Globalismul este sclavie economică

Imaginați-vă viața în viitorul apropiat. Un bărbat locuiește singur într-un apartament minuscul. Ar prefera să fie căsătorit, dar statul consideră această instituție învechită „patriarhală” și „supremație albă”. Ar prefera să aibă copii, dar nu și-i poate permite. În plus, cota sa anuală de emisii de carbon este insuficientă pentru a acoperi încă o ființă umană consumatoare de resurse.

Nu a deținut niciodată nimic. Își închiriază dormitorul, mobilierul și micile sale distracții. În fiecare lună, un cont digital asociat cu ID-ul său digital primește un număr de unități de monedă digitală de la banca centrală. Suma pe care o primește depinde de numărul de ore pe care le lucrează la slujba sa guvernamentală, de valoarea pe care guvernul o acordă muncii sale, de impozitul pe care guvernul îl plătește pentru privilegiul de a utiliza infrastructura publică și de cantitatea din venitul său care guvernul decide că ar fi necesar să fie redistribuită altor cetățeni nevoiași. După ce impozitele, chiriile, utilitățile și alte taxe municipale, de stat, federale și internaționale sunt deduse din veniturile sale, acesta dispune de un venit discreționar redus – sau chiar inexistent.

Dacă alege să economisească acest venit pentru a-l investi în viitorul său, guvernul îl informează că unitățile de monedă digitală ale băncii sale centrale dispar în termen de nouăzeci de zile. Dacă încearcă să cumpere ceva ce guvernul a interzis, pierde ceea ce are în prezent. Dacă face ceva pe care guvernul îl consideră contrar bunăstării sale, scorul său de credit social scade, iar o fracțiune din venitul său discreționar dispare. La fiecare câteva săptămâni, un medic digital (care funcționează pe baza inteligenței artificiale) apare pe ecranul video din apartamentul său cu o listă detaliată a tuturor actelor „nesănătoase” pe care le-a făcut de la ultima lor interacțiune. El este informat că o parte din economiile sale temporare vor fi redistribuite cetățenilor cu obiceiuri mai sănătoase. Monitorul său de sănătate IA îi spune că este necesar să se prezinte imediat la cel mai apropiat centru de distribuție farmaceutică pentru a i se injecta cele mai noi „vaccinuri”. Dacă nu face aceasta, toate dispozitivele electronice de divertisment vor fi dezactivate, iar dosarul său social va fi marcat permanent.

El este nefericit și, deoarece supervizorul AI al statului i-a detectat nefericirea, monitorul din apartamentul său îl încurajează să găsească un sens personal „alăturându-se luptei împotriva încălzirii globale”. Pentru o vreme, el face exact aceasta. Participă la reuniunile comunității din clădirea în care locuiește, unde oficialii guvernamentali vorbesc despre importanța „salvării planetei” prin „a nu deține nimic”. Discută cu străini anonimi (roboți?) pe platforma de comunicare virtuală a statului și toți sunt de acord că sacrificiile pe care le fac pentru a salva lumea merită cu siguranță. Într-o dimineață, se trezește și descoperă că scorul său de credit social a crescut și că a fost recompensat cu câteva unități suplimentare de monedă digitală a băncii centrale. Totuși, viitorul nostru om rămâne nefericit.

Apoi, într-o zi, sirenele răsună, iar monitorul apartamentului său afișează știri de ultimă oră: țara este în război. El ascultă cu atenție, dar nu-și poate da seama ce națiuni străine atacă. Prezentatorii de știri de încredere îi spun că pacea, prosperitatea și libertatea sunt toate în pericol. Iese din apartamentul său micuț și găsește alți locatari solitari care vorbesc entuziasmați despre bătăliile care vor urma. Se întoarce înăuntru și își găsește supervizorul AI care îl informează că a fost selectat personal pentru a proteja patria de dușmanii săi. Pentru prima dată în mulți ani, viitorul nostru om se simte viu.

Curând se regăsește în tabăra de antrenament, unde se bucură de exerciții fizice regulate, disciplină și camaraderie. Șase luni mai târziu, el și noii săi prieteni sunt trimiși peste mări. În mod ciudat, în tot acest timp, nimeni nu le-a explicat cu cine vor lupta de fapt. Tot ce știe el este că sunt în război cu „autoritarii” care doresc „să ne ia democrația”. În tabăra sa se tremură de nerăbdare și se vorbește la nesfârșit despre aventură. Apoi, când toată lumea se așteaptă mai puțin, un roi de drone atacă de sus. Nimeni nu are timp să reacționeze. Exploziile par să vină de nicăieri. El vede trupurile prietenilor săi făcute bucăți. Apoi totul se întunecă.

Se trezește într-un spital grav rănit, este numit erou, iar mai târziu este trimis acasă. Când ajunge acolo, observă cozi de pâine în fața centrelor de distribuție a alimentelor modificate genetic ale guvernului. Îl aude pe un cerșetor de pe stradă spunând în glumă că ar fi mai nimerit să li se spună „cozi de insecte”, pentru că asta e tot ce e de mâncat. Află că altcineva s-a mutat în vechiul său apartament, dar i se oferă unul nou datorită serviciului său militar. Acesta este mai mic și are și mai puțină mobilă decât cel pe care l-a pierdut. Își dă seama că majoritatea foștilor săi vecini nu s-au întors niciodată din război și că mulți dintre noii veniți care locuiesc acum în apartamentele lor arată și vorbesc ca acei oameni cu care i s-a spus că luptă în străinătate. Nimic nu are sens. Rănile sale îl chinuie. Se simte și mai pierdut și mai singur decât înainte să plece la război. Supervizorul AI îl informează că a fost adăugat pe o listă de persoane considerate „potențiali teroriști interni”. Rămânerea pe această listă îi va îngreuna munca și viața.

Apoi, într-o zi, medicul său digital îl întreabă dacă ar dori asistență pentru a-și pune capăt vieții în mod pașnic. „Îi poți salva pe alții”, i se spune, „prin reducerea permanentă a amprentei tale de carbon”. În agonie, el se întreabă: „Cum am ajuns aici?”.

Cel mai scurt răspuns pentru viitorul nostru prieten este următorul: guvernele au abandonat banii sănătoși. Au înlocuit monedele de aur cu monede de hârtie. Au făcut ilegal ca cetățenii obișnuiți să facă afaceri în mod liber și au cerut ca în tranzacțiile economice să fie utilizate bancnote emise de guvern. Apoi au acordat băncilor centrale private autoritatea de a tipări aceste bancnote de hârtie ori de câte ori au decis că ar fi benefic pentru economie.

A cui economie o protejează bancherii centrali bogați – cea a Wall Street sau cea a clasei muncitoare? Deși au sarcina financiară de a maximiza ocuparea forței de muncă și de a minimiza inflația, băncile centrale funcționează ca manipulatori ai pieței și ca imprimante de bani pentru guvernele care cheltuiesc prea mult. Prin creșterea ofertei de monedă de hârtie, prețul bunurilor de consum crește. Cu toate acestea, prețul numeric al acțiunilor de pe piața bursieră crește și el. Respectivele active de capital nu dobândesc nicio valoare reală, dar prețurile lor în creștere dau iluzia creșterii economice. Multe companii falimentare, care nu ar supraviețui niciodată pe o piață liberă, devin oportunități de investiții profitabile pe piețele false. Banii ușor de obținut susțin companii care nu produc nicio valoare de piață. Cine pierde cel mai mult în acest aranjament artificial? Cei mai săraci oameni, care nu au stocuri și economii limitate în numerar. Ei au văzut cum bancnota de o sută de dolari ascunsă sub saltelele lor și-a pierdut cea mai mare parte din valoare în ultimii cincizeci de ani.

Nici monedele fiat, nici băncile centrale nu au un loc funcțional în societățile libere. Guvernele care manipulează valoarea banilor falsifică piețele și fură de la cei săraci, care muncesc. Cei mai bogați ajung să dețină totul, în timp ce toți ceilalți încearcă să-și echilibreze viața în mod precar pe o frânghie de datorii de consum, ipoteci, împrumuturi pe termen lung și perspectiva tot mai mare a insolvenței. Această lume pe care au construit-o elitele financiare și politice este nesustenabilă. Este, de asemenea, un fel de sclavie economică.

Pentru că este nesustenabilă, cei care au beneficiat cel mai mult de pe urma creării ei vor face tot ce este nevoie pentru a supraviețui prăbușirii sale. Un dolar care se prăbușește nu contează dacă cei care controlează astăzi sistemul financiar controlează monedele digitale ale băncilor centrale de mâine. Inegalitatea flagrantă și sărăcia galopantă nu contează dacă guvernele pot convinge cetățenii nemulțumiți că schimbările climatice, bolile și războaiele le cer să dețină mai puțin și să se sacrifice mai mult. Furia publică crescândă nu contează dacă cei care dețin armate pot cenzura discursul, pot bloca aprovizionarea cu alimente, pot provoca războaie și pot întemnița disidenții.

Gândiți-vă la acest aspect: cât din povestea de mai sus vi se pare străină și cât din ea vă pare dureros de familiară? Răspunsul dumneavoastră ne spune cât timp ne-a mai rămas.

Citiți și:
Fantasma viitorului fără cash. Banii digitali, calul troian al Marii Resetări
2024 este un an crucial pentru globalişti

yogaesoteric
16 septembrie 2024