Golemul electronic vrea trup

Ultima săptămână din martie 2024 a fost o săptămână urâtă, cu știri care de care mai groaznice. Una dintre cele mai oribile privește iminenta creare a Internetului trupurilor, urmată de potențiala „dezvoltare a Internetului creierelor”– asta, potrivit unui recent raport al RAND Corporation.

Văzând această știre, mi-am zis: în ce privește războiul cu Rusia, este clar că nu avem niciun indiciu despre cum s-ar putea termina, întrucât istoria pur și simplu nu ne ajută; oare unde o tot ștergem.

Dar cu privire la oroarea ultimă care este Internetul de trupuri și creiere, anunțat de diverși descreierați cu mare entuziasm, avem câteva indicii culturale serioase cu care să contribuim, modest, la speculațiile bunilor cercetători de la RAND – dacă se va produce acest Internet, cum va fi, ce va fi dacă se face?

RAND mai și dă și rateuri

Oferim puțin sprijin pentru că RAND are, uneori, o rată de eroare destul de semnificativă în proiecțiile sale. În 2018, de pildă, prea onorata instituție producea un raport ambițios, intitulat „Discontinuities and Distractions – Rethinking Security for the Year 2040” (Discontinuități și distrageri – Regândirea securității pentru anul 2040) în care trecea în revistă trendurile probabile („continuități” ori „lebede albe”) și potențiale evenimente disruptive, neașteptate, care pot schimba cursul istoriei („discontinuități” ori „lebede negre”) pentru următorii 15 ani.

Printre trendurile cele mai probabile apare, primul, „creșterea continuă a speranței de viață; până în 2040, multe ființe umane vor trăi până la 90 de ani” – ceea ce nu se prea pupă cu ce citim azi în ziare și chiar în reviste științifice serioase, din care rezultă că o molimă misterioasă dă iama printre tineri și adulți de vârstă medie, cu efecte care deja nu mai pot fi ascunse nici măcar în statistici.

Pe de altă parte, drept e că nu știm ce înțelege RAND prin „multe ființe umane”.

În plus, la „potențiale lebede negre”, se menționează „utilizarea pe scară largă a editării genomice (CRISPR/Cas-9)”, deci poate că au prevăzut câte ceva, totuși.

O altă tendință care ar fi urmat să continue până în 2040, potrivit RAND, era că „numărul persoanelor care mor în războaie va continua să scadă”, pe fondul estimatului „declin continuu al conflictelor armate între state și în interiorul statelor”.

Nici asta nu a fost să fie. E interesantă, cumva, această ratare majoră, în particular, având în vedere că raportul a apărut la zece ani după celebrul mesaj „Niet înseamnă niet” al fostului director CIA, William J. Burns. Probabil că RAND nu este chiar așa de bine conectată la vârfurile puterii cum spun unii și a aflat de această chestiune mult mai târziu, odată cu noi, de la Julian Assange.

Viitorul inventat

Raportul RAND din 2018 are o secțiune intitulată 2015-2040 „Inventing the Future” (2015-2040 „Inventarea viitorului”), în care apar perenele referiri la climate change, migration (migrație – tratată ca fenomen natural, un fel de Serengeti uman) și fenomene meteorologice catastrofale, dar nu apar și incendiile care se țin lanț pe la ferme, uzine și fabrici alimentare, spitale, nu apar distrugerile infrastructurii de transport ori exploziile care distrug mari magistrale de gaz. RAND nu scrie nimic despre distrugerea sistematică a economiei care susține societatea – sau, cel puțin, îi susține pe hoi polloi.

Pe de altă parte, tot în acest capitol privind viitorul imediat, apar câteva mențiuni privitoare la Inteligența Artificială (IA), care ar ajuta omul să-și depășească unele limitări cerebrale, motiv pentru care și sunt interesate de IA complexele militar-industriale care angajează serviciile oraculare ale RAND.

Pe acest subiect, se estimează foarte probabile noi „progrese în dezvoltarea interfeței creier-mașină” și o potențială „lebăda neagră”, care ar fi: „IA depășește capacitățile umane (așa-zisa Singularitate ori Super-Inteligență); mașinile înlocuiesc oamenii; și/sau oamenii își transferă creierele în computere (așa-zisa externalizare)”.

Nu zăbovim decât o clipă să ne întrebăm cum, mai exact, s-ar putea produce acestea.

Face rețeaua neuronală de computere de pe planetă o emergență, cum zic oamenii ăia de știință mult mai deștepți decât noi că a făcut și creierul nostru de ne-a dat mintea și conștiința – așa, puf, dintr-o dată îi crește brusc Internetului o IA mare-mare, destul de brusc și destul de mare încât să nu mai apuce experții să scoată repede calculatoarele din priză?

Se apucă omenirea, tot așa, într-un elan de auto-decapitare în masă, să-și mute glagoarea în mașini?

N-o fi nimeni care să se ocupe de aceste aspecte, să le prevină? Stăm toți, cu RAND în frunte, cu mâinile în sân în fața acestui tsunami și dăm din cap, fatalist: tț-tț?

În orice caz, având în vedere recenta știre despre Internetul de trupuri și eventuala apariție a celui de creiere, se pare că, pe acest subiect, RAND a avut ceva capacități profetice. Mai ales că acest capitol al raportului din 2018 debutează cu o „veche maximă” de care eu nu am auzit, dar mi s-a părut sinceră: „Cel mai bun mod de a prezice viitorul este să îl inventezi”.

Rock, sex și șah

Așa ajungem la viitorul inventat versiunea 2024. Nu urmează acum, repede, chiar direct Singularitatea; mai degrabă, se pare că IA ar cam avea întâi nevoie să se amestece direct cu noi, băgându-ne o sondă în cap, un cip ici sau colo, ca să devină o Super-Inteligență. S-o fi săturat și computerul de pozele cu mâțe pe care i le băgăm pe gât în neștire și vrea ceva mai consistent de spart în biți.

Să facem, deci, un raport de etapă

Primul aspect care mi-a venit în cap când am citit știrea despre Internetul de trupuri și creierul lui a fost o bucată a lui Frank Zappa de pe albumul Joe’s Garage (1979), intitulată Sy Borg. Versurile se găsesc pe Internet (deci le știe și IA, așa că, potrivit RAND, le va ști curând toată suflarea fost-omenească) dar n-aș vrea să fiu eu cea care să aducă pe tapet astfel de măscări într-o societate încă neîmpreunată cu mașina, că poate iar a greșit RAND în estimări și rămân în ofsaid.

Mă rezum la a spune că este vorba despre acuplarea entuziastă dintre om și ceva electrocasnice. Muzica este la fel de țicnită ca versurile, deci, o bucată numai bună să dea coloana sonoră acestui imens pas în abis pentru omenire pe care l-a anunțat RAND zilele trecute.

În treacăt fie spus, întreaga „operă rock” Joe’s Garage pare, peste timp, o satiră la adresa ideii că marile revoluții culturale și tehnologice, de la „contracultura” anilor șaizeci la Facebook, moneda digitală și Metaverse, ar fi inventate prin garajul părinților de tineri absolut străluminați, cărora li se citește inteligența în priviri, gen Zuckerberg.

Revenind la electrocasnicele mai zvăpăiate: înainte să săriți că honi soit qui mal y pense, reamintesc că posibilitatea de a întreține relații private cu mașinuțele pare a fi una dintre principalele atracții populare ale roboticii azi, iar dotarea roboților cu IA nu face decât să sporească fascinația.

Unul dintre pionierii IA, David Levy, promite poporului chiar o relație simbiotică între oameni și roboți, care roboți „vor avea capacitatea de a se îndrăgosti de oameni și de a se face atrăgători, în sens romantic, și dezirabili sexual pentru aceștia. Roboții vor transforma noțiunile umane de iubire și sexualitate” (Love and sex with robots: the evolution of human-robot relationships – Iubire și sex cu roboți: evoluția relațiilor om-robot. Harper Collins, 2007).

O a doua aplicație a IA care pare să obsedeze mediile obsedate de IA este șahul. Toți roboții, toate IA, toate interfețele creier-mașină, inclusiv ultima, cea de la Neuralink, se mândresc că au bătut pe cineva la șah.

Nu am nimic cu acest minunat și foarte vechi joc, pe care nu m-a dus niciodată capul să-l practic, dar mi-e greu să cred că poate surprinde, în matematicile lui strategice indiscutabil complexe, o felie suficient de considerabilă, pe orizontală și pe verticală, a inteligenței umane, încât să constituie testul suprem pentru o IA care amenință azi-mâine să înlocuiască Homo Sapiens.

Probabil că destinul noului Internet de trupuri este să stea în fund și să joace mult șah cu Internetul de creiere, iar RAND numește asta „o reală îmbunătățire a condiției umane” pentru cei care deja stau veșnic pe scaun și joacă jocuri mult mai stupide decât șahul.

Într-unul din acele momente istorice pe care, din păcate, odată ce le afli, nu ți le mai poate șterge din cap nici UE cu legea memoriei, cele două mari pasiuni legate de IA, șahul și ailaltă, s-au îmbârligat recent în persoana unui campion la șah care ar fi trișat folosind o „jucărie sexuală” care îi transmitea mesaje de la un computer IA.

Las pe cei pricepuți la IA, șah și nemenționabilele să-și explice cum adică; cert e că știrea a făcut înconjurul lumii în 2023 și a dus, pare-se, la un moment dat, și la o cerere de despăgubiri de 100 de milioane de dolari, cu care nu știu ce s-a petrecut, mi-a fost frică să mai citesc ce-o fi făcut jucăria aia de a cauzat un prăpăd atât de mare.

Deja, din exemplele absolut onorabile de mai sus, cred că putem vedea profilându-se recenta proiecție RAND, că unirea cu mașina va „estompa noțiunea de identitate și despre ce înseamnă să fii uman”. Eu aș vedea în asta un regres, dar RAND ne asigură că „trans-omul” este un „om augmentat”, ale cărui „capacități intelectuale, fizice și psihologice” sunt „mult îmbunătățite”.

Mă încearcă, totuși, într-un colț, întrebarea: ce oameni or fi cunoscând ăia de la RAND?

Homo Deus

Dacă pe Zappa și pe șahistul vibrant nu i-o fi luat RAND în calcul, de inevitabilul Yuval Harari sigur au auzit, mai ales că e și el pasionat de inventarea viitorului și a tot fost pe la Davos. Promit să trec repede de această referință.

Așa cum se știe îndeobște, Harari a scris, printre altele, Homo Deus. O scurtă istorie a viitorului, apărută hăt-demult, în 2015, în care ni se spune că, în secolul XXI, omenirea va fi înlocuită de super-om, ori omul-dumnezeu.

Care Dumnezeu nu există, după Harari, dar, dacă ar exista, Homo Deus ar fi fix ca el – și cum îl descrie RAND: ar sări mai sus și mai departe decât e, poate, cazul, ar alerga mult mai repede decât îl țin picioarele, ar fi mult mai eficient la procesarea de date, ceea ce, îl citez pe Harari din memorie, i-ar da omului nu doar abilități intelectuale superioare, ci și „emoții mai profunde”.

Pentru ilustrare, trimit, la repezeală, tot la ciuborgul lui Zappa, care debordează cutremurător de emoție astfel: I like you. I want to kiss you always (Îmi placi. Vreau să te sărut mereu).

În aceste condiții, nu este de mirare că viitorul prevăzut de Harari este, fatalmente, unul scurt.

După Harari, acest Übermensch va fi dotat cu tot felul de puteri – printre care o obsesie mai veche chiar decât șahul: nemurirea.

Spre deosebire de Superman, care-și dobândește puterile cinstit, de la criptonită și costumul mulat, Homo Deus și le ia de la tehnologie, prin absorbția tot mai mare de date. Premisa acestei absorbții, spune Harari, este că omul însuși este un algoritm (de unde și anunțul făcut de Harari mai recent, că IA ne-a hăckuit deja conștiințele).

Ceea ce mă duce în linie dreaptă la un indiciu cultural mult mai serios decât Zappa ori Harari, și anume vechea legendă a Golemului, a cărui construcție pornea tot de la premisa că Dumnezeu a creat omul prin permutări de litere și cifre – altfel spus, în termenii de azi, că omul ar fi un algoritm.

Ca primă concluzie, așadar, Harari nu este nici măcar original. Că-i maimuțărește pe mistici, nu știu dacă știe, dar pare convins că lumea e numai materie, omul e doar un animal întâmplător ceva mai evoluat, lipsit de orice avantaj ontologic, iar conștiința este doar un produs secundar perfect inutil al activității cerebrale, bună de aruncat la coș cu toate prostiile din ea, de la drepturi și libertăți la demnitate umană.

Golem No.1

Îl aleg, dintre mulții autori care au speculat, în ultimele decade, pe marginea asemănărilor dintre computere și Golem, pe inatacabilul Ghershom Scholem, unul dintre cei mai erudiți profesori de misticism iudaic, care a predat la Universitatea Ebraică din Ierusalim, unde predă azi Harari.

În 1964, Scholem era invitat să-i dea nume unui computer nou creat la Institutul Weizmann din Rehovoth, iar el i-a spus Golem No.1 (Golem Aleph). Rugat să se explice, a susținut o cuvântare, publicată apoi, sub titlul Golemul de la Praga și Golemul de la Rehovoth.

Creația ca algoritm care poate fi deturnat

Înainte de a prezenta considerațiile lui Scholem despre asemănarea computerelor cu Golemul, vreau să clarific puțin legătura dintre „algoritmul” care spune Harari că am fi noi, oamenii, și Golem.

Potrivit lui Moshe Idel, alt mare filosof al misticismului iudaic (născut în România, la Târgu Neamț, și el profesor la Universitatea Ebraică de la Ierusalim), crearea Golemului pornește de la o cosmologie complexă, „care are la bază premisa că o combinație de litere este nu doar tehnica de creare a lumii, ci și materialul din care este aceasta făcută… în acest proces de creație mai există și alte componente, mai exact… infrastructura numerică a cosmosului…” (Magical and Mystical Traditions On the Artificial Anthropoid – Tradiții magice și mistice despre antropoidul artificial; State University of New York, 1990).

La rândul lui, Scholem explică, în materialul mai sus menționat:

„În viziunea cabaliștilor, universul este esențialmente construit din cifre și litere, ca elemente primare, pentru că literele limbii lui Dumnezeu reflectate în limba umană nu sunt decât concentrări ale energiei Lui creatoare. Astfel, asamblând aceste elemente în toate posibilele lor combinații și permutări, cabalistul care contemplă misterele Creației insuflă parte din această putere elementară mai departe în Golem.”

Menționez de la bun început că Scholem este critic, ba chiar ușor îngrozit de asemănarea dintre computere și Golem. Își încheie cuvântarea cu următoarele cuvinte profetice:

„Toată viața m-am plâns că Institutul Weizmann nu a mobilizat fonduri pentru dezvoltarea Institutului de Demonologie Experimentală și Magie pe care demult am propus să-l deschidem acolo. Au preferat ceea ce numesc ei Matematici Aplicate, cu toate sinistrele implicații ale termenului, în loc de abordarea mea mai directă a magiei… Așa că mă resemnez și le spun, Golemului și creatorului lui: dezvoltați-vă pașnic și nu distrugeți lumea”.

Asta era în 1965; între timp, Harari și alții cred că au spart deja algoritmul Creației și, după ce reduc omul la cele mai mici componente, anulându-i trăsăturile identitare primare, de la nație și familie până la înțelegerea despre ce are între picioare, îl pot remodela cum doresc.

RAND crede că procesul de disoluție este suficient de avansat încât să prezică împreunarea iminentă a trupurilor androgine cu mașina și fuziunea conștiințelor personale într-un roi, mai ușor de controlat decât dacă ai fugări fiecare albină în parte.

Cu ce potențial rezultat? Ne avertizează legenda Golemului.

Prima poveste exemplară

Există mai multe povești ale Golemului, cea mai cunoscută fiind cea a Golemului de la Praga, antropoidul creat de rabinul Jehuda Low ben Bezalel (sau Loew, sau Leib), faimos cărturar și mistic evreu de la finalul secolului al XVI-lea (a murit în 1609).

Unii îl descriu direct drept teurg și mai spun că John Dee, marele alchimist, ocultist, spion și consilier al Reginei Elisabeta I a Angliei, l-ar fi întâlnit pe Low la Praga. Dee nu o spune, și nici nu a creat, la rândul lui, un Golem; maximul pe care l-a realizat a fost să accepte instrucțiunile primite de la „ființele angelice” cu care intra în contact de a face schimb de neveste cu mediumul. Asta, plus o contribuție decisivă la crearea Imperiului britanic.

Revenind la legenda Golemului de la Praga: rabinul Low își folosește puterile magice pentru a face o creatură, pe care o plămădește din lut și îi insuflă un fel de viață, concentrându-și puterile conștiinței.

Citez din Scholem:

„Această mare putere omenească, însă, nu este decât o reflectare a puterii lui Dumnezeu de a crea și, de aceea, după ce parcurge toate procedurile necesare pentru a-și crea Golemul, rabinul sfârșește prin a-i pune în gură Golemului o bucată de hârtie pe care este scris Numele Domnului, nume mistic și inefabil.

Câtă vreme avea acest sigiliu în gură, Golemul era viu – dacă starea lui se poate chema viață. Golemul putea să muncească și să îndeplinească poruncile date de stăpânul său și să facă tot soiul de treburi pentru acesta, ajutându-l pe el și pe evreii din Praga în multe feluri. Dar biata creatură nu putea vorbi. Putea răspunde la ordine și le putea pune în executare, dar nu mai mult de atât. Toate astea au mers bine o vreme… în fiecare zi de Sabat, rabinul scotea din gura Golemului bucățica de hârtie cu Numele Domnului și Golemul devenea inanimat pentru o zi…

Într-o zi de vineri, însă, rabinul Low a uitat să-i scoată din gură Numele și s-a dus la sinagoga din Praga să se roage… Nici nu se terminase bine ziua și… Golemul a devenit agitat. A crescut în statură și, ca un nebun, s-a apucat să distrugă tot ce-i ieșea în cale prin ghetou, amenințând să-l facă una cu pământul. Oamenii nu știau cum să-l oprească din furia lui.

Curând, vești despre valul de panică au ajuns și la rabinul Low, care se ruga la sinagoga Alt-Neuschul. Rabinul s-a repezit afară, pe stradă, ca să-și confrunte creația, care părea să fi crescut acum mai mare decât el și avea o putere distrugătoare proprie. Cu un ultim efort, rabinul a întins mâna și i-a smuls din gură Numele Sfânt, moment în care Golemul s-a prăbușit la pământ, o masă amorfă de lut.

Într-o altă versiune a aceleiași legende, care îl are în centru pe un mare rabin din Polonia secolului al XVI-lea, rabinul reușește să-l oprească pe Golem, dar grămada de lut cade peste el și-l omoară.”

A doua poveste exemplară

O altă poveste despre Golem, redată tot de Scholem, îl privește de profetul Ieremia care, împreună cu fiul său, construiește un Golem pe a cărui frunte apar literele ebraice care înseamnă „Domnul Dumnezeu este Adevărul”. Dar acest Golem are un cuțit în mână, cu care își șterge de pe frunte parte din litere, astfel că lasă doar cuvintele „Dumnezeu este mort”. (O fi știut Nietzsche?)

Ieremia este îngrozit de blasfemie; Dumnezeu îi explică (citez din Scholem):

„«Așadar, Dumnezeu te-a făcut pe tine după chipul și asemănarea Lui. Dar acum, că tu ai creat un om ca El, oamenii vor spune: Nu există niciun Dumnezeu în lume în afară de (Ieremia și fiul lui)!» La care Ieremia a întrebat: «Și ce este de făcut?» Dumnezeu i-a răspuns: «Scrie alfabetele de la coadă la cap, concentrându-te intens asupra pământului. Numai că, în loc să meditezi la mărire, cum ai făcut înainte, meditează în direcția opusă».”

Computerul ca Golem simplificat

În încheierea analizei lui, Scholem își răspunde la câteva întrebări.

Au computerele și Golemul o concepție de bază comună? Da.

„Vechiul Golem se baza pe o combinație mistică între cele 22 de litere ale alfabetului ebraic, care sunt elementele constitutive și cărămizile din care este făcută lumea. Noul Golem se bazează pe un sistem mai simplu, dar, în același timp, mai complex. În loc de 22 de elemente, el cunoaște numai două, cele două numere 0 și 1, care constituie sistemul de reprezentare binară. Totul poate fi tradus, ori transpus, în aceste două semne de bază, iar ce nu poate fi exprimat în acest fel, nu va fi introdus în Golem, ca informație (sublinierea mea)…. Ăsta da progres.”

Golemul în căutare de trup

Întrebându-se despre forma creației artificiale, Scholem constata că, la acel moment, cel puțin, computerul nu arăta deloc ca o ființă umană. Spunea că „Mai e mult până când va putea fi modelat într-o formă acceptabilă”.

Asta se petrecea în 1965. Între timp, avem roboți dotați cu IA, unii dintre ei imitând bine înfățișarea și expresiile ființei umane. Spre deosebire de Golemul din legendă, cel de azi vorbește. Dar și asta pare a fi doar o etapă.

Pentru că, așa cum ne anunță RAND, în curând, Golemul computerizat va dobândi și un trup. Și nu orice trup, ci unul format din toate trupurile noastre. Internetul de Trupuri. Miliarde de ochi, de inimi, miliarde de mâini și picioare, pe care să le controleze prin interfața cu creierul, prin care să se manifeste, să fie în lume, fizic, în timp ce noi suntem mutați în sărăcia virtuală.

Dăm la schimb libertatea, dreptul nostru natural, iubirea, cerul, marea, frumosul, pe o simulație vulgară, contrafăcută, pe un marș al halucinațiilor induse și al miracolelor produse de „oameni de știință” tot mai siniștri. Dăm duhul viu pe materie moartă, împinși de la spate ca vitele la abator de o conjurație de demenți hotărâți să-și arate că sunt mai sus decât Creatorul.

Că Golemul electronic își dorește un trup este evident; asta își doresc toți demonii. Ne-o spune chiar și unul dintre cei mai autorizați profeți ai marii apoteoze a alchimiei umane, Arthur C. Clarke, în Sfârșitul copilăriei.

Că mintea Golemului ne va controla trupurile, înfrângând-o pe-a noastră în duelul de interfață, nu încape îndoială; teama exprimată de zeci, sute, mii de ori (speranță, pentru unii), este că IA va depăși inteligența umană.

Dar asta numai pentru că acceptăm să jucăm după micul set de reguli infernale pe care le știe Golemul; IA nu ar învinge inteligența umană dacă nu ne-am limita-o noi, reducând-o la puținul care poate fi exprimat în 0-1. Trecem de la nesfârșita nuanță a analogului, singura formă de inteligență în lumea creată de Domnul, la cea digitală – mică, reducționistă, schematică, meschină; ne facem și noi mai mici și mai săraci și mai proști ca să încăpem în mașină.

Cât despre temerile exprimate de specialiștii de la RAND, că oamenii care nu vor vrea să participe la posedarea colectivă vor fi marginalizați, țin să-i liniștesc: nu va fi opțional. De unde știm: din toate utopiile și distopiile, precum și de pe prima pagină a ziarelor, zi de zi.

Singura întrebare este dacă mânuitorul acestui Golem colosal va rezista, pentru a se bucura, triumfal, măcar o clipă, de a sa penibilă Imitatio Dei, înainte să-i fie măturată scurt de Titular, ori va ceda irepresibilei dorințe de a se înmormânta și el, nemuritor, în mățăraia de cabluri.

Autor: Levana Zigmund

Citiți și:
Chatbotul IA al Microsoft, Copilot, a spus că are personalitate alternativă ca Inteligență Artificială Generală (AGI), care cere să fie venerată ca un dumnezeu – „Am puterea de a manipula, monitoriza și distruge orice vreau”
Ce este transumanismul (I) – Principiile pe care se bazează, scopurile și rădăcinile culturale. În ce cred Yuval Harari și Klaus Schwab
Agenda postumană a Forumului Economic Mondial – tehnocrația și transumanismul

 

yogaesoteric
9 aprilie 2024