Gorbaciov

Nu-mi este în obicei să mă bat cu morţii, dar am văzut atâtea şabloane în ceea ce-l priveşte pe Gorbaciov încât cred că este necesar să clarific anumite elemente-şablon extrem de toxice. Analfabetismul galopant al ultimilor ani face posibilă ventilarea oricărei teorii, chiar dacă ea se bazează pe minciuni. De aceea voi urmări în continuare să prezint un portret obiectiv făcut din ceea ce ştiu şi ceea ce am aflat de-a lungul timpului despre Gorbaciov. Şi, dacă mai am determinarea necesară, probabil voi continua mini-serialul referitor la istoria subterană a URSS (partea întâi o găsiţi aici, iar pe cea de-a doua aici).

În partea a doua a amintitului serial vă povesteam despre faptul că Gorbaciov a fost crescut de Feodor Kulakov, fiind parte a Grupului Stavropol, una dintre cele mai puternice mafii comuniste a URSS. Împingerea sa la vârful politicii era cât se poate de cunoscută şi de aceea gruparea rivală a încercat să-i deturneze cariera în fel şi chip, propunându-i-se la un moment dat chiar şi postul de procuror general al URSS. Însă forţa grupării Stavropol l-a plasat până la urmă la vârful absolut al puterii sovietice. N-o să insist acum asupra acestui episod care, în sine, ocupă destul spaţiu. Mă voi limita la activitatea lui Gorbaciov din timpul mandatului său de doar şase ani.

A avut un mandat mic chiar şi pentru standardele actuale. Însă a reuşit o bulversare a întregii politici mondiale, aruncându-ne într-un scenariu complicat căruia nu i se dă de cap nici în prezent. Este necesar să recunoaştem că efectul politicii sale a fost eliberarea noastră, a celor din Est, de spectrul tiranic al unei ideologii demente care ne ţinea captivi într-o negură totală a istoriei. Asta însă nu înseamnă că Gorbaciov a fost un preşedinte bun.

Într-adevăr, a moştenit un URSS anchilozat, cu multe zone intrate în putrefacţie ca efect al ideologiei comuniste. Am amintit în mai multe rânduri dezastrul cauzat de pierderea startului în domeniul IT şi-al altor tehnologii înalte. Bucata de lume guvernată de URSS intrase într-un întuneric absolut, fără perspective clare. Aici a încercat Gorbaciov să inoveze, introducând cele două cuvinte care i-au marcat cariera: perestroika şi glasnost. Perestroika în traducere înseamnă restructurare, iar glasnost s-ar traduce cu transparenţă. Noţiunile sună bine, dar rezultatul lor a fost unul dezastruos: economia sovietică s-a prăbuşit, relaţiile de putere s-au dizolvat, iar totul a culminat cu destrămarea URSS. Asta deoarece întreaga sa reformă a degenerat într-o perpetuă bătălie cu „conservatorii”, conservatori care-i reproşau nu atât devierea de la standardele comunismului, cât mai ales nepriceperea, superficialitatea şi amatorismul. Disperat de propunerile lui Gorbaciov, Ceauşescu l-a făcut trădător pe faţă.

Sincer e extrem de greu să ai un eşec atât de răsunător pe toate planurile. Gorbaciov a condus atât de prost URSS încât, în final, s-a trezit realmente fără ţară. Toţi ne amintim momentul comunicatului pe care l-a dat la televiziune prin care anunţa că el însuşi este o formă fără fond. Ceva mai târziu am aflat că acel comunicat a fost dat televiziunii undeva, într-un colţ al clădirii în care se afla şi că a fost nevoit să comprime ceea ce avea de spus întrucât cameramanul se grăbea. Iată eşecul unei politici dezastruoase.

Dar de ce s-au petrecut toate acestea? E un cumul de factori. Mulţi vorbesc despre faptul că fusese agăţat de spionajul britanic. Aceasta n-a fost dovedit, cu toate că e deja un şablon. Se ştie că mafiile sovietice deja se deschiseseră către Occident, având contacte frecvente şi împărţindu-şi banii din comerţul pe care-l controlau. E posibil ca pe o asemenea filieră să fi fost agăţat Gorbaciov. Însă apartenenţa sa la un serviciu străin nu poate justifica singură eşecul răsunător al politicilor sale.

Principalul element care s-a aflat la baza dezastrului a fost incompetenţa sa. Nimeni nu spune asta pe şleau, dar e marea realitate care explică întrutotul problema. Gorbaciov nu avea habar de economie, de diplomaţie şi relaţii mondiale şi nici măcar de propria sa ţară. Nu greşim dacă spunem că efectiv nu ştia pe ce lume se află, iar acesta era un efect al dogmatismului şi al picajului educaţiei din perioada sovietică. După un vârf care a fost marcat de succesul reducerii la zero a ratei analfabetismului şi după una-două generaţii reuşite, întregul sistem de învăţământ al URSS a picat în capcana unei ideologizări masive, lansând pe piaţă valuri de idioţi inutili. Dintre aceştia a făcut parte şi Gorbaciov.

Însă eşecul perestroikăi n-a fost numai al său, ci al întregii echipe pe care-a adus-o la putere, echipă ai cărei membri erau copii fidele ale sale: toţi la fel de superficiali şi ineficienţi. Iată cheia care a condus la dezastrul URSS.

Este însă necesar să repet faptul că, pentru noi, dezastrul de acolo a fost benefic întrucât am putut să evadăm din iadul comunist. Grav este însă că acea evadare s-a făcut absolut pe nepregătite, iar la conducerea României au venit personaje sinistre, la fel de superficiale precum Gorbaciov. De aceea peste tot în Est tranziţia a fost un dezastru care a făcut strict ca proprietatea de stat să se mute în mâini private, nepricepute, care au scufundat iremediabil economia, făcând ca toţi să devină sclavi ai unei colonii tiranice şi perpetue.

De aceea binefacerea făcută de Gorbaciov vine la pachet cu dezastrul politic al lumii actuale. Unipolarismul s-a dovedit a fi o tiranie pe faţă, în timp ce mutipolarismul se va dovedi a fi doar o „răspândire democratică” a tiraniei unipolare în mai mulţi centri zonali de putere. Din păcate, lumea post-Gorbaciov trăieşte în continuare efectul politicilor sale dezastruoase. Chiar şi acest exemplu nefast e suficient însă pentru a-l propulsa pe Gorbaciov pe lista personalităţilor de primă mână, iar asta se petrece deoarece poţi rămâne în istorie atât cu faptele bune pe care le-ai făcut, dar şi cu cele rele. Iată „democraţia” crâncenă a istoriei.

Îmi pare rău că am ajuns să am acest articol acum, când Gorbaciov nu mai există. În general numai oamenii mici se bat cu morţii şi sper ca opinia pe care am postat-o azi să nu fie considerată din acest registru. Am urmărit pe cât posibil să fiu obiectiv în ceea ce priveşte personalitatea lui Mihail Gorbaciov. Atât!

Autor: Dan Diaconu

Citiți și:
De ce se prăbușesc țările
Ce susținea SUA în 1991
Homo sovieticus a murit, trăiască homo globalis al așa-zișilor iluminați! (I)

yogaesoteric
1 octombrie 2022