în principal (90%) la nivelul sistemului nervos mezenteric (sistemul nervos autonom care deserveşte tractul gastrointestinal), dar şi la nivelul neuronilor serotonergici din creier (10%). Nicholas Giarmin, profesor de farmacologie, și Daniel Freedman, profesor de psihiatrie, au confirmat faptul că la nivelul creierului uman, în mai multe zone, este produsă serotonină. De exemplu, în talamus, au descoperit 61 nanograme de serotonină per gram de țesut; în hipocamp 56 ng; în secțiunea centrală gri a creierului central au găsit 482 ng. Dar în glanda pineală au găsit 3.140 ng. de serotonină per gram de țesut. Glanda pineală este fără îndoială cel mai bogat loc în serotonină din creier. Această descoperire indică glanda pineală ca fiind un loc important al activității serotoninergice. Acest aspect sugerează că funcția glandei pineale poate influenţa starea de spirit. Pe de altă parte, este posibil să existe o anumită corelație între sănătatea glandei pineale și anumite probleme autoimune, cum ar fi scleroza multiplă (SM).

În mod clar, SM este asociată cu calcificarea glandei pineale. De exemplu, un studiu a arătat că 100% dintre persoanele cu SM care au fost admise consecutiv într-un spital au avut calcifiere pineală, comparativ cu doar 43% pentru persoanele cu aceeaşi vârstă din grupul de control, care aveau alte tulburări neurologice. În plus, grupurile populaţionale care au o incidență scăzută a SM (de exemplu, afro-americani, japonezi) au, de asemenea, o calcificare pineală mai redusă.

Fluorul poate afecta conversia enzimatică a triptofanului în melatonină. Fluorul poate, de asemenea, să afecteze sinteza precursorilor de melatonină (de exemplu, serotonina) sau alte produse pineale (de exemplu, 5-metoxitriptamina). Glanda pineală umană conține cea mai mare concentrație de fluor din organism. Indiferent dacă fluorura interferează sau nu cu funcția pineală la om, este necesară o investigație suplimentară în această direcţie.

Când începeți să corelați toate aceste aspecte, înțelegeți de ce școlile mistice, filosofii, religiile majore indică toate faptul că glanda pineală este importantă pentru trezirea spirituală. Când realizezi că probleme moderne de sănătate cum ar fi tulburările de dispoziție, depresia și anxietatea, precum și probleme autoimune, cum ar fi SM, de asemenea indică spre mica glandă pineală, se trezeşte o vie curiozitate şi un interes ştiinţific.

Citiţi a doua parte a articolului

Citiți și:

Glanda pineală – o poartă spre lumile paradisiace, pe care o putem deschide

Fluorizarea apei potabile, otrăvirea globală (1)

yogaesoteric
23 martie 2020

Also available in: Français